Kerstin Gier – Culorile dragostei - vol.3, Verde de smarald. carte PDF📚 citește top 10 cărți pdf 📖
- AUTOR: Kerstin Gier
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 227
- LIMBA: Română
Cărți «Kerstin Gier – Culorile dragostei - vol.3, Verde de smarald. carte PDF📚 citește top 10 cărți pdf 📖». Rezumatul cărții:
Fragment:
" Belgravia, Londra
3 iulie 1912
— O să rămână o cicatrice urâtă, spuse doctorul, fără să ridice privirea.
Paul râse strâmb.
— Da, dar e de preferat amputării pe care a prorocit-o doamna
Preagrijulie aici de faţă.
— Ce glumă bună! Pufni Lucy. Eu nu sunt exagerat de grijulie, iar tu...
domnule Prostesc-de-Necugetat, lasă-te de glume! Ştii prea bine cât de
repede se pot infecta astfel de răni, ca să nu mai vorbim de faptul că, în
vremurile astea, trebuie să fii fericit dacă supravieţuieşti. Nu există
antibiotice, iar medicii sunt cu toţii nişte cârpaci ignoranţi.
— Mda, vă mulţumesc frumos, spuse doctorul, ungând rana proaspăt
cusută cu o pastă maronie.
Ustura ca naiba, iar Paul cu greu îşi putu stăpâni o grimasă. Spera doar
să nu fi pătat şezlongul cel bun al lui Lady Tilney.
— N-aveţi dumneavoastră nici o vină.
Paul observă cum Lucy se străduia să pară prietenoasă, încercând chiar
să zâmbească. Un zâmbet destul de feroce, dar, la urma urmei, intenţia
conta.
— Sunt convinsă că vă daţi toată silinţa, spuse ea.
— Doctorul Harrison este cel mai bun, o asigură Lady Tilney.
— Şi singurul..., murmură Paul.
Era, brusc, incredibil de obosit. În infuzia cu gust dulce, pe care i-o
preparase doctorul, trebuie să fi fost şi un somnifer.
— Mai presus de toate, cel mai discret, adăugă doctorul Harrison.
Braţul lui Paul fu bandajat cu o faşă albă ca zăpada.
— Şi, ca să fiu sincer, nu-mi pot imagina ca, în optzeci de ani de-acum
încolo, rănile provocate de tăieturi şi de înjunghiere să se trateze altfel de
cum le-am tratat eu. "
" Belgravia, Londra
3 iulie 1912
— O să rămână o cicatrice urâtă, spuse doctorul, fără să ridice privirea.
Paul râse strâmb.
— Da, dar e de preferat amputării pe care a prorocit-o doamna
Preagrijulie aici de faţă.
— Ce glumă bună! Pufni Lucy. Eu nu sunt exagerat de grijulie, iar tu...
domnule Prostesc-de-Necugetat, lasă-te de glume! Ştii prea bine cât de
repede se pot infecta astfel de răni, ca să nu mai vorbim de faptul că, în
vremurile astea, trebuie să fii fericit dacă supravieţuieşti. Nu există
antibiotice, iar medicii sunt cu toţii nişte cârpaci ignoranţi.
— Mda, vă mulţumesc frumos, spuse doctorul, ungând rana proaspăt
cusută cu o pastă maronie.
Ustura ca naiba, iar Paul cu greu îşi putu stăpâni o grimasă. Spera doar
să nu fi pătat şezlongul cel bun al lui Lady Tilney.
— N-aveţi dumneavoastră nici o vină.
Paul observă cum Lucy se străduia să pară prietenoasă, încercând chiar
să zâmbească. Un zâmbet destul de feroce, dar, la urma urmei, intenţia
conta.
— Sunt convinsă că vă daţi toată silinţa, spuse ea.
— Doctorul Harrison este cel mai bun, o asigură Lady Tilney.
— Şi singurul..., murmură Paul.
Era, brusc, incredibil de obosit. În infuzia cu gust dulce, pe care i-o
preparase doctorul, trebuie să fi fost şi un somnifer.
— Mai presus de toate, cel mai discret, adăugă doctorul Harrison.
Braţul lui Paul fu bandajat cu o faşă albă ca zăpada.
— Şi, ca să fiu sincer, nu-mi pot imagina ca, în optzeci de ani de-acum
încolo, rănile provocate de tăieturi şi de înjunghiere să se trateze altfel de
cum le-am tratat eu. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
