Krystal Sutherland - Inimi chimice carți noi online gratis in PDF format PDf 📖
- AUTOR: Krystal Sutherland
- CATEGORIA: Filme- Cărți
- NR. DE PAGINI: 238
- LIMBA: Română
Cărți «Krystal Sutherland - Inimi chimice carți noi online gratis in PDF format PDf 📖». Rezumatul cărții:
Categoria FILME- Cărți s-a mai îmbogățit cu încă o carte numai bună de lecturat ,,Krystal Sutherland - Inimi chimice,, carți noi online gratis .PDF
Iubirea nu este niciodată ceea ce ne așteptăm să fie…
Iubirea nu este niciodată ceea ce ne așteptăm să fie…
Henry Page se consideră un romantic, însă nu a întâlnit încă acea iubire mistuitoare și dătătoare de palpitații la care speră, de tipul nu-pot-mânca-nu-pot-dormi. Dar când Grace Town își face apariția în clasa lui, știe că totul este pe cale să se schimbe.
Înțeleaptă și sfâșietoare, în egală măsură, Inimi chimice surprinde imaginea puternică și edificatoare a extazului dulce-amar care este prima iubire.
„În mod sigur, povestea de față nu e despre o dragoste la prima vedere.
Însă este o poveste de dragoste.
Ei bine.
Oarecum.”
Însă este o poveste de dragoste.
Ei bine.
Oarecum.”
„Această carte surprinde emoțiile dezordonate, stânjenitoare și mistuitoare, inerente primei iubiri.” — Entertainment Weekly
„Krystal Sutherland dezvăluie complexitatea sentimentelor de iubire și durere și creează o poveste plină de personaje fascinante și memorabile.” — Publishers Weekly
„Chimia complex dintre Henry și Grace este emoționantă și memorabilă.” — USA Today
„Această minunată operă de debut urmărește iubirea improbabilă dintre Henry Page și Grace Town, doi adolescenți foarte diferiți, aleși să conducă împreună ziarul liceului... Probabil că veți avea de învățat din odiseea emoțională a lui Grace și a lui Henry.”—Teen Vogue
Fragment
MEREU AM CREZUT că momentul în care îți vei cunoaște dragostea vieții
va fi ca în filme. Nu chiar ca în filme, bineînțeles, cu secvențele alea cu
încetinitorul, cu tipa căreia îi flutură părul în bătaia vântului și cu o
coloană sonoră care clocotește pe fundal. Dar mă așteptam să se
întâmple totuși ceva, știi? Să-mi stea inima-n loc măcar o clipă. Să simt
că trage ceva de sufletul meu, că undeva, în sinea mea, ceva îmi spune:
„Oau! Iat-o. În sfârșit, după atâta amar de timp, uite c-a apărut”.
Nici vorbă de așa ceva când Grace Town a intrat la cursul de arte
teatrale al doamnei Beady cu zece minute întârziere, în a doua zi de marți
din ultimul an de liceu. Grace era genul de persoană care face impresie în
orice încăpere în care intră, dar nu din motivele pentru care cineva câștigă
imediat simpatia nemuritoare a celorlalți. Avea o înălțime și o siluetă
potrivite, era destul de atrăgătoare, deci ar fi trebuit să-i fie ușor să se
integreze într-un liceu nou, evitând laitmotivele dramatice care se
regăsesc de obicei în asemenea povești.
Însă Grace ieșea imediat în evidență sub trei aspecte, înainte s-o poată
salva banalitatea ei:
1. Grace era îmbrăcată din cap până-n picioare cu haine bărbătești.
Nici măcar nu era vorba de stilul ăla băiețos de skater-girl, ci efectiv
de haine purtate în mod normal de un băiat și care îi erau mult prea
mari. Purta o pereche de blugi croiți skinny, dar la ea erau legați de
brâu cu o curea. Deși era doar jumătatea lui septembrie, purta un
pulover, peste o cămașă în carouri, o căciulă împletită și, la gât, un
șnur lung din piele, de care era agățată o ancoră.
2. Grace părea neîngrijită și cam bolnavă. Adică văzusem până și
drogați care arătau mai bine decât ea în dimineața aia. (De fapt, nu
am văzut atât de mulți drogați, dar am văzut Cartelul Crimelor și
Breaking Bad și bineînțeles că și astea se pun.) Părul ei blond era
nepieptănat și tuns aiurea, era palidă și sunt destul de sigur că, dacă
aș fi mirosit-o în orice moment în ziua aia, aș fi simțit o duhoare...
VP - 3
3. De parcă toate astea n-ar fi fost de-ajuns să-i distrugă șansele de a
se integra într-un liceu nou, Grace Town mergea ajutându-se de-un
baston.
