Onoare de Elif Shafak. Pdf📚 (citeste online gratis) PDF 📖
- AUTOR: Elif Shafak
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 252
- LIMBA: Română
Cărți «Onoare de Elif Shafak. Pdf📚 (citeste online gratis) PDF 📖». Rezumatul cărții:
Onoare este o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra.
Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani.
Shafak abordeaza in cel mai recent roman al ei o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.
Elif Shafak este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane si cele mai citite scriitoare din Turcia. De asemenea, este comentatoare politica si sustine discursuri publice inspirationale. Scrie in turca si in engleza, a publicat 17 carti, dintre care 11 romane, cele mai cunoscute fiind Bastarda Istanbulului si Cele patruzeci de legi ale iubirii.
In Marea Britanie, cartile ii sunt publicate de Penguin Books, iar drepturile sale internationale sunt gestionate de Curtis Brown. Elif Shafak tine discursuri pentru TED Global, este membra a Weforum Global Agenda Council on Creative Economy din Davos si membra fondatoare a Consiliului European pentru Afaceri Externe si Relatii Internationale. In 2010 a primit de la guvernul francez distinctia l’Ordre des Arts et des Lettres.
A publicat articole in reviste si ziare importante din lumea intreaga, printre care se numara Financial Times, The Guardian, The New York Times, The Wall Street Journal, Der Spiegel si la Repubblica. A predat la mai multe universitati din Turcia, Marea Britanie si SUA. Are o licenta in relatii internationale, un master in studii de gen si un doctorat in stiinte politice.
Fragment:
" Mama a murit de două ori. Mi-am promis că nu-i voi lăsa povestea să fie dată uitării, dar n-am
găsit niciodată răgazul sau voinţa să scriu despre ea. Adică, nu până de curând. Nu cred că voi deveni
vreodată o scriitoare adevărată şi mă simt împăcată cu asta acum. Am ajuns la o vârstă la care sunt
mai împăcată cu slăbiciunile şi eşecurile mele. Dar trebuia să spun povestea, fie şi unui singur om.
Trebuia s-o trimit într-un colţ al universului unde să poată pluti liberă, departe de noi. I-o datoram
mamei, libertatea asta. Şi trebuia s-o termin anul ăsta. Înainte să iasă el din închisoare.
În câteva ore, voi lua halvaua cu susan de pe plită, o voi lăsa la răcit pe marginea chiuvetei şi îmi
voi săruta soţul, prefăcându-mă că nu-i observ privirea îngrijorată. Apoi voi ieşi din casă împreună cu
gemenele mele – şapte ani, trei minute diferenţă – şi le voi duce cu maşina la o petrecere de
aniversare. Se vor certa pe drum, însă măcar de data asta nu le voi dojeni. Se vor întreba dacă la
petrecere o să fie un clovn sau, şi mai bine, un magician.
— Ca Harry Houdini, voi spune.
— Harry şi mai cum?
— Who-deeny, a zis, tâmpito!
— Cine-i ăsta, mamă?
Asta va durea. O durere ca o înţepătură de albină. Nu cine ştie ce la suprafaţă, însă o arsură care
creşte înăuntru. Îmi voi da seama, ca de atâtea ori înainte, că nu ştiu nimic despre istoria familiei lor
pentru că le-am povestit foarte puţine. Într-o zi, când vor fi pregătite. Când voi fi pregătită.
După ce le voi duce pe fete, voi pălăvrăgi o vreme cu celelalte mame care au venit acolo. Îi voi
reaminti gazdei că una dintre fetele mele e alergică la nuci, dar, fiindcă e greu să le deosebeşti pe
gemene, e mai bine să fie cu ochii pe amândouă şi să se asigure că nici una nu mănâncă nimic cu nuci,
nici măcar tort. E puţin nedrept faţă de cealaltă fiică a mea, însă lucruri din astea se întâmplă uneori
între surori, nedreptăţi, adică.
Apoi mă voi sui din nou în maşină, un Austin Montego roşu pe care soţul meu şi cu mine îl
conducem cu rândul. Drumul de la Londra la Shrewsbury durează trei ore şi jumătate. Probabil voi fi
nevoită să mă opresc ca să merg la toaletă chiar înainte de Birmingham. Voi lăsa radioul deschis –
muzica mă va ajuta să alung fantomele.
M-am gândit de multe ori să-l omor. Am pus la cale planuri complicate ce implicau pistoale,
otravă sau, şi mai bine, un briceag cu buton – un soi de justiţie poetică. M-am gândit şi să-l iert, pe
deplin şi cu adevărat. Până la urmă, n-am făcut nici una, nici alta. "
Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani.
Shafak abordeaza in cel mai recent roman al ei o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.
