Roșu de Rubin. Culorile Dragostei de Kerstin Gier cărți online PDF 📖
- AUTOR: Kerstin Gier
- CATEGORIA: Filme- Cărți
- NR. DE PAGINI: 260
- LIMBA: Română
Cărți «Roșu de Rubin. Culorile Dragostei de Kerstin Gier cărți online PDF 📖». Rezumatul cărții:
Roșu de Rubin. Culorile Dragostei de Kerstin Gier descarcă cele mai vîndute povești de dragoste carte .PDF
Uneori poate fi o adevărată povară să trăiești într-o familie cu atât de multe secrete. Cel puțin așa gândește Gwendolyn, o adolescentă de șaisprezece ani, până în ziua în care se trezește brusc în Londra secolului trecut. Atunci își dă seama că s-ar putea ca ea însăși să fie cel mai mare secret al familiei sale, căci a moștenit capacitatea de a călători în timp. Ceea ce nu realizează ea este faptul că n-ar trebui să-ți permiți să te îndrăgostești când te afli prins între două epoci... căci asta poate complica lucrurile și mai tare. Mai ales că nici în trecut lucrurile nu mai sunt cum erau odată...
Uneori poate fi o adevărată povară să trăiești într-o familie cu atât de multe secrete. Cel puțin așa gândește Gwendolyn, o adolescentă de șaisprezece ani, până în ziua în care se trezește brusc în Londra secolului trecut. Atunci își dă seama că s-ar putea ca ea însăși să fie cel mai mare secret al familiei sale, căci a moștenit capacitatea de a călători în timp. Ceea ce nu realizează ea este faptul că n-ar trebui să-ți permiți să te îndrăgostești când te afli prins între două epoci... căci asta poate complica lucrurile și mai tare. Mai ales că nici în trecut lucrurile nu mai sunt cum erau odată...
Prolog
Fata căzu în genunchi şi începu să plângă, în vreme ce băiatul privi împrejur. Aşa cum bănuise, parcul era pustiu la acea oră. Joggingul mai avea mult până să fie la modă, iar pentru cerşetorii care dormeau pe bănci, acoperiţi doar cu un ziar, era prea frig. Băiatul înfăşură cu grijă cronograful în batistă şi-l înghesui în rucsac. Fata se ghemui lângă unul dintre copacii de pe malul nordic al lacului Serpentine, pe un covor de şofran înflorit. Umerii fetei săltau din cauza suspinelor care aduceau cu plânsetul disperat al unui animal rănit. Băiatul suporta cu greu momentul, dar ştia din experienţă că era mai bine s-o lase în pace, aşa că se aşeză lângă ea în iarba îmbibată de rouă, îşi pironi ochii în oglinda neclintită a lacului şi aşteptă. Aşteptă să se potolească durerea, de care ea nu avea probabil să scape definitiv niciodată. Nici el nu se simţea mai bine, dar încerca să se adune pentru ca ea să nu fie nevoită să-şi facă griji şi pentru el.
— Oare s-au inventat deja batistele de hârtie? întrebă ea în cele din urmă, trăgându-şi nasul şi întorcând spre el chipu-i scăldat de lacrimi.
— Habar n-am, spuse el. Dar am ceva de genul ăsta - însă din pânză, cu monogramă.
— G.M. Ai furat-o cumva de la Grace?
— Mi-a dat-o de bunăvoie. Îţi e permis să-ţi sufli nasul în ea, Prinţesă. Fata zâmbi strâmb, înapoindu-i batista.
— Acum nu mai e bună de nimic. Îmi pare rău.
— Nu te îngrijora! O întind puţin la soare şi se usucă, după care se poate folosi iar, spuse el. Important este că te-ai oprit din plâns. Lacrimile-i inundară din nou ochii.
— Nu ar fi trebuit s-o abandonăm. Are nevoie de noi! Nu ştim dacă va funcţiona cacealmaua noastră şi nu avem nici o şansă să aflăm. Cuvintele ei veniră ca o lovitură de cuţit pentru el.
— Morţi am fi putut să-i fim şi mai puţin de folos.
— Dacă am fi putut măcar să ne ascundem împreună cu ea, undeva în străinătate, sub nume false, doar până ar fi fost destul de mare... Băiatul o întrerupse dând din cap vehement.
— Ne-ar fi găsit oriunde am fi mers, doar am mai vorbit despre asta de o mie de ori. Nu am abandonat-o, am făcut singurul lucru inteligent pe care l-am fi putut face: i-am înlesnit o viaţă în siguranţă. Cel puţin, pentru următorii şaisprezece ani. Fata tăcu o clipă. Un cal necheza undeva departe, iar dinspre West Carriage Drive se auzeau voci, deşi era încă aproape noapte.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
