Tatăl celuilalt copil de Saniee Parinoush citește romane online gratis PDf 📖
- AUTOR: Saniee Parinoush
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 248
- LIMBA: Română
Cărți «Tatăl celuilalt copil de Saniee Parinoush citește romane online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:
Tatăl celuilalt copil de Saniee Parinoush top cele mai bune cărţi online gratis, carte .PDF
Într-o lume în care grija părinților pentru copii ajunge să îi îndepărteze sufletește de aceștia, romanul Tatăl celuilalt copil reamintește un lucru fără de care orice efort, oricât de bine intenționat, e în van: să te arăți preocupat nu înseamnă să fii mâhnit ori să descoperi lipsuri și ciudățenii pe care să vrei cu orice preț să le repari, ci să arăți încredere și să te porți cu înțelegere.
Într-o lume în care grija părinților pentru copii ajunge să îi îndepărteze sufletește de aceștia, romanul Tatăl celuilalt copil reamintește un lucru fără de care orice efort, oricât de bine intenționat, e în van: să te arăți preocupat nu înseamnă să fii mâhnit ori să descoperi lipsuri și ciudățenii pe care să vrei cu orice preț să le repari, ci să arăți încredere și să te porți cu înțelegere.
Fragment
— Ia spune, Shahab, tu eşti aici?
— Da!
— Ce mic erai! Cine e domnul care te ţine aşa în braţe?
Am privit lung fotografia. Cine e? Cine e cu adevărat? Am simţit o strângere de inimă, limba mi‐a amorţit, priveam încurcat în jur, căutând o cale de scăpare. Casa era plină. Jumătate din musafiri veniseră deja. Unde îi găsise mama pe toţi? E chiar aşa de important că te‐ai făcut mai mare? Eu nu simţeam că m‐aş fi schimbat prea mult. Toţi stăteau de vorbă, râdeau, se plimbau de colo‐colo prin casă. Nu ştiam cum trebuie să mă
comport ca gazdă. Câţiva prieteni au intrat pe uşă şi ceilalţi s‐au adunat în jurul lor, aşa că m‐am folosit de prilej s‐o zbughesc pe scări, la etaj. Când am închis uşa camerei în urma mea şi m‐am sprijinit de ea, gâfâiam, deşi nu obosisem chiar aşa de tare.
— Ce te‐a apucat? întrebă o voce cunoscută dinăuntrul meu.
Fără să vreau, am răspuns cu glas tare:
— Nu ştiu...
Vocile prietenilor îmi răsunau în urechi. Tot nu‐mi găsisem liniştea de care‐aveam nevoie. Am ieşit din cameră, am deschis uşa terasei şi am păşit uşor afară. M‐am străduit să‐nchid cu totul uşa în urma mea. O adiere răcoroasă mi‐a mângâiat fruntea fierbinte. Am respirat adânc. Uitându‐mă la treptele interzise de pe acoperiş, o durere ascuţită mi‐a străpuns spatele. O resimţeam de fiecare dată când mă uitam la ele, fără a şti prea bine
din ce motiv. Ceva se întâmpla în mintea mea tulburată.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