„Pe masura ce Elif Shafak isi tese intorsaturile povestii si aduce laolalta, cu o extraordinara pricepere, firele timpului, locuri si discursuri diferite, urmarim destinele a trei generatii de turci si kurzi: de la clasa muncitoare a Istanbulului anilor ’70 la locuri precum Hackney si inchisoarea Shrewsbury, 20 de ani mai tirziu. Onoare este un roman cu o voce puternica, despre vietile unor oameni proveniti din culturi diferite, despre destinul mamelor, violenta masculina si furia razbunarii.”
– The Independent
„Portretul pe care-l face Elif Shafak culturii musulmane, in acelasi timp traditional si globalizant, este pe cit de plin de speranta, pe atit de sofisticat politic.”
– The Guardian
Elif Shafak este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane si cele mai citite scriitoare din Turcia. De asemenea, este comentatoare politica si sustine discursuri publice inspirationale. Scrie in turca si in engleza, a publicat 17 carti, dintre care 11 romane, cele mai cunoscute fiind Bastarda Istanbulului si Cele patruzeci de legi ale iubirii.
In Marea Britanie, cartile ii sunt publicate de Penguin Books, iar drepturile sale internationale sunt gestionate de Curtis Brown. Elif Shafak tine discursuri pentru TED Global, este membra a Weforum Global Agenda Council on Creative Economy din Davos si membra fondatoare a Consiliului European pentru Afaceri Externe si Relatii Internationale. In 2010 a primit de la guvernul francez distinctia l’Ordre des Arts et des Lettres.
A publicat articole in reviste si ziare importante din lumea intreaga, printre care se numara Financial Times, The Guardian, The New York Times, The Wall Street Journal, Der Spiegel si la Repubblica. A predat la mai multe universitati din Turcia, Marea Britanie si SUA. Are o licenta in relatii internationale, un master in studii de gen si un doctorat in stiinte politice.
Fragment:
" Mama a murit de două ori. Mi-am promis că nu-i voi lăsa povestea să fie dată uitării, dar n-am
găsit niciodată răgazul sau voinţa să scriu despre ea. Adică, nu până de curând. Nu cred că voi deveni
vreodată o scriitoare adevărată şi mă simt împăcată cu asta acum. Am ajuns la o vârstă la care sunt
mai împăcată cu slăbiciunile şi eşecurile mele. Dar trebuia să spun povestea, fie şi unui singur om.
Trebuia s-o trimit într-un colţ al universului unde să poată pluti liberă, departe de noi. I-o datoram
mamei, libertatea asta. Şi trebuia s-o termin anul ăsta. Înainte să iasă el din închisoare.
În câteva ore, voi lua halvaua cu susan de pe plită, o voi lăsa la răcit pe marginea chiuvetei şi îmi
voi săruta soţul, prefăcându-mă că nu-i observ privirea îngrijorată. Apoi voi ieşi din casă împreună cu
gemenele mele – şapte ani, trei minute diferenţă – şi le voi duce cu maşina la o petrecere de
aniversare. Se vor certa pe drum, însă măcar de data asta nu le voi dojeni. Se vor întreba dacă la
petrecere o să fie un clovn sau, şi mai bine, un magician.
— Ca Harry Houdini, voi spune.
— Harry şi mai cum?
— Who-deeny, a zis, tâmpito!
— Cine-i ăsta, mamă?
Asta va durea. O durere ca o înţepătură de albină. Nu cine ştie ce la suprafaţă, însă o arsură care
creşte înăuntru. Îmi voi da seama, ca de atâtea ori înainte, că nu ştiu nimic despre istoria familiei lor
pentru că le-am povestit foarte puţine. Într-o zi, când vor fi pregătite. Când voi fi pregătită.
După ce le voi duce pe fete, voi pălăvrăgi o vreme cu celelalte mame care au venit acolo. Îi voi
reaminti gazdei că una dintre fetele mele e alergică la nuci, dar, fiindcă e greu să le deosebeşti pe
gemene, e mai bine să fie cu ochii pe amândouă şi să se asigure că nici una nu mănâncă nimic cu nuci,
nici măcar tort. E puţin nedrept faţă de cealaltă fiică a mea, însă lucruri din astea se întâmplă uneori
între surori, nedreptăţi, adică.
Apoi mă voi sui din nou în maşină, un Austin Montego roşu pe care soţul meu şi cu mine îl
conducem cu rândul. Drumul de la Londra la Shrewsbury durează trei ore şi jumătate. Probabil voi fi
nevoită să mă opresc ca să merg la toaletă chiar înainte de Birmingham. Voi lăsa radioul deschis –
muzica mă va ajuta să alung fantomele.
M-am gândit de multe ori să-l omor. Am pus la cale planuri complicate ce implicau pistoale,
otravă sau, şi mai bine, un briceag cu buton – un soi de justiţie poetică. M-am gândit şi să-l iert, pe
deplin şi cu adevărat. Până la urmă, n-am făcut nici una, nici alta. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