Și așa s-a-ntâmplat. Așa am cunoscut-o. Nu tu scenă cu încetinitorul,
nu tu adiere a vântului, nu tu coloană sonoră și, în mod sigur, nu tu vreun
fior la inimă. Grace a intrat șchiopătând, cu zece minute întârziere, fără să
zică nimic, de parcă ar fi fost de-a locului, de parcă participa la cursul
nostru de ani de zile, și, poate pentru că era nou-venită, poate pentru că
era ciudată sau pentru că profesoara și-a dat seama, dintr-o singură
privire, că o mică parte din sufletul ei era frânt, doamna Beady nu a zis
nimic. Grace s-a așezat pe un scaun aflat în fundul unei săli cu pereții
negri, și-a pus bastonul pe picioare și tot cursul n-a scos un cuvânt.
S-a întâmplat de două ori să mă uit la ea, dar, spre sfârșitul orei,
uitasem că era de față. A părăsit încăperea fără să observe nimeni.
Așadar, în mod sigur, povestea de față nu e despre o dragoste la prima
vedere.
va fi ca în filme. Nu chiar ca în filme, bineînțeles, cu secvențele alea cu
încetinitorul, cu tipa căreia îi flutură părul în bătaia vântului și cu o
coloană sonoră care clocotește pe fundal. Dar mă așteptam să se
întâmple totuși ceva, știi? Să-mi stea inima-n loc măcar o clipă. Să simt
că trage ceva de sufletul meu, că undeva, în sinea mea, ceva îmi spune:
„Oau! Iat-o. În sfârșit, după atâta amar de timp, uite c-a apărut”.
Nici vorbă de așa ceva când Grace Town a intrat la cursul de arte
teatrale al doamnei Beady cu zece minute întârziere, în a doua zi de marți
din ultimul an de liceu. Grace era genul de persoană care face impresie în
orice încăpere în care intră, dar nu din motivele pentru care cineva câștigă
imediat simpatia nemuritoare a celorlalți. Avea o înălțime și o siluetă
potrivite, era destul de atrăgătoare, deci ar fi trebuit să-i fie ușor să se
integreze într-un liceu nou, evitând laitmotivele dramatice care se
regăsesc de obicei în asemenea povești.
Însă Grace ieșea imediat în evidență sub trei aspecte, înainte s-o poată
salva banalitatea ei:
1. Grace era îmbrăcată din cap până-n picioare cu haine bărbătești.
Nici măcar nu era vorba de stilul ăla băiețos de skater-girl, ci efectiv
de haine purtate în mod normal de un băiat și care îi erau mult prea
mari. Purta o pereche de blugi croiți skinny, dar la ea erau legați de
brâu cu o curea. Deși era doar jumătatea lui septembrie, purta un
pulover, peste o cămașă în carouri, o căciulă împletită și, la gât, un
șnur lung din piele, de care era agățată o ancoră.
2. Grace părea neîngrijită și cam bolnavă. Adică văzusem până și
drogați care arătau mai bine decât ea în dimineața aia. (De fapt, nu
am văzut atât de mulți drogați, dar am văzut Cartelul Crimelor și
Breaking Bad și bineînțeles că și astea se pun.) Părul ei blond era
nepieptănat și tuns aiurea, era palidă și sunt destul de sigur că, dacă
aș fi mirosit-o în orice moment în ziua aia, aș fi simțit o duhoare...
VP - 3
3. De parcă toate astea n-ar fi fost de-ajuns să-i distrugă șansele de a
se integra într-un liceu nou, Grace Town mergea ajutându-se de-un
baston.
Și așa s-a-ntâmplat. Așa am cunoscut-o. Nu tu scenă cu încetinitorul,
nu tu adiere a vântului, nu tu coloană sonoră și, în mod sigur, nu tu vreun
fior la inimă. Grace a intrat șchiopătând, cu zece minute întârziere, fără să
zică nimic, de parcă ar fi fost de-a locului, de parcă participa la cursul
nostru de ani de zile, și, poate pentru că era nou-venită, poate pentru că
era ciudată sau pentru că profesoara și-a dat seama, dintr-o singură
privire, că o mică parte din sufletul ei era frânt, doamna Beady nu a zis
nimic. Grace s-a așezat pe un scaun aflat în fundul unei săli cu pereții
negri, și-a pus bastonul pe picioare și tot cursul n-a scos un cuvânt.
S-a întâmplat de două ori să mă uit la ea, dar, spre sfârșitul orei,
uitasem că era de față. A părăsit încăperea fără să observe nimeni.
Așadar, în mod sigur, povestea de față nu e despre o dragoste la prima
vedere.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
