Fraţii Karamazov de Feodor Dostoievski online gratis citește carți gratis PDF 📖
- AUTOR: Feodor Mihailovici Dostoievski
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 309
- LIMBA: Română
Cărți «Fraţii Karamazov de Feodor Dostoievski online gratis citește carți gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:
Fraţii Karamazov de Feodor Dostoievski descarcă cartea online gratis .PDF
În momentul acesta, când mă pregătesc să aştem pe hârtie viaţa eroului meu, Aleksei Fiodorovici Karamazov {1}, mă simt oarecum încurcat. Şi iată de ce: deşi spun că este eroul romanului meu, îmi dau seama că Aleksei Fiodorovici nu e nici pe departe ceea ce se cheamă un om mare; mă aştept, deci, să mi se pună o seamă de întrebări inevitabile, bunăoară: „Prin ce este remarcabil Aleksei Fiodorovici al dumitale, de vreme ce lai ales ca erou? Ce anume a făcut? Cine îl cunoaşte şi prin ce a devenit el cunoscut? De ce eu, cititor, trebuie sămi pierd vremea cercetând viaţa lui?” Întrebarea din urmă este cu atât mai dificilă cu cât naş avea altceva de răspuns decât: „Poate co să vă daţi seama din roman”. Dar dacă citind romanul, asta no să se întâmple, lumea nu va fi de acord cu însemnătatea lui Aleksei Fiodorovici al meu? O spun fiindcă mie teamă că, din păcate, aşa va fi. Pentru mine este întradevăr un om cu totul deosebit, dar am cele mai mari îndoieli că voi reuşi săl conving pe cititor că Aleksei Fiodorovici este, probabil, un aşanumit om de acţiune, dar care se manifestă întrun fel destul de vag, de nedefinit. De altfel, nici nu cred că sar putea în ziua de azi să pretindem unui om ca în tot ce face să urmărească un ţel precis. Un lucru totuşi e sigur şi anume, că eroul meu este un om original, dacă nu chiar ciudat. Originalitatea şi ciudăţenia lui însă mai mult îi dăunează decât îi conferă vreun drept la atenţia semenilor săi, mai ales în timpurile noastre, când lumea caută să asocieze cazurile particulare şi să descopere o semnificaţie cât de cât generală în haosul care domneşte pretutindeni. Iar un om ciudat este, de cele mai multe ori, un caz particular, izolat. Nui aşa? Dacă nu sunteţi însă de acord cu ultima afirmaţie şimi veţi răspunde: „Ba nu, nui aşa”, sau „Nu totdeauna e aşa”, atunci sar putea sa mă simt ceva mai liniştit în ce priveşte importanţa eroului meu, Aleksei Fiodorovici. Fiindcă un om ciudat nu numai că „nu este totdeauna” un caz particular, izolat, ci, de multe ori, sar putea ca tocmai el să deţină cele mai caracteristice trăsături ale epocii respective, în timp ce contemporanii lui să fi fost smulşi cu toţii, dintro cauză ori alta, de o răbufnire năprasnică de vânt din ansamblul vieţii.
În momentul acesta, când mă pregătesc să aştem pe hârtie viaţa eroului meu, Aleksei Fiodorovici Karamazov {1}, mă simt oarecum încurcat. Şi iată de ce: deşi spun că este eroul romanului meu, îmi dau seama că Aleksei Fiodorovici nu e nici pe departe ceea ce se cheamă un om mare; mă aştept, deci, să mi se pună o seamă de întrebări inevitabile, bunăoară: „Prin ce este remarcabil Aleksei Fiodorovici al dumitale, de vreme ce lai ales ca erou? Ce anume a făcut? Cine îl cunoaşte şi prin ce a devenit el cunoscut? De ce eu, cititor, trebuie sămi pierd vremea cercetând viaţa lui?” Întrebarea din urmă este cu atât mai dificilă cu cât naş avea altceva de răspuns decât: „Poate co să vă daţi seama din roman”. Dar dacă citind romanul, asta no să se întâmple, lumea nu va fi de acord cu însemnătatea lui Aleksei Fiodorovici al meu? O spun fiindcă mie teamă că, din păcate, aşa va fi. Pentru mine este întradevăr un om cu totul deosebit, dar am cele mai mari îndoieli că voi reuşi săl conving pe cititor că Aleksei Fiodorovici este, probabil, un aşanumit om de acţiune, dar care se manifestă întrun fel destul de vag, de nedefinit. De altfel, nici nu cred că sar putea în ziua de azi să pretindem unui om ca în tot ce face să urmărească un ţel precis. Un lucru totuşi e sigur şi anume, că eroul meu este un om original, dacă nu chiar ciudat. Originalitatea şi ciudăţenia lui însă mai mult îi dăunează decât îi conferă vreun drept la atenţia semenilor săi, mai ales în timpurile noastre, când lumea caută să asocieze cazurile particulare şi să descopere o semnificaţie cât de cât generală în haosul care domneşte pretutindeni. Iar un om ciudat este, de cele mai multe ori, un caz particular, izolat. Nui aşa? Dacă nu sunteţi însă de acord cu ultima afirmaţie şimi veţi răspunde: „Ba nu, nui aşa”, sau „Nu totdeauna e aşa”, atunci sar putea sa mă simt ceva mai liniştit în ce priveşte importanţa eroului meu, Aleksei Fiodorovici. Fiindcă un om ciudat nu numai că „nu este totdeauna” un caz particular, izolat, ci, de multe ori, sar putea ca tocmai el să deţină cele mai caracteristice trăsături ale epocii respective, în timp ce contemporanii lui să fi fost smulşi cu toţii, dintro cauză ori alta, de o răbufnire năprasnică de vânt din ansamblul vieţii.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
