Rachel Hawkins- Soția de la etaj carte descarcă gratis .Pdf 📖
- AUTOR: Rachel Hawkins
- CATEGORIA: Detectivi/ Thriller-e
- NR. DE PAGINI: 225
- LIMBA: Română
Cărți «Rachel Hawkins- Soția de la etaj carte descarcă gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Rachel Hawkins- Soția de la etaj, descarcă online gratis carte electronică
„Întotdeauna vor exista două feluri de moarte,
cea reală și cea despre care oamenii știu”.
Jean Rhys, Întinsa Mare a Sargaselor
Fragment
Cea mai nenorocită zi pentru plimbare.
Toarnă de dimineață fără oprire, făcându-mi drumul cu mașina de
la Center Point până aici, în Mountain Brook, un coșmar. Mă dau jos
pe aleea familiei Reed, tivul blugilor mi se udă leoarcă și apa îmi
pleoscăie în teniși când calc pe pardoseala din marmură a
vestibulului.
Doamna Reed ține câinele, pe Bear, de lesă și mă privește cu o
expresie exagerată de compasiune, despre care se presupune că
trebuie să-mi arate cât de prost se simte că mă trimite afară, pe o
asemenea ploaie, într-o dimineață de luni.
Dar asta și contează – să știu că ea se simte prost.
Și totuși, se așteaptă să o fac.
Plimb câini în zona Thornfield Estates de aproape o lună și măcar
ceva am înțeles cu adevărat: cel mai important este cum pare totul.
Doamna Reed pare plină de compasiune. Pare că-i displace
profund ideea că eu trebuie să-l plimb pe Bear, un collie, într-o zi
rece și furtunoasă de la jumătatea lunii februarie.
Pare să-i pese de persoana mea.
În realitate, lucrurile nu stau așa, dar nu e nicio problemă, jur.
De parcă mie mi-ar păsa de ea. Nici vorbă.
Așadar, zâmbesc, strângându-mi bine pe mine impermeabilul kaki.
— Am venit pregătită, îi spun și apuc lesa lui Bear.
Stăm în vestibulul casei familiei Reed. În stânga, o uriașă oglindă
înrămată, sprijinită de perete, reflectă imaginea mea, a doamnei
Reed și a lui Bear. Câinele se agită deja, trăgându-mă spre ușă. Mai
e și o masă de lemn cam șubredă, pe care se află un bol cu un
amestec de flori uscate și parfumate, dar și o pereche de cercei cu
diamante, aruncați neglijent de doamna Reed azi-noapte, când s-a
întors de la cine știe ce acțiune caritabilă.
Am observat că acțiunile caritabile sunt o treabă serioasă pe aici,
deși n-am reușit niciodată să pricep pentru ce strâng ei bani mai
exact. Invitațiile pe care le văd lăsate pe colțul vreunei mese sau
prinse cu magneți pe ușa frigiderului alcătuiesc o salată de cuvinte
virtuoase. Copii, femei bătute, oameni fără adăpost, defavorizați.
Diverse eufemisme de acest gen care nu înseamnă altceva decât
„sărăcie”.
Habar nu am ce cauză a sprijinit doamna Reed noaptea trecută,
dar ăsta e doar un alt aspect de care prea puțin îmi pasă.
Nu-mi las privirea să poposească prea mult pe cercei.
Lesa lui Bear e fină. Îi fac un semn cu mâna doamnei Reed și mă
îndrept spre veranda spațioasă din față. E din ciment vopsit,
alunecos când e umezeală, iar tenișii mei vechi îmi dau de furcă.
Aud ușa închizându-se în spatele meu și mă întreb ce-o să facă
doamna Reed în dimineața asta, câtă vreme eu îi plimb câinele. Mai
bea o cafea? Pune și-un Xanax în ea? Aranjează o nouă acțiune
caritabilă?
Poate un brunch unde să strângă bani pentru copiii care nu știu să
facă iahting.
Ploaia s-a mai domolit puțin, dar dimineața e încă rece și îmi
doresc să-mi fi luat mănușile. Am mâinile jupuite și crăpate, cu
articulațiile degetelor de un roșu violent. Între degetul mare și
arătătorul mâinii drepte, încă am un semn rozaliu, un trofeu al ultimei
zile de lucru la Roasted, o cafenea din Mountain Brook Village.
Îmi zic din nou că plimbatul câinilor e de rahat, dar măcar nu există
riscul unor arsuri de gradul al doilea.
Bear trage de lesă, adulmecând fiecare cutie poștală care ne iese
în cale. Îl las să mă târască așa, după el, iar eu mă gândesc la case,
la cartier și apoi la munca mea. În spatele fiecărei vile uriașe, se
întinde o curte plină de verdeață, așa că n-are sens să pui pe cineva
să-ți plimbe câinele. Dar sens nu e un cuvânt pe care astfel de
oameni să îl aibă în vocabular. Pentru ei, totul se rezumă la a vrea.
Toate casele de aici despre asta vorbesc.
Toarnă de dimineață fără oprire, făcându-mi drumul cu mașina de
la Center Point până aici, în Mountain Brook, un coșmar. Mă dau jos
pe aleea familiei Reed, tivul blugilor mi se udă leoarcă și apa îmi
pleoscăie în teniși când calc pe pardoseala din marmură a
vestibulului.
