Tabelul 48. Forţele navale ale NATO şi ale Pactului de la Varşovia

Tabelul 49. Deficitul, datoria şi dobânda federală ale Statelor Unite, 1980–1985 (miliarde de dolari)

Figura 1. Puterea relativă a Rusiei şi Germaniei

Figura 2. Proiecţia produsului intern brut al Chinei, al Indiei şi al anumitor state europene occidentale, 1980–2020

Figura 3. Producţia de cereale din Uniunea Sovietică şi China, 1950–1984

Oricare ar fi minusurile acestei cărţi, ele ar fi fost mai multe fără ajutorul oferit cu amabilitate de prietenii mei. J.R. Jones şi Gordon Lee au parcurs întregul manuscris, punând multe lucruri sub semnul întrebării. Colegul meu Jonathan Spence s-a străduit (mă tem că doar cu un succes parţial) să ţină în frâu asumpţiile culturale din primele două capitole. John Elliott m-a încurajat cu privire la capitolul 2, în ciuda faptului că respectiva perioadă istorică depăşea în mod evident „aria mea de competenţă”. Paddy O’Brien şi John Bosher au căutat să cizeleze puţin comentariile mele asupra finanţelor din Franţa şi Marea Britanie. Nick Rizopoulos şi Michael Mandelbaum nu doar au examinat atent ultimele capitole, ci m-au invitat să îmi prezint ideile la o serie de întâlniri susţinute la Institutul Lehrman din New York. Foarte mulţi membri ai comunităţii academice m-au auzit prezentând lucrări pe unele dintre subtemele acestei cărţi, oferindu-mi referinţe, critici şi foarte necesare încurajări.

Bibliotecile şi personalul universităţilor East Anglia şi Yale mi-au fost de un mare ajutor. Studentul meu Kevin Smith m-a ajutat în identificarea statisticilor istorice. Fiul meu, Jim Kennedy, a pregătit hărţile. Sheila Klein şi Sue McClain mi-au venit în ajutor cu culegerea şi procesarea textului, iar Maarten Pereboom cu bibliografia. Îi sunt extrem de recunoscător agentului meu literar, Bruce Hunter, pentru sprijinul său constant şi încurajările pe care mi le-a oferit de-a lungul anilor. Jason Epstein a fost un editor hotărât şi răbdător, cerându-mi în mod repetat să mă gândesc la publicul larg – înţelegând astfel înaintea autorului cât de solicitantă va fi tratarea unor teme de o asemenea magnitudine.

Familia mi-a oferit sprijin şi, mai important decât acesta, alinare. Îi dedic cartea soţiei, căreia îi datorez atât de mult.

Paul Kennedy,

Hamden, Connecticut, 1986

Aceasta este o carte despre raporturile de putere în perioada „modernă” sau, altfel spus, postrenascentistă. Ea caută să urmărească şi să explice ascensiunea şi decăderea diferitelor mari puteri, care au fost relaţiile dintre ele de-a lungul celor cinci secole de la formarea „noilor monarhii” ale Europei Vestice şi cum a început să se dezvolte sistemul transoceanic, global de state. Inevitabil, o mare parte a conţinutului său este dedicat războaielor, în special celor majore, şi conflictelor latente care au opus coaliţii de mari puteri, ce au avut un mare impact asupra ordinii internaţionale. Însă cartea nu este dedicată exclusiv istoriei militare. Ea urmăreşte totodată schimbările care s-au produs în balanţa economică globală după 1500, nefiind prin aceasta, cel puţin nu în mod direct, o carte de istorie economică. Ea se concentrează asupra interacţiunii dintre economie şi strategie, în măsura în care fiecare dintre statele din fruntea sistemului internaţional se străduia să îşi sporească avuţia şi puterea, să devină (ori să rămână) deopotrivă prosper şi puternic.

„Conflictele militare” evocate în subtitlul cărţii sunt deci examinate întotdeauna în contextul „transformărilor economice”. Triumful oricărei mari puteri în această perioadă – sau colapsul alteia – reprezintă de obicei rezultatul luptelor îndelungate ale armatelor sale, dar şi al utilizării mai mult sau mai puţin eficiente a resurselor economice ale statului pe timp de război şi, dacă e să analizăm fundalul, al felului în care economia naţională era în progres sau regres, în raport cu celelalte naţiuni importante în deceniile ce au precedat conflictul. Din acest motiv, felul în care poziţia unei mari puteri se modifică treptat pe timp de pace este la fel de important pentru acest studiu ca şi modul cum luptă ea pe timp de război.

Ideea oferită aici va fi supusă unei analize mult mai elaborate de-a lungul cărţii, dar ea poate fi rezumată foarte concis: avantajele relative ale naţiunilor de la vârful ierarhiei internaţionale nu rămân niciodată constante, motivul fiind în special ritmul inegal de dezvoltare a diferitelor societăţi. Acest ritm este corelat cu progresele tehnologice şi organizaţionale, care oferă un avantaj mare anumitor societăţi în raport cu altele. De exemplu, apariţia corăbiilor dotate cu tunuri cu bătaie lungă şi dezvoltarea comerţului în spaţiul atlantic după anul 1500 nu au adus beneficii uniform statelor europene, unele fiind mult mai avantajate comparativ cu celelalte. În mod similar, dezvoltarea ulterioară a motorului cu abur şi resursele de cărbune şi metal pe care aceasta le presupunea a sporit masiv puterea relativă a anumitor naţiuni, diminuând-o astfel pe a altora. Odată ce capacităţile lor productive au fost îmbunătăţite, în mod firesc statele au fost capabile să susţină mai uşor povara fiscală a înarmării pe scară largă pe timp de pace şi a întreţinerii şi aprovizionării armatelor şi flotelor pe timp de război. Exprimat astfel, sună a mercantilism grosolan, însă de obicei bogăţia este necesară pentru a susţine puterea militară şi puterea militară e necesară pentru a dobândi şi a proteja bogăţia. Dacă un procent prea mare din resursele unui stat sunt totuşi deviate de la crearea bogăţiei către scopuri militare, pe termen lung acest lucru va conduce la o slăbire a puterii naţionale, în acelaşi fel, dacă un stat se supraextinde strategic – de exemplu prin cucerirea multor teritorii sau prin angajarea în războaie costisitoare – apare riscul ca beneficiile potenţiale ale expansiunii externe să fie depăşite de costurile realizării acestui obiectiv. Această dilemă devine acută dacă naţiunea respectivă a intrat într-o perioadă de relativ declin economic. Istoria ascensiunii şi decăderii ulterioare a liderilor sistemului de mari puteri, începând de la avansul Europei Vestice în secolul al XVI-lea, adică al unor naţiuni cum ar fi Spania, Ţările de Jos, Franţa, Imperiul Britanic şi acum Statele Unite, arată o corelaţie foarte semnificativă pe termen lung între capacităţile productive şi de creştere a veniturilor, pe de o parte, şi forţa militară, pe de altă parte.

Istoria „ascensiunii şi decăderii marilor puteri”, care este prezentată în aceste capitole, poate