LOUNG UNG ÎNTÂI L-AU OMORÂT PE TATA o fiică a Cambodgiei îşi aminteşte citeste romaned dragoste online gratis PDf 📖

În memoria celor două milioane de oameni care au

pierit în perioada regimului

khmerilor roşii

Această carte e dedicată tatălui meu Ung Seng Im, care a

crezut întotdeauna în mine; mamei mele Ung Ay

Choung, care m-a iubit întotdeauna; şi surorilor mele

Keav, Chou şi Geak, pentru că surorile sunt surori pentru

totdeauna;

fratelui meu Kim, care m-a învăţat ce înseamnă curajul; fratelui

meu Khouy, care a contribuit la cele peste o sută de pagini

despre istoria familiei noastre şi mi-a oferit detalii despre viaţa

noastră sub khmerii roşii, dintre care multe au fost încorporate

în această carte; fratelui meu Meng, şi cumnatei mele Eang Muy

Tan, care m-au crescut (destul de bine) în America.

Cartea aceasta mi-a tăiat răsuflarea: Loung Ung îşi poartă cititorii într-o lume kafkiană — copilăria ei furată de khmerii roşii ai lui Pol Pot — şi îi sileşte să participe la asasinatele în masă, la foametea şi bolile care i-au răpit o parte din familie.În cele din urmă,  oroarea genocidului cambodgian îşi găseşte măsura doar în spiritul încăpăţânat al autoarei. – IRIS CHANG

      Născută în familia cu şapte copii a unui înalt funcţionar guvernamental, Loung Ung a dus o viaţă privilegiată în capitala Cambodgiei, Phnom Penh, până la vârsta de cinci ani. Apoi, în aprilie 1975, armata khmerilor roşii ai lui Pol Pot a năvălit în oraş, forţând familia lui Ung să fugă şi, în cele din urmă, să se împrăştie. Loung a ajuns într-o tabără de muncă pentru orfani, unde a fost pregătită să devină copil-soldat. Părinţii i-au fost omorâţi, fraţii i-au fost trimişi în alte tabere de muncă, iar cei care au supravieţuit ororilor regimului aveau să se reunească abia după înfrângerea khmerilor roşii.

   Dureroasă şi totuşi încărcată de speranţă, povestea plină de forţă a lui Loung Ung este o relatare de neuitat despre o familie distrusă şi fărâmiţată, şi totuşi susţinută într-un mod miraculos de curaj şi dragoste în faţa unei brutalităţi de nedescris.

Memoriile lui Ung ar trebui să ne aducă aminte că uneori e mai bine ca istoria să nu fie lăsată doar în seama istoricilor, ci în seama acelora care au rămas în picioare atunci când teroarea a luat sfârşit. – BOOKLIST