14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obţine nimic pentru ei; şi ei vor spera în zadar pentru copii lor viaţă de veci şi chiar o viaţă de 500 de ani.

  15. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te şi anunţă pedeapsa care-l aşteaptă pe Samyaza şi pe toţi cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdării. Şi când fii lor vor fi omorâţi, când ei vor fi văzut că a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătuşează-l sub pământ pentru şaptezeci de generaţii până în ziua judecăţii şi a sfârşitului lumii; şi cuvântul acestei judecăţi îi va osândi pe veci. (Vezi şi: „O revelaţie Divină despre Iad”, n.r.) 16. Atunci ei vor fi aruncaţi în adâncul unui foc care îi va chinui fără încetare; şi ei vor rămâne aşa o veşnicie.

  17. Împreună cu ei, şeful lor va arde în flăcări; şi cu toţii vor fi încătuşaţi până la moartea unui mare număr de generaţii.

  18. Nimiceşte, în acelaşi timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoară urmaşii îngerilor veghetori; destul şi prea mult timp ei au oropsit seminţia omenească.

  19. Prigonitorii să fie şterşi de pe suprafaţa pământului.

  20. Răul să fie nimicit.

  21. Şi ramura dreptăţii şi a omeniei să înflorească şi să devină o mărturie a binecuvântării.

  22. Căci dreptatea şi omenia vor trebui să înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârşit.

  23. Şi atunci cei sfinţi vor înălţa Domnului rugăciuni de îndurare şi vor trăi până când vor da naştere la o mie de copii; în timp ce zilele tinereţii lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi pace. În această epoca tot pământul va fi cultivat în dreptate; el se va acoperi de arbori şi de binecuvântări; vor fi sădiţi pomi bogaţi în roade.

  24. Viţa de vie va creşte din abundenţă şi va produce struguri din belşug toate seminţele care vor fi încredinţate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una; şi o măsură de măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.

  25. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptăţile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce îl poate murdări. Răul va dispărea pentru totdeauna.

  26. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate şi toate neamurile Î-Mi vor da onorurile care Mi se datorează; toate Mă vor binecuvânta; toate Mă vor adora.

  27. Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toată suferinţa şi el nu va mai avea a se teme că-l voi trimite un potop nimicitor.

  28. În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi munca oamenilor.

  29. Pacea şi dreptatea se vor uni cu oamenii şi această unire Sfântă va dura cât va fi lumea şi cât vor fi generaţiile.

 Capitolul 11

  Cartea lui Enoh

  1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; şi nimeni nu a ştiut unde a fost şi nici ce a devenit. (Vezi „Casa Domnului”, n.r.) 2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinţii şi cu îngerii veghetori.

  3. Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele rege al păcii.

  4. Şi iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh scribul.

  5. Şi Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptăţii, du-te şi vorbeşte îngerilor veghetori al cerului, care au părăsit înălţimile desăvârşite ale cerului şi locuinţele lor veşnice, cei care s-au dezonorat cu femei.

  6. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor şi strivind tot pământul.

  7. Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată, nici linişte, nici iertarea păcatelor lor. Niciodată nu se vor bucura de urmaşii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plânge după fii lor ucişi; şi mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obţine pacea sau iertarea.

 Capitolul 12

  1. Atunci Enoh plecă şi îi spuse lui Azazyel; Nu mai exista linişte pentru tine, o mare sentinţă s-a pronunţat împotriva ta. Vei fi încătuşat; 2. Nu va fi niciodată pentru tine nici uşurare, nici iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.

  3. Şi pentru că tu i-ai învăţat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-l asuprească pe semenii lor.

  4. Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunţ eu însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime.

  5. Şi ei s-au înspăimântat şi au fost apucaţi de un tremurat îngrozitor.

  6. Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obţine iertarea greşelilor lor; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăznesc să i se adreseze, nici să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecaţi.

  7. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obţine linişte şi iertare pentru tot ce au făcut.

  8. Apoi i-am părăsit şi mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danedan care se află la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat.

  9. Şi iată că am avut un vis şi o viziune divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o anunţ, vestea tristă şi mustrătoare pentru copii cerului. Când m-am trezit, mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi feţele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc aşezat între Liban şi Semeser.

  10. Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele mele.

  11. Şi