din L. Kennet, The French Armies in the Seven Years War: A Study în Military Organization and Administration, Durham, NE, 1967. Pentru slăbiciunile marinei, în particular în privinţa proviziilor de hrană şi cherestea, vezi P.W. Bamford, Forests and French Sea Power 1660-1789, Toronto, 1956, passim; Jenkins, History of the French Navy, capitolul 8. Vezi şi analiza remarcabilă a lui J.F. Bosher, din articolul „Financing the French Navy in the Seven Years War: Beaujou, Goossens et compagnie în 1759” publicat în US Naval Institute Proceedings. Pentru o comparaţie britanică, vezi D. A. Baugh, British Naval Administration in the Age of Walpole, Princeton, 1965, passim.

[158] Prin contrast, în anii de început ai lui Ludovic al XIV-lea, Franţa a fost capabilă să împrumute bani la rate ale dobânzilor mai mici decât cele ale Stuarţilor sau chiar ale lui William al III-lea.

[159] Pentru statistici comparative, vezi Bosher, French Finances 1770–1795, pp. 23–24. Acestor informaţii li se pot adăuga cele din R.D. Harris, „French Finances and the American War, 1777-–1783”, Journal of Modern History, vol. 46, nr. 2, 1976, pp. 233-258; G. Ardent, „Financial Policy and Economic Infrastructure of Modern States and Nations”, în Tilly (ed.), Formation of National States în Western Europe, pp. 217 şi urm.; Hamilton, „Origin and Growth of the National Debt în Western Europe”, pp. 122–124. Rolul impozitelor în criza franceză de la sfârşitul anilor 1780 este descris în Doyle, The Oldeuropean Order, pp. 313–320, şi în NCMH, vol. 8, capitolele 20–21. Pentru reformele lui Pitt, vezi J. Ehrman, The Younger Pitt, 2 vol., Londra, 1969 şi 1983, vol. 1, pp. 239 şi urm.; J.E.D. Binney, British Public Finance and Administration 1774–1792, Oxford, 1958, passim.

[160] Fără bani nu sunt (mercenari) elveţieni (n. tr.).

[161] Nu există posibilitatea de a oferi o listă satisfăcătoare (ca să nu mai vorbim de una exhaustivă) de referinţe la finanţele de război ale acestor alte state. În general, vezi Tilly (ed.), Formation of National States în Western Europe, capitolele 3–4; NCMH, vol. 6, pp. 20 şi urm., şi urm.; C. Morazé, „Finance et despotisme, essai sur les despotes éclairés”, Annales, vol. 3, 1948, pp. 279–296. Pentru Prusia, vezi remarcile succinte din NCMH, vol. 7, pp. 296 şi urm., şi vol. 8, pp. 7 şi urm., 565 şi urm.; C. Duffy, The Anny of Frederick the Great, Newton Abbott, 1974, capitolul 8. Pentru Imperiul Habsburgic, vezi idem, The Army of Maria Theresa: The Armed Forces of Imperial Austria 1740–1780, Londra, 1977, capitolul 10. Chiar şi în cazul Rusiei, unde funcţiona recrutarea forţată, iar resursele ţării erau prădate în scopuri militare, în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea autonomia financiară anterioară a fost înlocuită de o creştere a recursului la împrumuturi externe şi la bancnote; vezi idem, Russia ’s Military Way to the West: Origins and Nature of Russian Military Power 1700–1800, Londra, 1981, pp. 36–38, 179–180.

[162] Jones, Britain and Europe in the Seventeenth Century, capitolul 5; Kennedy, Rise and Fall of British Naval Mastery, pp. 50 şi urm.

[163] J.G. Stork-Penning, „The Ordeal ofthe States: Some Remarks on Dutch Politics During the War of the Spanish Succession”, Acta Historiae Neerlandica, vol. 2, 1967, pp. 107–141; R. Boxer, „The Dutch Economic Decline”, în Cipolla (ed.), Economic Decline of Empires; Wilson, „Taxation and the Decline of Empires: An Unfashionable Theme”, în Economic History and the Hist or ian, pp. 114–127; Wolf, Toward a European Balance of Power, capitolul 7. Vezi şi rezumatul din C.P. Kindleberger, „Commercial Expansion and the Industrial Révolution”, Journal of European Economic History, vol. 4, nr. 3, iarna 1975, pp. 620 şi urm.

[164] A.C. Carter, The Dutch Republic în Europe in the Seven Years War, Londra, 1971, în special capitolul 7. Mai general, vezi excelenta cercetare a aceluiaşi autor din Neutrality or Commitment: The Evolution of Dutch Foreign Policy (1667–1795), Londra, 1975.

[165] Carter, Neutrality or Commitment, pp. 89 şi urm. Vezi şi capitolele dedicate subiectului din E.H. Kossmann, The Low Countries 1780–1940, Oxford, 1978.

[166] Cifrele sunt din Doyle, Old European Order, p. 242. Pentru Franţa sub Ludovic al XIV-lea, vezi NCMH, vol. 5-6; A. de St Leger şi P. Sagnac, La Prépondérance française, Louis XIV, 1661-1715, Paris, 1935; R.M. Hatton (ed.), Louis XIV and Europe, Londra, 1976; P. Goubert, Louis XIV and Twenty Million Frenchmen, Londra, 1970; J.B. Wolf, Louis XIV, Londra, 1968.

[167] De exemplu, în timpul conflictelor din 1689–1697 şi 1702–1714, Franţa a alocat mai puţin de 10% din totalul cheltuielilor militare pentru forţele navale şi între 57% şi 65% pentru forţele terestre. (Cheltuielile britanice corespondente erau 35% pentru forţele navale şi 40% pentru cele terestre.) În 1760, forţele navale franceze au primit doar o pătrime din suma alocaţii armatei terestre. Însă, chiar şi atunci când finanţarea era asigurată, poziţia geografică a Franţei făcea ca primirea unor furnituri navale din zona Balticii să fie adesea extrem de dificilă pe timp de război, pentru a putea ţine flota într-o stare bună.

[168] Pentru o serie de analize excelente ale problemelor militare şi geopolitice cu care se confruntau conducătorii Vienei în această perioadă, vezi K.A. Roider, Austria’s Eastern Question 1700–1790, Princeton, NJ, 1982, şi C.W. Ingrao, „Habsburg Strategy and Geopolitics during the Eighteenth Century”, în G.E. Rothemberg, B.K. Kiraly şi P.F. Sugar (ed.), East Central European Society and War in the Pre-Revolutionary Eighteenth Century, New York, pp. 49-96. Vezi şi comentariul din D. Mekay, Prince Eugene of