biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Romane Conteporane » Toate numele de Jose Saramago citește carți gratis PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚
Toate numele de Jose Saramago citește carți gratis PDF 📖

Toate numele de Jose Saramago citește carți gratis PDF 📖

Citește online

Cărți «Toate numele de Jose Saramago citește carți gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:

Toate numele de Jose saramago descarcă online gratis carte .PDF
   Senhor José este un funcționar de calitate inferioară în Registrul central al orașului, unde cei vii și cei morți au același spațiu de raft. Un burlac de vârstă mijlocie, nu are niciun interes pentru nimic dincolo de certificatele de naștere, căsătorie, divorț și moarte care sunt rutina sa zilnică. Dar într-o zi, când dă peste înregistrările unei tinere anonime, i se întâmplă ceva. Obsesionat, Senhor José pornește să urmeze firul care îl poate conduce la femeie - dar pe măsură ce se apropie, descoperă mai multe despre ea și despre sine, decât și-ar fi dorit vreodată. Singurătatea vieții oamenilor, efectele întâmplării, descoperirea dragostei se unesc în acest roman extraordinar care afișează puterea și arta lui José Saramago într-o formă strălucitoare.

    Fragment
    Deasupra tocului uşii se află o placă metalică lungă şi îngustă, acoperită cu smalţ. Pe fondul alb, literele negre spun Arhiva Generală a Stării Civile. Smalţul e plesnit şi spart pe alocuri. Uşa e veche, ultimul strat de vopsea cafenie a început să se cojească, vinele lemnului, vizibile, amintesc de o piele zbârcită. Faţada are cinci ferestre. De cum păşeşti peste prag, simţi mirosul de hârtie veche. Nu trece bineînţeles nici o zi fără să intre noi hârtii în Arhivă, ale persoanelor de sex masculin şi de sex feminin care se nasc afară, însă mirosul n-apucă niciodată să se schimbe, în primul rând pentru că, de îndată ce iese din fabrică, soarta oricărei hârtii este să înceapă să se învechească, iar în al doilea rând pentru că, mai frecvent pe hârtia veche, dar de multe ori şi pe hârtia nouă, nu trece o zi fără să fie scrise cauze de decese, cu respectivele date şi locuri, fiecare contribuind cu propriul miros, nu întotdeauna supărător pentru mucoasele olfactive, aşa cum o demonstrează anumite efluvii aromatice care, din când în când, plutesc, aproape imperceptibile, prin atmosfera Arhivei Generale şi în care nările mai fine recunosc un parfum pe jumătate roză pe jumătate crizantemă. În dosul uşii se iveşte un paravan înalt, cu două canaturi de sticlă prin care se pătrunde în uriaşa sală dreptunghiulară unde lucrează funcţionarii, separaţi de public printr-un pupitru lung ce uneşte cei doi pereţi laterali, cu excepţia, la una din extremităţi, a unei tăblii rabatabile care permite trecerea spre interior. Dispoziţia locurilor în sală respectă în mod firesc precedenţele ierarhice, şi fiind, cum era de aşteptat, armonioasă din acest punct de vedere, la fel este şi din punct de vedere geometric, ceea ce e o bună dovadă că nu există nici o contradicţie ireconciliabilă între estetică şi autoritate. Primul şir de mese, paralel cu pupitrul, este ocupat de opt registratori cărora le revine sarcina să răspundă cererilor publicului. În spatele lui, centrat în acelaşi mod în raport cu axa mediană care, pornind de la uşă, se pierde în depărtare, la hotarele obscure ale edificiului, se află alt şir, format din patru mese. Acesta aparţine inspectorilor. Dincolo de ei se zăresc subşefii, iar aceştia sunt în număr de doi. În sfârşit, izolat, singur, aşa cum se cuvine să fie, conservatorul, numit şef în relaţiile cotidiene.
0
0