Cei 100 volumul 2. Ziua 21 de Kass Morgan top romane fantazy .pdf 📖
- AUTOR: Kass Morgan
- CATEGORIA: Filme- Cărți
- NR. DE PAGINI: 171
- LIMBA: Română
Cărți «Cei 100 volumul 2. Ziua 21 de Kass Morgan top romane fantazy .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Cei 100 volumul 2. Ziua 21 de Kass Morgan descarcă cartea online gratis după care a fost făcut renumutul serial, carte .PDF
KASS MORGAN a studiat literatura la Brown University, după care şi-a continuat studiile la Oxford. Locuieşte în Brooklyn, New York. Lucrează ca
KASS MORGAN a studiat literatura la Brown University, după care şi-a continuat studiile la Oxford. Locuieşte în Brooklyn, New York. Lucrează ca
editor şi printre preferinţele ei de lectură se află romanele SF şi proza victoriană. Continuarea romanului Cei 100, intitulată Day 21, s-a publicat în
anul 2014, iar al treilea volum din serie, Homecoming, a apărut în 2015. Cei 100 a fost ecranizat în serialul omonim de mare succes, produs de Warner Bross şi CBS Television Studios.
După un război nuclear devastator, omenirea trăiește în nave spațiale, departe de suprafața radioactiva a Pămîntului. 100 de adolescenți delincvenți sunt trimiși într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planeta. Ar putea fi a doua șansă la viață sau... o misiune sinucigasă.
Clarke a fost arestată pentru trădare și e bîntuită de propriul trecut. Wells vine pe Pămînt pentru fata pe care o iubește, dar oare ea îl va ierta? Bellamy vrea să-și apere sora. Glass a ajuns iar pe nava, dar acolo viața e la fel de periculoasă ca pe Pamant.
Cei 100 trebuie să lupte pentru viață într-un ținut sălbatic. Nu era în plan să fie eroi, dar s-ar putea să fie ultima speranță a omenirii.
Fragment
Nimeni nu voia să stea lângă mormânt. Deşi patru dintre ai lor erau deja îngropaţi în cimitirul improvizat, ceilalţi dintre cei o sută erau încă deranjaţi de ideea de a coborî un trup în pământ. Nimeni nu voia să stea nici cu spatele la copaci. De la atac, trosnetul unei crengi era suficient să-i facă pe supravieţuitorii speriaţi să tresară. Prin urmare, cei aproape o sută de oameni care se adunaseră să-şi ia rămas-bun de la Asher stăteau adunaţi într-un semicerc strâns, cu privirile oscilând între trupul de pe jos şi umbrele din pădure. Evident, le lipseau trosnetele liniştitoare ale focului. Rămăseseră fără lemne, cu o seară înainte, şi nimeni nu fusese dispus să se aventureze după altele. Wells s-ar fi dus chiar el, dar fusese ocupat să sape mormântul. Nici pentru asta nu se oferise nimeni, cu excepţia unui băiat arcadian înalt şi tăcut, pe nume Eric.
— Sigur e mort? şopti Molly şi se dădu înapoi de pe marginea gropii adânci, de parcă s-ar fi temut că ar fi putut să o înghită şi pe ea. Avea doar treisprezece ani, dar părea mai mică. Cel puţin înainte arăta mai mică. Acum, faţa ei era trasă, aproape suptă, iar pe frunte avea o tăietură care părea să nu fi fost bine curăţată. Fără să vrea, privirea lui Wells se îndreptă către gâtul lui Asher, spre rana urâtă unde săgeata îl străpunsese. Trecuseră două zile de la moartea lui, două zile de când siluetele misterioase se materializaseră pe creastă şi schimbaseră tot ce ştiuseră Coloniştii până atunci, tot ce li se spusese. Fuseseră trimişi pe Pământ ca subiecţi de test, primii oameni care să pună piciorul pe planetă, după trei sute de ani. Dar se înşelaseră. Unii oameni nu plecaseră deloc. Totul se întâmplase foarte repede. Wells nu îşi dăduse seama că ceva nu era în regulă, până când Asher căzuse, înecându-se, în timp ce trăgea disperat de săgeata înfiptă în gâtul lui. Atunci se răsucise şi îi văzuse. Siluetele străinilor conturate de soarele ce apunea semănau mai degrabă cu demoni decât cu oameni. Wells clipise, aşteptându-se cumva ca siluetele să dispară. Era imposibil să fie reale. Dar vedeniile nu trag cu săgeţi. După ce strigătele lui de ajutor rămăseseră fără răspuns, îl cărase pe Asher la cortul infirmeriei, unde ţineau proviziile medicale salvate din incendiu. Dar degeaba. Până să înceapă el să cotrobăie după bandaje, Asher murise. Cum era posibil să existe oameni pe Pământ? Era imposibil. Nimeni nu supravieţuise Cataclismului. Era indiscutabil, la fel de bine fixat în mintea lui Wells ca faptul că apa îngheaţă la 0 grade Celsius sau că planetele se învârt în 6 jurul soarelui. Totuşi, îi văzuse cu ochii lui. Oameni care sigur nu coborâseră de pe vreo navă a Coloniei. Născuţi pe Pământ.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