Doamna Reed ține câinele, pe Bear, de lesă și mă privește cu o
expresie exagerată de compasiune, despre care se presupune că
trebuie să-mi arate cât de prost se simte că mă trimite afară, pe o
asemenea ploaie, într-o dimineață de luni.
Dar asta și contează – să știu că ea se simte prost.
Și totuși, se așteaptă să o fac.
Plimb câini în zona Thornfield Estates de aproape o lună și măcar
ceva am înțeles cu adevărat: cel mai important este cum pare totul.
Doamna Reed pare plină de compasiune. Pare că-i displace
profund ideea că eu trebuie să-l plimb pe Bear, un collie, într-o zi
rece și furtunoasă de la jumătatea lunii februarie.
Pare să-i pese de persoana mea.
În realitate, lucrurile nu stau așa, dar nu e nicio problemă, jur.
De parcă mie mi-ar păsa de ea. Nici vorbă.
Așadar, zâmbesc, strângându-mi bine pe mine impermeabilul kaki.
— Am venit pregătită, îi spun și apuc lesa lui Bear.
Stăm în vestibulul casei familiei Reed. În stânga, o uriașă oglindă
înrămată, sprijinită de perete, reflectă imaginea mea, a doamnei
Reed și a lui Bear. Câinele se agită deja, trăgându-mă spre ușă. Mai
e și o masă de lemn cam șubredă, pe care se află un bol cu un
amestec de flori uscate și parfumate, dar și o pereche de cercei cu
diamante, aruncați neglijent de doamna Reed azi-noapte, când s-a
întors de la cine știe ce acțiune caritabilă.
Am observat că acțiunile caritabile sunt o treabă serioasă pe aici,
deși n-am reușit niciodată să pricep pentru ce strâng ei bani mai
exact. Invitațiile pe care le văd lăsate pe colțul vreunei mese sau
prinse cu magneți pe ușa frigiderului alcătuiesc o salată de cuvinte
virtuoase. Copii, femei bătute, oameni fără adăpost, defavorizați.
Diverse eufemisme de acest gen care nu înseamnă altceva decât
„sărăcie”.
Habar nu am ce cauză a sprijinit doamna Reed noaptea trecută,
dar ăsta e doar un alt aspect de care prea puțin îmi pasă.
Nu-mi las privirea să poposească prea mult pe cercei.
Lesa lui Bear e fină. Îi fac un semn cu mâna doamnei Reed și mă
îndrept spre veranda spațioasă din față. E din ciment vopsit,
alunecos când e umezeală, iar tenișii mei vechi îmi dau de furcă.
Aud ușa închizându-se în spatele meu și mă întreb ce-o să facă
doamna Reed în dimineața asta, câtă vreme eu îi plimb câinele. Mai
bea o cafea? Pune și-un Xanax în ea? Aranjează o nouă acțiune
caritabilă?
Poate un brunch unde să strângă bani pentru copiii care nu știu să
facă iahting.
Ploaia s-a mai domolit puțin, dar dimineața e încă rece și îmi
doresc să-mi fi luat mănușile. Am mâinile jupuite și crăpate, cu
articulațiile degetelor de un roșu violent. Între degetul mare și
arătătorul mâinii drepte, încă am un semn rozaliu, un trofeu al ultimei
zile de lucru la Roasted, o cafenea din Mountain Brook Village.
Îmi zic din nou că plimbatul câinilor e de rahat, dar măcar nu există
riscul unor arsuri de gradul al doilea.
Bear trage de lesă, adulmecând fiecare cutie poștală care ne iese
în cale. Îl las să mă târască așa, după el, iar eu mă gândesc la case,
la cartier și apoi la munca mea. În spatele fiecărei vile uriașe, se
întinde o curte plină de verdeață, așa că n-are sens să pui pe cineva
să-ți plimbe câinele. Dar sens nu e un cuvânt pe care astfel de
oameni să îl aibă în vocabular. Pentru ei, totul se rezumă la a vrea.
Toate casele de aici despre asta vorbesc.
Despre ce e cartea?
Jane își câștigă traiul plimbând câinii bogătașilor din Thornfield Estates, un cartier rezidențial plin de vile uriașe, mașini de lux și casnice plictisite. Genul de loc unde nimeni nu bagă de seamă dacă Jane mai șterpelește uneori câte-o bijuterie. Și în care nimeni nu se gândește să-i pună la îndoială identitatea.
Dar totul se schimbă când tânăra face cunoștință cu Eddie Rochester, un văduv misterios. Care e tânăr, bogat, fermecător și care îi poate oferi protecția de care are nevoie.
Dar amintirea soției lui, care a murit recent într-un accident, le umbrește fericirea. Cum ar putea Jane să se compare cu Bea, o femeie frumoasă și ambițioasă, care construise de la zero o afacere de succes? Va reuși ea totuși să-l cucerească pe Eddie înainte ca trecutul – al lui sau al ei – să-i distrugă?
Dar totul se schimbă când tânăra face cunoștință cu Eddie Rochester, un văduv misterios. Care e tânăr, bogat, fermecător și care îi poate oferi protecția de care are nevoie.
Dar amintirea soției lui, care a murit recent într-un accident, le umbrește fericirea. Cum ar putea Jane să se compare cu Bea, o femeie frumoasă și ambițioasă, care construise de la zero o afacere de succes? Va reuși ea totuși să-l cucerească pe Eddie înainte ca trecutul – al lui sau al ei – să-i distrugă?
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
