[143] Această dezbatere nesfârşită este acoperită în W. Sombart, Krieg und Kapitalismus, München, 1913; Nef, War and Human Progress, şi în multe alte cărţi şi articole ulterioare. Vezi foarte utila introducere şi bibliografia din J.M. Winter (ed.), War and Economic Development, Cambridge, 1975.

[144] Parker, „Emergence of Modern Finance”, passim; Wallerstein, Modern World System, vol. 2, pp. 57 şi urm.; C.H. Wilson, Anglo-Dutch Commerce and Finance in the Eighteenth Century, Cambridge, 1966; V. Barbour, Capitalism în Amsterdam in the Seventeenth Century, Baltimore, 1950, în special capitolul 6. Şi, în primul rând, vezi J.C. Riley, International Govemment Finance and the Amsterdam Capital Market 1740–1815, Cambridge, 1980.

[145] Vezi discuţia asupra acestui subiect din Wilson, „Decline of the Netherlands”, în Economic History and the Historian: Collected Essays, Londra, 1969, pp. 22–47; idem, Anglo-Dutch Commerce and Finance. Vezi şi referinţele de la nota 163.

[146] Riley, International Govemment Finance, capitolele 6–7.

[147] Pentru comparaţii generale între economiile, politicile financiare şi sistemele fiscale ale celor două ţări, vezi Wallerstein, Modern World System, vol. 2, capitolele 3 şi 6; P. Mathias şi P. O’Brien, „Taxation în Britain and France, 1715–1810”, Journal of European Economic History, vol. 5, nr. 3, decembrie-februarie 1976, pp. 601–649; F. Crouzet, „L’Angleterre et France au XVIIIe siècle: essai d’analyse comparée de deux croissances économiques”, Annales, vol. 21, 1966, pp. 254–291; McNeill, Pursuit of Power, în special capitolul 6; N.F.R. Crafts, „Industrial Révolution în England and France: Some Thoughts on the Question: «Why was England First?»”, Economic History Review, seria a II-a, vol. 30, pp. 429-441. Un scurt sinopsis poate fi găsit în P. Kriedte, Peasants, Landlords and Merchant Capitalists: Europe and the World Economy, 1500–1800, Leamington Spa, 1983, pp. 115 şi urm.

[148] Mathias şi O’Brien, „Taxation în Britain and France”, passim. Pentru perioada de început vezi din nou Dickson şi Sperling, „War Finance, 1689–1714”, passim. Însă nu există nimic mai bun decât studiul comparativ al lui R. Braun, „Taxation, Socio-political Structure, and State-Building”, în Tilly (ed.), Formation of National States în Western Europe, pp. 243–327.

[149] Dickson, Financial Révolution în England, p. 198. Pentru partea instituţională, vezi J.H. Clapham, The Bank of England, vol. 1: 1694–1797, Cambridge, 1944; H. Roseveare, The Treasury: The Evolution of a British Institution, Londra/New York, 1969. Pentru comparaţii cu situaţia instabilă şi mult mai puţin satisfăcătoare din perioada anterioară anului 1688, vezi D. Chandaman, The English Public Revenue 1660–1688, Oxford, 1975.

[150] În timpul războiului pentru succesiunea la tronul Austriei (1739–1747), guvernul era capabil să împrumute sume mari la dobânzi de 3–4%, adică la jumătate din rata obişnuită a perioadei lui Marlborough.

[151] Riley, International Govemment Finance, capitolele 4 şi 6; Wilson, Anglo-Dutch Commerce and Finance, passim; A.C. Carter, „Dutch Foreign Investment, 1738–1800”, Economica, n.s., vol. 20, noiembrie 1953, pp. 322–340. Rolul banilor olandezi în creşterea Marii Britanii mai este subliniat (şi probabil exagerat) în Wallerstein, Modern World System, vol. 2, pp. 279 şi urm. Vezi şi argumentele interesante din L. Neal, „Interpreting Power and Profit în Economic History: A Case Study of the Seven Years War”, Journal of Economic History, vol. 37, 1977, pp. 34–35.

[152] Dickson, Financial Révolution în England, p. 9. Această lucrare este şi sursa tabelului 2.

[153] Ibidem, p. 15, pentru citatul din Berkeley. Pentru argumentul lui McNeill despre „bucla de feedback”, vezi Pursuit of Power, pp. 178, 206 şi urm.

[154] Cel mai util studiu în acest context este J.F. Bosher, French Finances 1770–1795, Cambridge, 1970; vezi şi articolele semnate de Dickson şi Sperling, „War Finance”, respectiv Mathias şi O’Brien, „Taxation în Britain and France”, ca şi referinţele din capitolul 2 asupra lucrărilor lui Bonney, Dent şi Guery. Vezi şi articolul mai vechi al lui R. Mousnier, „L’Evolution des finances publiques en France et en Angleterre pendant les guerres de la Ligue d’Augsburg et de la Succession d’Espagne”, Revue Historique, vol. 44, nr. 205, 1951, pp. 1–23.

[155] Bosher, French Finances 1770–1795, p. 20. Acest argument este rezumat în articolul lui Bosher „French Administration and Public Finance în Their European Setting”, NCMH, vol. 8, capitolul 20. Pentru calculul fondurilor obţinute din taxe care au ajuns în mâini private, vezi Mathias şi O’Brien, „Taxation în Britain and France”, pp. 643–646.

[156] Citările directe sunt din J.G. Clark, La Rochelle and the Atlantic Economy During the Eighteenth Century, Baltimore/Londra, 1981, pp. 23, 226. Vezi în particular capitolele 1 şi 7, precum şi concluzia. Această istorie poate fi comparată cu experienţa britanică, aşa cum este descrisă în R. Davis, The Rise of the Atlantic Economies, Londra, 1975; W.E. Minchinton (ed.), The Growth of English Overseas Trade in the Seventeenth and Eighteenth Centuries, Londra, 1969; A. Calder, Revolutionary Empire: The Rise of the English-Speaking Empires from the Fifteenth Century to the 1780s, Londra, 1981, cărţile 2–3. De asemenea, se pot consulta o serie de cărţi specializate pe unele porturi şi ramuri comerciale individuale.

[157] Câteva detalii relevante pot fi găsite în capitolele „Finances” şi „Supply and Equipment”