Carybda laxismului. El nu ne vorbește ex cathedra, ci ni se �nfățișează ca un om viu, adeseori contradictoriu, proteic, comunic�ndu-ne o experiență de viață curgătoare și luxuriantă. Departe și de ascetismul aproape fanatic al lui Epictet, și de sublimul lui Marcus Aurelius, Seneca este un realist sceptic și nu foarte optimist. Invitația lui către virtute depășește condiționările sociale sau religioase, ceea ce �l va așeza, alături de Socrate și Cato cel T�năr, printre �sfinții laici � ai iluminiștilor.

Sufletul - observă Seneca - este nestatornic și complex, aproape imposibil de cuprins �n definiții seci cu valoare universală. Metoda sa, �n măsura �n care putem vorbi aici despre o metodă, ar fi cea intuitivă, naturală, experimentală: �nt�lnirea cu adevărul, cu divinul și cu universalul �n concretul tumultuos al vieții de zi cu zi. Seneca nu este un stoic de școală. Nu se simte tributar niciunui filozof. Ba chiar �i recomandă foarte apăsat lui Luciliu să se desprindă de autorii citiți și citați și să g�ndească cu propria minte, independent și original. G�ndirea sa este eclectică, sintetiz�nd ideile mai multor școli filozofice; se �ndepărtează de viziunea impersonală a stoicismului care vedea omul ca pe o simplă părticică din sinele universal, insist�nd asupra persoanei care se poate dezvolta și tinde spre desăv�rșire. Seneca nu se pierde �n discuții teoretice vane, ci ne deschide căi prin care putem dob�ndi bunul cel mai de preț - libertatea:

�Așa precum orice soi nu-și arată calitățile sale dec�t �n stare de desăv�rșire, tot așa nu vezi la om binele dec�t atunci c�nd rațiunea �i este desăv�rșită. Și ce este acest bine? �ți voi spune: sufletul liber și superior, care-și supune totul și nu se robește nimănui�.

Cititorul de azi mai poate găsi �n aceste epistole de acum două mii de ani un prototip superior al cărților de dezvoltare personală. Stoicii au fost printre primii care au alcătuit asemenea rețete de viață, pentru eliberarea de angoasa și grijă, căut�nd să confere motivație și sens at�t activității umane, c�t și �mprejurărilor neașteptate ale vieții. Cum să avem mai multă �ncredere �n forțele proprii? Cine suntem? Care e secretul viețuirii �n armonie? Ne-o spune Seneca:

��nsușirea de căpetenie a unui om este rațiunea desăv�rșită. Căci omul este o ființă rațională: rostul cel mai �nalt al lui se �mplinește dacă �și desăv�rșește �nsușirea pentru care a fost creat. Și ce oare cere de la d�nsul această rațiune? Un lucru foarte ușor: să trăiască potrivit cu natura lui�.

Obstacolele �n calea perfecționării umane sunt pasiunile, viciile, patimile care dezechilibrează armonia lăuntrică a omului. Seneca observă că de aceste defecte,

�care te stăp�nesc uneori cu r�ndul, alteori de-a valma, te scapă numai �nțelepciunea, care este singura eliberare. Un singur drum duce la d�nsa și drumul e drept: n-ai să-l rătăcești. Mergi deci cu pas sigur. Dacă vrei să-ți supui totul, supune-te rațiunii. Dacă te va stăp�ni rațiunea, vei stăp�ni pe mulți. De la d�nsa vei �nvăța ce și cum trebuie să faci: n-ai să te trezești pe neașteptate �n mijlocul lucrurilor�.

