schimb, rishathra nu avea consecinţe şi mintea putea rămâne la comandă. Stânjeneala era nepotrivită. Râsul trebuia împărtăşit întotdeauna. Rishathra însemna distracţie şi diplomaţie şi prietenie, precum şi asigurarea că erai în stare să-ţi iei armele pe întuneric.

— Noi sperăm să ne îmbogăţim, spunea Kay. Cei care extind Imperiul sunt bine trataţi. Imperiul creşte cu rezervele noastre de combustibil. Dacă reuşim să convingem o comunitate să fabrice alcool şi să-l vândă Imperiului, recompensa primită ne va permite fiecăruia dintre noi să întreţinem o familie.

— Acele recompense rămân ale voastre, remarcă Moonwa. În acelaşi timp, însă, triburile care vă slujesc sunt confruntate cu pierderea ambiţiei, a prietenilor şi a perechilor, cu deziluzii şi moarte precoce pentru toţi cei care învaţă să bea combustibilul vostru.

— Unii sunt prea slabi pentru a spune „Destul!”. Moonwa, tu trebuie să fii mai puternică!

— Desigur. Pot face aşa ceva în noaptea asta, acum. Destul, Kaywerbrimmis!

Vala se întoarse, remarcând zâmbetele mari şi mici.

— Eu am purtat noaptea trecută unul dintre ştergarele voastre îmbibate cu alcool. Mă ameţise. Mi-a înmuiat voinţa.

Kay schimbă cu eleganţă subiectul.

— Valavirgillin, te-ai întoarce în Oraşul-Centru, te-ai împerechea şi ţi-ai forma o familie?

— M-am împerecheat deja, spuse ea.

Brusc, Kay nu mai avu ce să spună.

Nu ştia!

La ce se gândise? Crezuse că el şi ea vor deveni în mod oficial o pereche?

— Eu m-am făcut singură bogată, adăugă ea, cu ajutorul unui dar primit de la Louis Wu, cel din specia Oamenii Sferei.

Cum reuşise asta nu era treaba nimănui, şi nici ilegal.

— Atunci m-am împerecheat. Părinţii lui Tarb erau prieteni ai familiei mele — aşa se obişnuieşte pe la noi, Moonwa. El avea puţini bani, dar s-a dovedit un tată bun, şi mi-a permis să mă angajez în negocieri comerciale. Cu timpul am devenit destul de pretenţioasă. Mi-am adus aminte că Louis Wu sugerase… ba nu, întrebase dacă semenii mei construiesc unelte din borhotul care rezultă după distilarea alcoolului. Plastic, îi spunea el. Vorbea despre lucruri care nu puteau fi traduse, dar eu i-am învăţat cuvântul. Spunea că înseamnă fără formă. Plasticul poate lua orice formă vrea fabricantul. Acest borhot este nefolositor şi dezgustător. Clienţii ar fi fericiţi dacă noi am avea un motiv să-i scăpăm de el. Aşa că am finanţat un laborator chimic.

Ridică din umeri în întuneric, apoi continuă:

— Întotdeauna costă mai mult decât ne aşteptăm, dar noi aveam răspunsurile. În acest proces, există multe secrete. Într-o bună zi, însă, marea majoritate a banilor s-au dus. Acum, Tarablilliast şi copiii sunt cu părinţii tatălui, iar eu mă aflu aici, până am să-i pot hrăni din nou. Coriack, eşti pregătit să stai de gardă?

— Desigur. O clipă, Whandernothtee. Vala, ce se-ntâmplă afară?

— Ploaia. Uneori, am zărit ceva negru lucitor şi am auzit şuşoteli. Nu se simte miros de Vampiri.

— Asta e bine.

Moonwa trecuse la limbajul Giganţilor Ierbii, spunând glume care-l făceau pe Beedj să râdă în hohote. În lumina cenuşie a dimineţii, Culegătorii sporovăiseră, arătând spre câmpul ce se lumina, apoi se lungiseră peste o căpiţă de iarbă.

