fruntea mea! Transpirasem, o transpiraţie proaspătă, curată, răcoritoare. Totul în fiinţa mea, până la ultimul por, exprima fericirea.

Am avut un sentiment de bunăstare. Gura mi-a devenit umedă şi moale. Am uitat de fundul gâtului. Pielea mi s-a relaxat. Încheieturile mi se mişcau mai uşor. Inima a început să-mi bată veselă, iar sângele a început să-mi circule prin vine ca maşinile mirilor care vin de la o nuntă, răsunând pe asfalt. Muşchii şi-au recăpătat puterea şi supleţea. Mintea mi-a devenit mai clară. Într-adevăr, înviasem din morţi. Era minunat, minunat. Să te îmbeţi cu alcool e dizgraţios, să te îmbeţi cu apă este ceva nobil şi extatic. M-am scăldat în abundenţă şi în fericire pentru câteva minute.

Simţeam un gol. Mi-am atins pântecele. Era o cavitate scobită. Ar fi mers ceva mâncare acum. O massala dosai cu chutney de nuci de cocos – hmmmm! Sau mai bine: oothappam! HMMMM! O! Mi-am dus mâinile la gură – IDLI! Simplul gând îmi provoca durere în spatele maxilarelor şi un potop de salivă în gură. Mâna dreaptă a început să mă mănânce. S-a întins şi aproape că a ajuns la grămăjoarele de orez din imaginaţia mea. S-a cufundat în carnea lor fierbinte… A format o minge plină de sos… A dus-o la gură… Am mestecat… Era minunat de dureros!

Am căutat mâncare. Am găsit cutii de Raţii de Urgenţă Standard de la Şapte Oceane, din exoticul Bergen, Norvegia. Micul dejun care trebuia să acopere toate celelalte mese pe care le sărisem a venit într-un pachet de jumătate de kilogram, dens, solid, împachetat în vid în plastic de culoarea argintului, cu instrucţiuni în douăsprezece limbi. În engleză spunea că raţia era de optsprezece biscuiţi fortificaţi din grâu, grăsime animală şi glucoză şi că nu trebuiau mâncaţi mai mult de şase pe zi. Păcat de grăsime, dar, date fiind circumstanţele, vegetarianul din mine avea să se ţină de nas şi să îndure.

Pe capătul pachetului scria Deschideţi aici şi o săgeată neagră arăta spre o margine de plastic. Marginea s-a rupt sub degetele mele. Au ieşit la iveală nouă batoane învelite în hârtie cernită. Am desfăcut unul. S-a rupt în două. Doi biscuiţi aproape pătraţi, deschişi la culoare şi parfumaţi. Am muşcat dintr-unul. Doamne, cine ar fi crezut? N-am bănuit niciodată. A fost un secret pe care mi l-au ascuns: bucătăria norvegiană e cea mai bună din lume! Aceşti biscuiţi sunt uimitori de buni. Erau savuroşi şi delicaţi pentru cerul gurii, nici prea dulci, nici prea săraţi. Se rupeau cu un sunet plăcut. Amestecaţi cu saliva, formau o pastă care era o încântare pentru limbă şi gură. Şi când am înghiţit, stomacul meu a spus doar atât: Aleluia!

Tot pachetul a dispărut în câteva minute, iar hârtia a zburat peste bord. M-am gândit să deschid un altul, dar m-am gândit mai bine. Nu e rău să te abţii. De fapt, cu jumătate de kilogram de mâncare în stomac, mă simţeam destul de greoi.

Am decis să aflu ce se afla în cufărul plin de comori din faţa mea. Era mare, mai mare decât deschiderea superioară. Spaţiul se întindea până la fundul bărcii şi până la băncile de pe margine. Mi-am coborât picioarele în deschizătură şi m-am aşezat pe margine, cu spatele sprijinit de prova. Am numărat cutiile de Şapte Oceane. Mâncasem unul; mai erau treizeci şi unu. Potrivit instrucţiunilor, fiecare cutie de 500 de grame trebuia să ţină trei zile pentru fiecare supravieţuitor. Asta însemna că aveam provizii pentru 31 x 3 = 93 zile! Instrucţiunile le mai sugerau supravieţuitorilor să se limiteze la un litru de apă pe zi. Am numărat cutiile. Erau 124. Fiecare avea o jumătate de litru. Deci aveam provizii de apă pentru 124 de zile. Niciodată nu mi-a adus matematica un asemenea zâmbet pe buze.

Ce altceva aveam? Am băgat mâna în cufăr şi am scos, unul după altul, o mulţime de obiecte minunate. Fiecare mă liniştea. Aveam o asemenea nevoie de companie, încât faptul că acele obiecte se făcuseră cu atenţie îmi dădea senzaţia că acea atenţie era direcţionată către mine. Am murmurat: „Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!”

Capitolul 52

După o investigaţie atentă, am făcut o listă completă:

– 192 tablete de medicamente contra răului de mare

– 124 cutii de apă proaspătă, fiecare de 500 mililitri, deci 62 litri cu totul

– 32 pungi pentru vomă

– 31 cutii de raţii de urgenţă, de 500 de grame fiecare, deci 15,5 kilograme cu totul

– 16 pături de lână

– 12 dispozitive de distilat apa

– 10 veste, fiecare cu un fluier ataşat

– 6 fiole de morfină

– 6 rachete luminoase manuale

– 5 vâsle plutitoare

– 4 rachete luminoase

– 3 pungi transparente de plastic, rezistente, fiecare cu o capacitate de 50 litri

– 3 deschizătoare

– 3 carafe gradate pentru băut

– 2 cutii de chibrituri impermeabile

– 2 pistoale de semnalizare portocalii plutitoare

– 2 găleţi de plastic mijlocii

– 2 pahare de plastic portocaliu plutitoare

– 2 containere de plastic multi-funcţionale etanşe

– 2 bureţi galbeni dreptunghiulari

– 2 frânghii sintetice plutitoare, fiecare de 50 metri lungime

– 2 frânghii sintetice neplutitoare, de cel puţin 30 metri fiecare

– 2 truse de pescuit cu cârlige, undiţe şi plutitoare

– 2 căngi cu cârlige ascuţite din ghimpi

– 2 ancore

– 2 securi

– 2 recipiente pentru apă de ploaie

– 2 pixuri cu pastă neagră

– 1 năvod de cargou de nailon

– 1 geamandură solidă cu un diametru interior de 40 centimetri şi unul exterior de 80 centimetri, cu o frânghie ataşată

– 1 cuţit mare de vânătoare cu mâner solid, vârf ascuţit, şi lamă tăioasă pe o parte şi zimţată pe alta; ataşat printr-un fir lung de un inel din cufăr

– 1 set de cusut cu ace drepte şi îndoite şi aţă albă tare

– 1 set de prim-ajutor într-o cutie de plastic

– 1 oglindă de semnalizare

– 1 pachet de ţigări chinezeşti cu filtru

– 1 tabletă de ciocolată neagră

– 1 manual de supravieţuire

– 1 busolă

– 1 caiet cu 98 pagini liniate

– 1 băiat cu un set complet de haine, cu excepţia unui pantof pierdut

– 1 hienă pătată

– 1 tigru bengalez

– 1 colac

– 1 ocean

– 1 Dumnezeu

 

Am mâncat un sfert din tableta de ciocolată. Am examinat unul dintre recipientele pentru apa de ploaie. Era un dispozitiv care arăta ca o umbrelă întoarsă, cu o pungă de colectare şi un tub de cauciuc conectat la ea. Mi-am încrucişat braţele pe colacul din jurul mijlocului, mi-am lăsat capul în jos şi am adormit.