Scrisori către Luciliu descarcă cărți online gratis .PDF 📖

Lucius Annaeus Seneca (sau Seneca cel Tânăr), om de stat, filozof și scriitor latin, s-a născut în anul 4 î.Cr. la Corduba (azi Cordoba), în provincia romană Hispania. În pofida unei sănătăți precare urcă destul de repede în ierarhia politică a unei Rome marcate de regimuri tiranice și represive. Câștigă și faimă literară, scriind tragedii și tratate cu caracter filozofic, literar și științific. Este, pe rând, condamnat la moarte de Caligula, apoi de Claudius, exilat opt ani în insula Corsica, apoi numit pretor și preceptor al tânărului împărat Nero. Timp de alți opt ani Seneca va fi adevăratul conducător al Imperiului Roman — o perioadă de pace și prosperitate. Treptat, relațiile sale cu Nero se răcesc, iar acuzațiile și calomniile se înmulțesc, acestea insistând pe contrastul dintre imensa bogăție a lui Seneca și nobilele precepte stoice pe care le promova. În anul 65, în urma descoperirii unui complot împotriva lui Nero, în care ar fi fost implicat și Seneca, filozoful este obligat să se sinucidă. Dintre operele sale cele mai importante amintim: De brevitate vitae (Despre scurtimea vieții). De providentia (Despre providență), Quaestiones naturales (Problemele naturii). De vita beata (Despre viața fericită), De ira (Despre mânie), tragedii ca Fenicienele, Hercule furios, Troienele, Medeea, pamfletul Apokolokyntosis divi Claudii (Prefacerea în dovleac a împăratului Claudius).

Gheorghe Guțu (1906-1994) a fost unul dintre cei mai de seamă clasiciști români. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1928), desfășoară o lungă și fructuoasă carieră didactică, mai întâi ca profesor de latină la licee din Târgoviște, Cluj și București, apoi în calitate de conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”. A publicat volumele: Lucius Annaeus Seneca: Viața, timpul și opera morală (1944); Dicționar latin-român (1966, Humanitas, 2012); Limba latină, manual pentru clasa a IX-a (1969); Publius Vergilius Maro, studiu literar (1970), precum și traduceri din Cicero, Quintilian, Iuvenal, Tacitus sau Dimitrie Cantemir.

Traducerea de față a fost publicată pentru prima dată la Editura Științifică, București, 1967.

SENECA

SCRISORI CĂTRE LUCILIU

TRADUCERE ȘI NOTE DE GHEORGHE GUȚU

Introducere și tabel cronologic de Dionisie Pîrvuloiu

HUMANITAS, 2020

BUCUREȘTI

INTRODUCERE

Eu, cel puțin, �mi petrec mult timp �n contemplarea virtuții: style='font-size:14.0pt;line-height:115%'> o privesc tot at�t de minunat cum privesc universul, pe care deseori mi se pare că-l văd atunci pentru prima oară. style='font-size:14.0pt;line-height:115%'>

Pe bună dreptate s-a spus că Seneca este cel mai modern scriitor latin. Cele 124 de scrisori către prietenul său Luciliu, guvernatorul Siciliei, alcătuiesc un tratat de morală pentru uzul posterității. Deschiz�nd această carte scrisă acum două mii de ani, nu putem ocoli �ntrebarea dacă posteritatea ne mai cuprinde și pe noi. La ce bun să mai citim niște epistole cu temă morală? Ce ne mai poate �nvăța astăzi filozoful care a fost profesorul t�nărului Nero, ba chiar a guvernat Imperiul �n vremea lui?

Deși intitulată Scrisori morale, cartea lui Seneca nu este c�tuși de puțin o colecție de predici și sfaturi. Pasionatul de filozofie și de cultură clasică va gusta nu doar ideile și belșugul de citate, raționamente și dezbateri ale acestei capodopere a �v�rstei de argint� a literaturii latine, ci și scriitura curgătoare, plăcută și niciodată obositoare. Stilul este direct și proaspăt, condimentat cu episoade autobiografice savuroase. Stoicul Seneca este febril, năvalnic, mereu �n căutarea �nțelesului lucrurilor și �mprejurărilor din viață. Filozoful nu enunță sentințe și maxime, ci �ntoarce un concept sau o idee morală pe toate fețele, căut�nd mereu ceva nou și revelator, fără să cadă �n tezism sau să �și conceapă un sistem moral constr�ngător. Modest și plin de �nțelegere, nu lasă impresia că ar fi atotștiutor. Nu ezită să treacă �și �n tabăra dușmană, nu ca dezertor, ci ca iscoadă�, cit�nd adeseori din maestrul școlii filozofice rivale, Epicur.

Quintilian spunea că tocmai de aceea erudiții latini ai vremii str�mbau din nas c�nd venea vorba despre nonconformistele opere ale lui Seneca, pline de asemenea �dulci defecte�. Nevoiți să-i recunoască succesul �n r�ndul tinerilor, Fronto și Aulus Gellius �l vor categorisi cu dispreț drept �palavragiu și scriitoraș vulgar�. Privite cu ochii de astăzi, asemenea etichete sunt de fapt o apreciere a modernității și a capacității de a evada din tiparele și canoanele rigide ale scriiturii filozofice aride.

�mpătimitul de �nțelepciune nu va afla �n aceste pagini nici disertații savante, nici tratate sistematice, ci se va trezi �n mijlocul agorei, lu�nd parte la veșnicele dispute dintre platonici, stoici și epicurei. Umorul, ironia fină și buna-dispoziție risipesc atmosfera de pedagogie sumbră și rigidă pe care o emanau, de regulă, �nvățăturile stoicilor. Seneca �nsuși nu se consideră un filozof �n adevăratul sens al cuv�ntului, prefer�nd să se delimiteze cu ironie de excesele scolastice si sofistice ale confraților:

��Șoarecele (mus) este o silabă; șoarecele �nsă roade br�nza; așadar silaba roade br�nza.� Să presupunem că n-aș putea dezlega acest lucru. Ce primejdie mă amenință de pe urma acestei neștiințe? Ce neplăcere? Ar trebui, vezi bine, să mă tem c-aș putea prinde cumva silabe �n capcana de șoareci sau, de nu voi lua seama, ca nu cumva cartea să-mi consume br�nza! Afară doar de nu-i mai subtil silogismul următor: �Șoarecele este o silabă; silaba �nsă nu roade br�nza; șoarecele, așadar, nu roade br�nza�. Ce prostii copilărești! Pentru aceasta ne �ncruntăm spr�ncenele? Pentru aceasta am lăsat să ne crească barba? Asta-i ceea ce, gravi și palizi, �nvățăm pe alții?�

Chiar c�nd sfătuiește, Seneca o face firesc, aidoma unui prieten mai h�tru, fără urmă de autoritate inchizitorială. Deși unul dintre cei mai erudiți oameni ai epocii sale, el nu ezită să zeflemisească artele și științele care se iau prea �n serios, pierz�nd din vedere tocmai dimensiunea umană.

Scrisorile lui Seneca sunt, probabil, cel mai bun și mai atrăgător curs de morală, spunea Diderot, cititor fervent și exeget al stoicului latin. Forma literară a epistolei �i permite lui Seneca să evite Scylla rigorismului și