Alături de alți autori stoici, Seneca a devenit o mină de aur pentru cărțile motivaționale și de dezvoltare personală din zilele noastre. Piața de carte din Occident abundă in titluri care nu mai au nevoie de niciun comentariu: Teach Yourself Stoicism and the Art of Happiness, The Philosophy of Cognitive Behavioral Therapy: Stoic Philosophy as Rational and Cognitive Psychotherapy, Pin saggi con Lucio Anneo Seneca, How to Keep You Cool: An Ancient Guide to Anger Management - Seneca, Stoicism for Beginners: Transform Your Life with Stoic Philosophy, Habits & Knowledge from Marcus Aurelius & Seneca, Four Faces of Anger: Seneca, Evagrius Ponticus, Cassian, and Augustine, Stoicism in Modern Life: Stoic Mindset to Discipline, Mental Toughness, & Emotional Intelligence, La filosofia di Seneca come terapia dei mali dell�anima și multe, multe altele.

Rezolvarea problemelor și crizelor personale stau �n puterea fiecăruia. Secretul? Cunoașterea de sine, analiza sinelui și pacificarea interioară, după ce rațiunea a preluat controlul, țin�nd la respect tumultuoasele pasiuni. Apoi soluții și rețete concrete, de autosugestionare, automotivare și autoconvingere:

�Ce să fac? Moartea mă urmărește și viața trece �n goană. �nvață-mă să nu fug de moarte și să nu las să-mi treacă viața. Dă-mi curaj �n �nfruntarea greutăților și liniște deplină �n fața inevitabilului. Dezleagă-mă din str�nsoarea timpului. Arată-mi că prețul vieții nu stă-n durata ei, ci �n felul cum o folosești, că se poate �nt�mpla, ba chiar se și �nt�mplă foarte des, ca cineva care-a trăit foarte mult să fi trăit prea puțin. Spune-mi de c�te ori merg la culcare: �S-ar putea să nu te mai trezești�, și la trezire: �S-ar putea să nu mai dormi niciodată�. Spune-mi la plecare: �S-ar putea să nu te mai �ntorci�, și la venire: �S-ar putea să nu mai pleci��.

Soluția nu este exterioară, ci lăuntrică:

�După ce �nsă vei scăpa de această boală, orice schimbare a locului �ți va face plăcere. Chiar dacă ai fi gonit la capătul lumii, �n orice colț sălbatic de țară te-ai așeza, acea așezare, oricum ar fi, �ți va părea primitoare. Interesează mai mult �n ce stare de spirit vii dec�t unde mergi și, de aceea, nu trebuie să ne legăm sufletul de niciun loc. Nu m-am născut pentru un singur colț de lume; patria mea este �ntreg universul�.

�n pofida panteismului său, la Seneca nu �nt�lnim acea dorință de stingere �n neant, de dizolvare in marele tot, specifică unor forme de ascetism extrem. El este preocupat de tribulațiile vieții de zi cu zi și de modul cum le putem depăși fără a ne lăsa influențați de ele. Viziunea sa ar putea fi numită optimism moderat, cuprinz�nd idei c�t se poate de actuale: deplina credință �n capacitatea omului de autodepășire și dezvoltare, solidaritatea socială, dragostea pentru toți oamenii, opoziția față de sclavie, dezgustul față de violența gratuită (luptele de gladiatori sunt socotite de Seneca drept crimă legală), spiritul tolerant, timpul ca bun suprem al omului, moartea văzută ca fenomen natural.

Seneca �nsuși a trăit o dramă existențială, un conflict lăuntric sf�șietor. A făcut parte din elita unui regim pe care inițial l-a girat, dar ulterior l-a dezavuat. Epoca sa este poate apogeul coșmarului pe care �l trăia Cetatea Eternă, �nceput cu un secol �n urma. Domnia lui Augustus a �nsemnat un intermezzo scurt de pace și liniște. Urmașii săi dezlănțuie infernul. Războaie civile, proscripții, crime motivate politic, persecuția adversarilor, limitarea libertății de exprimare, exilurile, confiscările averii, conspirațiile �mpotriva autorității, schimbările bruște de regim, toate creează o atmosferă care ne amintește de coșmarurile istoriei politice a veacului XX.

�l putem citi astăzi pe Seneca și ca pe un psiholog, ca pe un psihoterapeut filozofic sau ca pe un orator motivațional. El