Din 7 în 7 Holly Goldberg Sloan in PDF format .PDF 📖
- AUTOR: Holly Goldberg Sloan
- CATEGORIA: Bestseller
- NR. DE PAGINI: 294
- LIMBA: Română
Cărți «Din 7 în 7 Holly Goldberg Sloan in PDF format .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Descarcă top cele mai vîndute cărți, acum și online gratis Din 7 în 7 Holly Goldberg Sloan carte .PDF
Willow Chance e o fetiță de doisprezece ani cu o minte de geniu, obsedată de natură și de stabilirea diagnosticelor medicale. Dacă e agitată, se liniștește numărând din 7 în 7. Nu i-a fost niciodată ușor să lege prietenii, iar cei mai apropiați oameni sunt chiar părinții ei adoptivi.
Din 7 în 7 este o carte emoționantă despre cum e să fii diferit, despre cum se poate face față unei imense pierderi, despre ce înseamnă cu adevărat o familie.
Willow Chance
Un geniu țintește spre ceva ce nimeni altcineva nu poate vedea și nimerește.
Stăm împreună pe terasa unui restaurant Fosters Freeze, la o masă metalică de grădină, de-un verde marin. Toți patru. Mâncăm înghețată cremoasă, turnată într-o vafă de ciocolată lichidă (care se întărește și apoi devine o cochilie crocantă). Nu spun nimănui că secretul este ceara. Sau, ca să fiu mai exactă: ceara comestibilă, parafina alimentară. Pe măsură ce se răcește, ciocolata reține aroma delicioasă a vaniliei, o face prizonieră. Treaba noastră este s-o eliberăm. De obicei, nu mănânc înghețată la cornet. Iar dacă mănânc, o fac cu o atenție obsesivă, ca să nu îmi scape niciun strop pe alături. Dar nu și astăzi. Sunt într-un loc public. Nici măcar nu-i spionez pe alții. Iar înghețata mea este un mare terci, care picură. S-ar putea ca acum să fiu eu o persoană care merită studiată. De ce? Păi, în primul rând, vorbesc ceva vietnameză, care nu este „limba mea maternă”. Îmi place mult expresia asta, fiindcă în general mi se pare că oamenii nu recunosc pe deplin meritele acestui mușchi contractor, pentru câtă treabă face. Așadar, mulțumesc, limbă. Cum stau aici, ferindu-mă de soarele după-amiezii, îmi folosesc vietnameza ori de câte ori pot, ceea ce se dovedește a fi des. - HOLLY GOLDBERG SLOAN - 9 Vorbesc cu noua mea prietenă, Mai, dar până și fratele ei cel mereu-posomorât, speriat-din-cauză-că-i-mai-mare, Quang-ha, îmi adresează câteva cuvinte în limba lor de acum doar semisecretă. Dell Duke, care ne-a adus aici cu mașina, tace. El nu vorbește vietnameză. Nu-mi place să exclud oamenii (eu sunt cea întotdeauna exclusă, așa că știu cum e), dar sunt împăcată cu domnul Duke pe post de observator. Este consilierul de la școală și ascultatul e o componentă importantă a consiliatului. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Mai își ia partea leului din vorbit și mâncat (îi dau cornetul meu după ce m-am săturat), iar ceea ce știu sigur, cum stăm noi așa cu fețele însorite și captivați de înghețata dulce, este că nu voi uita niciodată ziua asta.
Stăm împreună pe terasa unui restaurant Fosters Freeze, la o masă metalică de grădină, de-un verde marin. Toți patru. Mâncăm înghețată cremoasă, turnată într-o vafă de ciocolată lichidă (care se întărește și apoi devine o cochilie crocantă). Nu spun nimănui că secretul este ceara. Sau, ca să fiu mai exactă: ceara comestibilă, parafina alimentară. Pe măsură ce se răcește, ciocolata reține aroma delicioasă a vaniliei, o face prizonieră. Treaba noastră este s-o eliberăm. De obicei, nu mănânc înghețată la cornet. Iar dacă mănânc, o fac cu o atenție obsesivă, ca să nu îmi scape niciun strop pe alături. Dar nu și astăzi. Sunt într-un loc public. Nici măcar nu-i spionez pe alții. Iar înghețata mea este un mare terci, care picură. S-ar putea ca acum să fiu eu o persoană care merită studiată. De ce? Păi, în primul rând, vorbesc ceva vietnameză, care nu este „limba mea maternă”. Îmi place mult expresia asta, fiindcă în general mi se pare că oamenii nu recunosc pe deplin meritele acestui mușchi contractor, pentru câtă treabă face. Așadar, mulțumesc, limbă. Cum stau aici, ferindu-mă de soarele după-amiezii, îmi folosesc vietnameza ori de câte ori pot, ceea ce se dovedește a fi des. - HOLLY GOLDBERG SLOAN - 9 Vorbesc cu noua mea prietenă, Mai, dar până și fratele ei cel mereu-posomorât, speriat-din-cauză-că-i-mai-mare, Quang-ha, îmi adresează câteva cuvinte în limba lor de acum doar semisecretă. Dell Duke, care ne-a adus aici cu mașina, tace. El nu vorbește vietnameză. Nu-mi place să exclud oamenii (eu sunt cea întotdeauna exclusă, așa că știu cum e), dar sunt împăcată cu domnul Duke pe post de observator. Este consilierul de la școală și ascultatul e o componentă importantă a consiliatului. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Mai își ia partea leului din vorbit și mâncat (îi dau cornetul meu după ce m-am săturat), iar ceea ce știu sigur, cum stăm noi așa cu fețele însorite și captivați de înghețata dulce, este că nu voi uita niciodată ziua asta.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
