Gabriel Liiceanu – Declaratie de iubire. carte pdf📚 citește top 10 carti PDF 📖
- AUTOR: Gabriel Liiceanu
- CATEGORIA: Poezie, Proză, Povești
- NR. DE PAGINI: 90
- LIMBA: Română
Cărți «Gabriel Liiceanu – Declaratie de iubire. carte pdf📚 citește top 10 carti PDF 📖». Rezumatul cărții:
„Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi – pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta.
Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori! –, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.
Despre asemenea oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica sau Cretia, Sebastian sau Dragomir, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea. Cu exceptia lui Mihail Sebastian, pe toti ceilalti i-am intalnit in carne si oase si ei sunt cei care mi-au construit sau mi-au influentat destinul.“
Fragment:
" M-aţi invitat în faţa dumneavoastră, a Comunităţii
evreieşti din România, pentru a vorbi despre un evreu
şi un scriitor român şi despre mărturia pe care el ne-a
lăsat-o, prin chiar viaţa lui şi prin scrisul lui care mărtu
-
riseşte despre această viaţă. Dar nu voi putea vorbi de
-
spre el decît făcînd din mărturia lui o provocare şi
parcurgînd astfel, la nivelul vieţii mele, ipostazele evre-
ităţii lui. Voi sta, de aceea, cu viaţa mea în faţa vieţii
lui Sebastian, voi suprapune aceste două vieţi ca două
palme care se ating, se măsoară, se aşază una peste alta
şi sfîrşesc în încleştarea unei recunoaşteri. De altfel,
cum ai putea să masori viaţa unui om fără măsura pe
care ţi-o dă propria ta viaţă?
Voi vorbi în aceste pagini despre evreitate aşa cum
m-a făcut Sebastian să o înţeleg şi voi fi liber în toate sen
-
surile, neatîrnat nici de dumneavoastră — adică de ne
-
liniştea întrebării „ce gîndeşte celălalt?" —, şi nici de
teroarea etichetei care pîndeşte desfăşurarea oricărui
discurs. Voi uita, scriind aceste pagini, de orice dihoto
-
mie facilă, voi încerca să trec chiar şi peste severitatea
binomului antisemit-filosemit şi nu voi fi preocupat vreo
clipă nici să vă flatez, nici de gîndul că v-aş putea leza. "
Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori! –, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.
Despre asemenea oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica sau Cretia, Sebastian sau Dragomir, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea. Cu exceptia lui Mihail Sebastian, pe toti ceilalti i-am intalnit in carne si oase si ei sunt cei care mi-au construit sau mi-au influentat destinul.“
- Gabriel Liiceanu
Fragment:
" M-aţi invitat în faţa dumneavoastră, a Comunităţii
evreieşti din România, pentru a vorbi despre un evreu
şi un scriitor român şi despre mărturia pe care el ne-a
lăsat-o, prin chiar viaţa lui şi prin scrisul lui care mărtu
-
riseşte despre această viaţă. Dar nu voi putea vorbi de
-
spre el decît făcînd din mărturia lui o provocare şi
parcurgînd astfel, la nivelul vieţii mele, ipostazele evre-
ităţii lui. Voi sta, de aceea, cu viaţa mea în faţa vieţii
lui Sebastian, voi suprapune aceste două vieţi ca două
palme care se ating, se măsoară, se aşază una peste alta
şi sfîrşesc în încleştarea unei recunoaşteri. De altfel,
cum ai putea să masori viaţa unui om fără măsura pe
care ţi-o dă propria ta viaţă?
Voi vorbi în aceste pagini despre evreitate aşa cum
m-a făcut Sebastian să o înţeleg şi voi fi liber în toate sen
-
surile, neatîrnat nici de dumneavoastră — adică de ne
-
liniştea întrebării „ce gîndeşte celălalt?" —, şi nici de
teroarea etichetei care pîndeşte desfăşurarea oricărui
discurs. Voi uita, scriind aceste pagini, de orice dihoto
-
mie facilă, voi încerca să trec chiar şi peste severitatea
binomului antisemit-filosemit şi nu voi fi preocupat vreo
clipă nici să vă flatez, nici de gîndul că v-aş putea leza. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
