biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Iubiri de Poveste » Trandafiri de Leila Meacham – vol. I citește cărți de top gratis PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚
Trandafiri de Leila Meacham – vol. I citește cărți de top gratis PDF 📖

Trandafiri de Leila Meacham – vol. I citește cărți de top gratis PDF 📖

Citește online

Cărți «Trandafiri de Leila Meacham – vol. I citește cărți de top gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:

Cartea TRANDAFIRI de Leila Meacham – vol. I descarcă cartea online gratis .PDF

     Pentru început trebuie să menţionez că povestea se desfăşoară – să zicem – pe două fronturi, adică în perioada în care cei doi erau tineri şi aflăm povestea lor de dragoste, dar şi în prezent când aceştia sunt bătrâni, iar cu puţin timp înainte să moară Mary, aceasta decide să îi schimbe destinul strănepoatei sale, Rachel (fiica lui William – fiul lui Miles).
      După cum am spus şi mai sus, Mary Toliver decisă să îşi scape strănepoata de blestemul Somerset-ului (plantaţia de bumbac), vânzând fermele, lăsându-i Somerset-ul lui Percy Warwick şi îndepărtând-o pe aceasta de plantaţie cu scopul să îşi trăiască viaţa fericită. La scurt timp după modificarea testamentului şi cu puţin timp înainte să facă infarct, Mary decide să călătorească în timp, să îşi reamintească de marea ei dragoste – Percy. Interesant era că Mary ştia că mai are 3 săptămâni de viaţă după ce a fost diagnosticată cu cancer renal metastază, dar viaţa ei avea să se încheie mult mai repede.

Când tatăl ei a murit, Mary a fost singura moştenitoarea a plantaţiei de bumbac de pe Somerset pentru că tatăl ei ştia că este singura care avea să lupte pentru plantaţia de bumbac şi nu avea să o vândă – asta ar fi făcut fratele ei Miles împreună cu mama lor. Mama ei a suferit o depresie puternică după ce a văzut că nu a fost ea numită moştenitoarea plantaţiei, motiv pentru care nu şi-a iertat niciodată fiica, şi-a alinat durerea în alcool, iar după petrecerea dată în onoarea lui Mary (împlinea 20 de ani) a ales să-şi pedepsească propria fiică alegând să se spânzure.
        Percy nu a vrut să o împartă niciodată cu plantaţia de bumbac, dar când îşi dă seama că nu poate să trăiască fără ea, decide să facă un compromis. Avea să se căsătorească dacă Mary renunţa la plantaţie dacă dădea faliment şi dacă nu îi cerea bani pentru salvarea ei. Cu puţin timp înainte să oficializeze logodna, plantaţia de bumbac este distrusă, iar banca accepta să o ajute doar dacă Percy semna pentru ea. Percy refuză cu îndârjire şi pleacă pentru o vreme. Cel care o ajută este Ollie DuMonte (prietenul ei şi al lui Percy).
        La scurt timp, Mary îşi dă seama că este însărcinată, iar Percy nu avea să se întoarcă la timp pentru a ascunde sarcina. Decide să se mărite cu Ollie, omul care a iubit-o dintotdeauna şi avea să aibă grijă de ea şi de copil (Matthew DuMonte).
Când Percy află de căsătoria celor doi, decide să se însoare cu Lucy (prietena lui Mary) chiar dacă nu o iubea. Spera că lucrurile aveau să se schimbe în bine, dar când vrea să anule căsătoria şi să îi dea o sumă lunară doar ca să îl lase în pace, Lucy îl anunţă că este însărcinată.

      Pentru Janice Jenning Thomson... o prietenă pe viaţă (...) şi prezic Că cearta care-a fost în Temple Garden A celor două roze, mii de oameni îi va trimite-n noaptea neagr-a morţii. Contele de Warwick, în Henric al Vl-lea de William Shakespeare Partea 1, Actul II, scena IV (trad. Barbu Salacolu) 

FRagment
    Howbutker, Texas, august 1985 La biroul său, Amos Hines a întors ultimele două pagini ale documentului pe care trebuia să îl citească. Gura i se uscase precum paiele de grâu, iar câteva clipe nu a putut face altceva decât să clipească plin de o neîncredere uluită la clienta şi prietena sa deo viaţă, care stătea în faţa lui la masă; o femeie pe care o admirase şi o adorase timp de patruzeci de ani şi pe care crezuse că o cunoştea. I-a analizat expresia căutând un indiciu cum că vârsta îi afectase capacitatea de judecată, însă ea îl privea cu aceeaşi agerime pentru care era renumită. Umezindu-şi cu salivă gura uscată, a întrebat-o:
 -Anexa asta chiar e reală, Mary? Ţi-ai vândut fermele şi ţi-ai modificat testamentul? Mary Toliver DuMont a dat din cap aprobator. Buclele părului ei alb frumos aranjat reflectau lumina care intra prin fereastra mare. 
- Da, Amos. Ştiu că eşti şocat şi că ăsta nu e un mod prea plăcut de a te răsplăti pentru toţi anii în care ai lucrat pentru mine, însă, dacă aş fi apelat la alt avocat pentru treaba asta, te-ai fi simţit profund rănit. 
- Da, aşa e, a spus el. Alt avocat nu ar fi încercat să te facă să te răzgândeşti - măcar în legătură cu partea care mai poate fi revizuită. Nu mai era posibil să salveze Fermele Toliver, plantaţiile imense de bumbac ale lui Mary, pe care ea le vânduse în urmă cu o lună după negocieri secrete, ascunzându-se de strănepoata ei neştiutoare, aflată în Lubbock, Texas, ca manager al Fermelor Toliver. 
- Nu este nimic de revizuit, Amos, a spus Mary cu o uşoară asprime în glas. Ce e făcut e bun făcut şi nu am de gând să mă răzgândesc. Iţi pierzi timpul 
- şi pe al meu - încercând să mă convingi.
 -A făcut Rachel ceva care să te jignească? a întrebat el calm, întorcându-şi scaunul către bufet. A luat carafa şi a observat că mâna îi tremura când a turnat apă în două pahare. Ar fi preferat o tărie, însă Mary nu se atingea de alcool. 
-De asta ţi-ai vândut fermele şi ţi-ai schimbat şi testamentul? 
-Ah, Dumnezeule, nu, a răspuns Mary, cu un ton îngrozit. Să nu crezi aşa ceva! Strănepoata mea nu a făcut nimic altceva decât să fie ceea ce e - o Toliver get-beget. A luat câteva şerveţele şi i-a întins lui Mary un pahar. I se părea că aceasta slăbise de când o văzuse ultima dată. Costumul îi stătea ciudat pe ea, iar chipul său zbârcit - încă impresionant la cei optzeci şi cinci de ani pe care îi avea - părea mai subţire. Afacerea asta îşi pusese amprenta asupra ei, şi aşa şi trebuia, se gândea el, străbătut de un acces de furie. Cum putea să-i facă aşa ceva strănepoatei sale, să îi ia tot ce aştepta să moştenească, pământul şi casa strămoşilor ei, dreptul de a trăi într-un oraş la a cărui întemeiere contribuiseră şi ei? A luat o înghiţitură de apă şi a încercat să nu pară furios când a rostit: 
- O spui de parcă ar fi un defect. 
0
0