toleranţă şi nu simplă lene, dar nu puteam să fug mereu. Aveam nevoie să pot să am liber acces la compartiment şi să mă sui pe prelată oricând voiam, indiferent de vreme sau de dispoziţia sa. Avem nevoie de drepturi, acele drepturi care sunt legate de putere.

Era timpul să mă impun şi să-mi marchez teritoriul.

Capitolul 71

Celor care se pot afla într-o situaţie ca a mea le-aş recomanda următorul program:

1. Alege o zi când valurile sunt mici, dar constante. Ai nevoie de o mare care să se dea în spectacol când barca pluteşte, fără s-o răstoarne, totuşi.

2. Ridică ancora în aşa fel încât să-ţi asiguri stabilitatea şi confortul. Pregăteşte-ţi un loc sigur, în caz că o să ai nevoie (cu siguranţă vei avea). Dacă poţi, inventează nişte metode de protecţie corporală. Orice poate juca rolul unui scut. Haine sau păturile înfăşurate în jurul picioarelor pot fi o armură minunată.

3. Acum vine partea grea: trebuie să provoci animalul care te supără. Oricare ar fi acesta – tigru, rinocer, struţ, porc mistreţ, urs brun – trebuie să-i furi capra. Cel mai bun mod de a o face este să mergi până la marginea teritoriului tău şi să intri cu zgomot în zona neutră. Eu am făcut aşa: am mers până la marginea prelatei şi am coborât pe banca din mijloc în timp ce suflam uşor în fluier. E important să faci un zgomot constant, uşor de recunoscut, pentru a-ţi face cunoscută agresivitatea. Dar trebuie să fii precaut. Vrei să-l provoci, dar nu mai mult. Nu vrei să te atace. Dacă o face, să te păzească Dumnezeu. Vei fi sfâşiat în bucăţi, călcat în picioare, eviscerat, mâncat, mai mult ca sigur. Şi nu vrei asta. Vrei un animal care să fie nervos, supărat, vexat, deranjat, dar nu ucigaş. Sub nicio formă nu trebuie să păşeşti în teritoriul lui. Limitează-ţi agresiunea la a-l privi fix în ochi şi a sufla în fluier.

4. Când animalul a fost stârnit, încearcă să provoci o incursiune peste graniţă. Cel mai bun mod de a o realiza este a te retrage încet în timp ce faci zgomot. ASIGURĂ-TE CĂ ÎL PRIVEŞTI TOT TIMPUL ÎN OCHI! Imediat ce animalul a pus un picior în teritoriul tău, sau a avansat pe teritoriul neutru, ai obţinut o victorie. Nu fi prea strict cu privire la locul unde a aterizat laba lui. Fii gata să fii atacat. Nu aştepta să analizezi situaţia acţionează cât de repede poţi. Problema e să-l faci să înţeleagă că vecinul de deasupra este grozav de supărăcios în ceea ce priveşte teritoriul.

5. Imediat ce animalul a intrat pe teritoriul tău, fii nemilos. Fie că te retragi pe plută, departe de barcă, sau că te retragi într-un colţ al bărcii, suflă în fluier din toate puterile şi apoi aruncă ancora. Aceste două acţiuni sunt de maximă importanţă. Nu trebuie să întârzii. Dacă poţi să aduci barca cu flancul pe valuri prin alte metode, de exemplu cu o vâslă, fa-o imediat. Cu cât mai repede barca se lansează pe curent, cu atât mai bine.

6. Suflatul continuu în fluier este extenuant pentru naufragiatul slăbit, dar nu trebuie să eziţi. Animalul alarmat trebuie să asocieze greaţa crescândă cu fluieratul. Poţi să faci lucrurile să meargă mai departe aşezându-te în capătul îndepărtat al bărcii, cu picioarele pe cele două părţi ale copastiei, şi legănându-te în ritmul mării. Oricât de uşor ai fi, oricât de mare ar fi barca, n-o să-ţi vină să crezi. În curând barca se va zbuciuma precum Elvis Presley. Nu uita să sufli în fluier tot timpul şi nu exagera cu balansul, ca să nu răstorni barca.

7. Continuă aşa până când animalul care îţi e povară – tigrul, rinocerul, orice – o să sufere intens de rău de mare. Trebuie să-l auzi icnind şi vomitând. Trebuie să-l vezi zăcând pe fundul bărcii, cu membrele tremurând, cu ochii daţi peste cap, cu un horcăit muribund. Şi în tot acest timp trebuie să sufli în fluier. Dacă ţi se face rău, nu-ţi irosi voma aruncând-o peste bord. Voma e un foarte bun paznic. Marchează-ţi teritoriul cu ea.

8. Când ţi se pare că animalul suferă de rău de mare, poţi să te opreşti. N-o să-i treacă prea curând. Nu e bine să exagerezi. Nimeni n-a murit de greaţă, dar greaţa poate să-ţi ia dorinţa de viaţă. Când crezi că e de-ajuns, ridică ancora, încearcă să-l tragi la umbră, dacă e în soare, şi adu-i nişte apă în care ai dizolvat pastile contra răului de mare dacă ai pentru când şi-o reveni. Animalul e în pericol de deshidratare. După aceea, retrage-te în teritoriul tău şi lasă-l în pace. Apa, odihna şi relaxarea, plus o barcă în echilibru, îl vor readuce la viaţă. Animalul trebuie lăsat să-şi revină complet înainte de a repeta paşii de la 1 la 8.

9. Tratamentul trebuie să fie repetat până când animalul asociază fără ambiguitate sunetul fluierului cu senzaţia de greaţă intensă. De acum încolo, doar fluierul îi va controla comportamentul. Doar un tril şi vei vedea că animalul va începe să tremure şi se va retrage în teritoriul său, în partea lui cea mai îndepărtată şi mai sigură. Odată ce ai ajuns la această fază, nu abuza de folosirea fluierului.

Capitolul 72

În cazul meu, pentru a mă apăra de Richard Parker în timp ce-l îmblânzeam, mi-am făcut un scut din carapacea ţestoasei. Am făcut o crestătură pe marginea fiecărei jumătăţi de carapace şi le-am unit cu o sfoară. Era mai grea decât aş fi dorit, dar oare îşi pot soldaţii alege echipamentul?

La prima încercare, Richard Parker şi-a arătat colţii, şi-a rotit urechile, a scos un răget gutural şi m-a atacat. Şi-a ridicat o labă cu ghearele scoase şi a lovit carapacea care mă acoperea. Atacul m-a aruncat în mare. Am atins apa şi, instantaneu, m-am debarasat de carapace. M-am scufundat după ce m-am lovit la fluierul piciorului. Eram terorizat de Richard Parker, dar şi de faptul că eram în apă. Îmi imaginam că un rechin de-abia mă aştepta. Am înotat până la plută cu mişcări disperate, exact cu mişcările care atrag