— Credeţi că vor veni?

Spash nu adresase întrebarea cuiva anume, apoi ieşise din cort.

— Nu-mi pasă, răspunse Whand. Hai să ne culcăm!

— Au venit! strigă Spash.

Vala ieşi după el afară.

Abia după o clipă, îşi dădu seama că unul dintre cearşafuri era gol. Care? Cel din extremitatea stângă… cel cu şase Culegători morţi. Celelalte rămăseseră neatinse.

Beedj apăru şi el în grabă, încingându-şi sabia-seceră. Mai mulţi giganţi coborau zidul de pământ. Se sfătuiră o clipă, apoi se împrăştiară ca să exploreze, să caute semne ale activităţii Demonilor.

În schimb, Vala se urcă pe zid, pentru a dormi cum trebuie în vehicul.

Se trezi pe la prânz, extrem de flămândă, simţind în nări miros de carne prăjită. Urmă dâra miresmelor până în cort.

Acolo se aflau Culegători şi Oamenii-Maşină, adunaţi laolaltă. Culegătorii vânaseră. Focul pe care-l făcuseră pentru a-şi frige vânatul era folosit de Barok şi de Whand ca să facă pâine din iarba locală.

— Noi mâncăm de patru, cinci, şase ori într-o zi, le spunea Silack. Pint zice că voi mâncaţi doar o dată…

— Aşa este. Dar ne ajunge. Aţi găsit multă carne?

— Când oamenii voştri au coborât să mănânce, ai noştri au plecat să vâneze mai mult. Luaţi şi mâncaţi — vânătorii urmează să se întoarcă.

Pâinea turtită meritase efortul şi Vala îi complimentă pe bărbaţi. Şi carnea de smeerp era bună, deşi un pic prea slabă şi tare. Cel puţin, Culegătorii nu aveau obiceiul pe care-l întâlnise la alţi hominizi: schimbarea gustului cărnii prin frecarea ei cu sare, ierburi sau fructe zemoase.

Vala se întrebă dacă nu renta să înmulţească smeerpi şi în alte locuri, dar toţi comercianţii ştiau deja răspunsul. Ceea ce constituia un vânat pentru un hominid, putea fi o plagă pentru alţii. În lipsa prădătorilor locali, capabili să le reducă numărul, smeerpii ar fi putut mânca recolta altcuiva, înmulţindu-se dincolo de capacitatea surselor lor de hrană, apoi, ar fi răspândit boli atunci când foametea i-ar fi slăbit.

Între timp, mâncase tot ce era la vedere. Atât Culegătorii, cât şi Oameni-Maşină o priviseră amuzaţi. Silack rupse tăcerea:

— S-a lucrat din greu noaptea trecută.

— Mi-a scăpat ceva?

— Demonii au fost activi, preciză Kay. Nu mai este nici un gigant mort între zid şi iarba înaltă. Beedj a găsit o adevărată movilă de oase curate în iarbă. Nu s-au atins de Vampiri. Presupun că i-au păstrat pentru la noapte.

— Drăguţ din partea lor! — O dată dispăruţi morţii lor, jelitul giganţilor lua sfârşit, doar dacă… — Ar fi fost mai politicos dacă ar fi luat şi restul de morţi. Altceva?

Silack arătă cu mâna spre cer.

Acum nu mai ploua. Norii formau un plafon plat şi infinit, foarte ridicat. Privirea putea cuprinde împrejurimile până destul de departe. Vala remarcă pe câmpie un car, tras de animale şi apreciabil ca mărime, ce se îndrepta spre domeniile giganţilor. Erau cinci animale imense, cu şolduri solide. Carul supradimensionat avea nevoie de forţa lor.

— O să ajungă aici înainte de căderea nopţii. Chiar şi aşa, dacă specia voastră poate dormi pe frânturi,