26. Dar lupii începură să le înspăimânte şi să le prigonească şi le omorau mieii.

  27. Şi ei îi aruncau în adâncurile unui mare fluviu.

  28. Atunci oile au început a se jeli din cauza pierderii micuţilor lor şi a se întoarce către Domnul lor, una dintre ele reuşi să scape şi se întoarse printre catâri.

  29. Şi văzui oile gemând, rugându-se şi implorând pe Domnul, 30. Din toate puterile lor, până când Domnul a coborât la strigătele lor, din înălţimea locuinţei Sale cereşti şi binevoi să le viziteze.

  31. Şi El chemă oaia scăpată din mijlocul lupilor şi i-a comandat să meargă să îi găsească pe lupii ucigaşi şi să le spună să nu le mai supere pe oi.

  32. Atunci oaia merse să ducă lupilor forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi o altă oaie a venit în întâmpinarea primei şi merse cu ea.

  33. Şi amândouă intrară în locuinţa lupilor şi le-au spus să nu mai persecute oile.

  34. După aceea văzui lupii năpăstuind tot mai mult turmele de oi. Şi oile strigară iarăşi către Domnul şi Domnul cobora în mijlocul lor.

  35. Şi El începu să omoare lupii care urlau, dar oile au păstrat liniştea şi nu au strigat.

  36. Şi iată că văzui cum ele ieşiră din ţara lupilor. Ochii acestor lupi au orbit şi ei au ieşit şi au urmărit oile cu toate forţele lor. Dar Domnul oilor mergea cu ele şi le conducea.

  37. Şi toate oile L-au urmat.

  38. Faţa Sa era înfricoşătoare, înfăţişarea Sa era strălucitoare şi măreaţă. În acest timp lupii au început să urmărească oile până când au ajuns la marginea unei mări întinse.

  39. Atunci marea a fost împărţită şi apele se traseră în parţi ca un zid.

  40. Şi Domnul oilor care le conducea se aşeză între ele şi lupi.

  41. În acest timp lupii nu puteau vedea deloc oile, dar ei le-au urmărit până în mijlocul mării şi atunci apele s-au închis în spatele lor 42. Dar când l-au văzut pe Domnul, ei s-au întors pentru a fugi dinaintea feţei Lui.

  43. Dar atunci apele s-au reunit după legile fireşti şi ele i-au înghiţit pe lupi. Şi eu văzui pe toţi aceia care au urmărit oile înecându-se în valuri.

  44. Cât pentru oi ele trecură marea şi au mers în acel pustiu care nu avea nici un copac, nici apă, nici verdeaţă. Şi ele vor începe să deschidă ochii şi să vadă.

  45. Şi Îl văzui pe Domnul acestor oi trăind împreună cu ele şi dându-le apa necesară.

  46. Cu oaia care le conducea pe celelalte.

  47. Şi această oaie se sui pe culmea unei stânci înalte şi Domnul oilor a trimis-o către celelalte.

  48. Şi Îl văzui pe Domnul acestor oi în mijlocul lor şi faţa Sa era aspră şi înfricoşătoare.

  49. Şi când l-au observat, oile s-au înspăimântat.

  50. Şi tremurând toate au înconjurat-o pe oaia care le conducea şi pe cea care era cu ea şi ele i-au zis: Noi nu putem nici să rămânem în faţa Domnului, nici să Îl privim în faţă.

  51. Atunci oaia care le conducea se sui din nou pe piscul muntelui.

  52. Şi celelalte oi au început să fie orbite şi să se depărteze de drumul pe care le-a arătat oaia. Dar aceasta nu ştia nimic.

  53. Şi Domnul s-a mâniat contra lor şi când oaia a înţeles ce se întâmplă la poalele muntelui,

  54. Ea coborî în grabă şi când se apropie de ele, ea găsi multe, 55. Care erau oarbe,

  56. Şi care şi-au părăsit drumul. Şi când celelalte oi au văzut-o, ele strigară şi tremurară în prezenţa sa.

  57. Şi ele îi cerură să revină la staulul lor.

  58. Atunci această oaie, conducând pe celelalte oi cu ea s-a apropiat de cele care erau rătăcite.

  59. Şi ea începu să le lovească şi ele erau înspăimântate de prezenţa ei. Atunci ea a adus înapoi la stână pe cele care erau rătăcite.

  60. Şi mai văzui într-o viziune că această oaie se făcu om şi el construi pentru Domnul o stână şi el a adus oile în ea.

  61. Văzui încă cum a căzut o oaie care era venită în faţa celui care era conducătorul celorlalte. Văzui în sfârşit pierind un mare număr din celelalte oi, micuţii lor crescând în locul lor, întrând într-o nouă păşune şi venind la malul unui fluviu.

  62. Şi oaia care le-a condus şi a devenit om, se despărţi de ele şi muri.

  63. Şi toate oile au căutat-o şi au strigat-o cu ţipete jalnice.

  64. Văzui şi că ele se opriră din plâns şi că ele trecură peste apele unui fluviu.

  65. Acolo crescură alte oi, pentru a le înlocui pe cele care muriseră şi care le-au condus mai înainte.

  66. În sfârşit le văzui întrând în acest loc norocos, pe un pământ al binefacerii şi al bucuriei.

  67. Ele şi-au potolit foamea şi stânele lor se ridicară pe acest pământ preafericit şi ochii lor erau când deschişi când orbiţi, până când una dintre oi s-a ridicat din mijlocul lor şi le-a condus în aşa fel încât le-a readus pe toate şi le-a deschis ochii.

  68. Dar câinii, vulpile şi mistreţii au început să le mănânce până când o altă oaie a ajuns ruina turmei şi berbecul care le condusese. Acest berbec începu să lovească cu coarnele sale câinii, vulpile şi mistreţii şi i-a omorât pe toţi.

  69. Dar când prima oaie deschise ochii, a văzut fala berbecului pălind şi stingându-se.

  70. Căci el începuse să lovească şi oile, să le năpăstuiască şi să îşi uite toată onoarea.

  71. Atunci Domnul trimise pe această prima oaie la o altă oaie pentru a o face berbec şi conducător al turmei în locul celui care şi-a mânjit gloria sa.