„Antrenează-ţi creierul!” – Joe Dispenza descarcă top cărți gratis 2019 pdf 📖

 Top cele mai bune cărți de dezvoltare la nivel emoțional „Antrenează-ţi creierul!” – Joe Dispenza carte .PDF online gratis 
   Joe Dispenza este doctor în chiropractică (metodă de tratament a problemelor articulaţiilor şi în special ale coloanei vertebrale). A studiat biochimia la Universitatea Rutgers din New Brunswick, New Jersey şi apoi a obţinut doctoratul în chiropractică la Universitatea Life din Atlanta, Georgia.

    Şi-a continuat pregătirea postuniversitară în domeniile neurologiei, neurofiziologiei, funcţionării creierului, biologiei celulare şi geneticii. A scris numeroase articole ştiinţifice şi a susţinut conferinţe în lumea întreagă. 

În tinereţe Joe Dispenza a fost sportiv, dar a suferit un teribil accident la coloana vertebrală, în timpul unui concurs. Supravieţuind miraculos, a fost tratat şi la un moment dat, s-a pus problema unei noi operaţii foarte riscante, care ar fi putut să-i amelioreze paralizia. El a studiat tot ce se putea studia şi a decis că nu asta trebuia să fie calea.

   A decis să renunţe la operaţie şi să se trateze singur, mental. Şi a reuşit, nu numai să-şi amelioreze paralizia ci să îşi recapete complet mobilitatea! A trebuit o voinţă de fier şi mare răbdare. Pe ce s-a bazat el şi alţii menţionaţi în literatură la capitolul vindecărilor miraculoase? O credinţă nestrămutată în puterea de auto-vindecare a corpului. La 20 de ani de la accident, deşi 80% din populaţia Americii se plânge de dureri de spate, fostul accidentat grav şi paralizat, nu are nici măcar un junghi.

„Antrenează-ţi creierul!” nu este o carte uşor de citit. Are peste 500 de pagini, şi chiar dacă nu a fost scrisă neapărat pentru profesori şi cercetători, ci şi pentru omul de rând, necesită o atenţie deosebită pentru a fi înţeleasă. În plus este plină de detalii ştiinţifice şi tehnice, dar cum altfel s-ar putea descrie alcătuirea şi funcţionarea creierului?

Cu ceva ani în urmă eram învăţaţi că neuronii din creierul nostru se distrug zilnic, astfel că din cele câteva miliarde pe care le avem la naştere, vor mai rămâne doar câteva sute de milioane la bătrâneţe. Tristă perspectivă să recunoaştem. S-a demonstrat însă în ultimii ani că şi neuronii se pot reface, în condiţii prielnice. Joe Dispenza este nu numai adept al acestei teorii, ci şi unul dintre pionierii ei.

El nu ne spune doar că neuronii se pot reface, ci ne învaţă şi cum să o facem singuri. Dar nu este atât de simplu ca în cazul unei tăieturi, de exemplu. O rană se vindecă singură, prin felul în care corpul nostru funcţionează. Sângele, organele interne, nervii conlucrează fără ca noi să ne dăm seama şi rana se închide şi se vindecă. O mai ajutăm şi noi, eventual cu antibiotice, unguente, pansamente… În cazul creierului însă este ceva mai complicat. Trebuie să-l ajutăm mult mai mult, în mod conştient, dar vindecarea se poate obţine de asemenea.

Un citat, un îndemn care mi-a plăcut mult, ni-l dă Dean, un pacient al doctorului Dispenza. Acesta avea două tumori mari pe faţă plus leucemie, din care cauză doctorii îi mai dăduseră şase luni de trăit. Dean şi-a propus să-şi vadă fiul absolvind liceul, iar după 25 de ani se pregătea să participe la ceremonia de începere a liceului a nepotului său. A fost întrebat: „Ce ai făcut, trebuia să mori acum 24 de ani, iar tu, fără medicamente, fără operaţii eşti încă în viaţă. Care-i secretul?” Iar răspunsul a venit cu zămbetul pe buze:„Tot ce ai de făcut este să te hotărăşti!” Da, poate fi un secret, să ne hotărâm că vrem cu adevărat să ne vindecăm, să ne transformăm, să ne reinventăm…

Iar referitor la procesele de vindecare ale corpului uman, din cartea scrisă de Joe Dispenza putem afla că există patru piloni ai acesteia, şi anume:

În capitolele următoare ni se face o descriere a creierului, a alcătuirii acestuia şi a modului în care funcţionează diversele sale componente. Nu vă speriaţi că nu o face aşa ca în tratatele ştiinţifice, dar foarte exact şi concis, cu scheme şi desene care ne ajută să înţelegem. Se discută despre neuroni, despre sinapse, mesageri chimici, receptori, neurotransmiţători, schimb electrochimic… Dar cum altfel ne-am putea face o imagine de ansamblu care să fie cât mai fidelă realităţii?!

   Spre deosebire însă de modul strict medical în care se prezintă creierul în tratate, Joe Dispenza adoptă un alt mod de prezentare, care în ultimii ani a devenit mai popular, fiind mai uşor de înţeles şi anume modul evoluţionist.

Privit din acest punct de vedere, creierul are trei nivele, dintre care primul este aşa numitul creier reptilian, numit aşa deoarece apare prima dată pe scala evoluţiei la reptile. Acesta cuprinde trunchiul cerebral şi cerebelul. Este răspunzător de susţinerea funcţiilor vitale de bază (de exemplu controlul pulsului şi al respiraţiei, reglarea nivelelor de veghe şi somn).

   Al doilea nivel este creierul mijlociu sau sistemul limbic. Acesta răspunde de reacţia „luptă-sau-fugi”, de reglarea echilibrului termic al corpului, de mâncat şi de actul sexual. Apare pe scara evoluţiei la mamifere.

    Nivelul al treilea este  şi cel mai recent creier dezvoltat este neocortexul, care este sediul conştientului şi al creativităţii noastre ca specie. Nu o să vă dau acum amănunte despre alcătuirea acestuia, ci o să amintesc doar faptul că „suntem înzestraţi de natură cu circuite implicite, dar devenim flexibili prin educaţie”. Şi acest fapt se datorează neocortexului, care poate fi învăţat să preia controlul asupra celorlalte nivele ale creierului şi tot lui i se datorează procesele de modificare ale gândirii noastre, ale (auto)vindecărilor miraculoase, ale „neuroplasticităţii” concept despre care se vorbeşte pe larg în a doua jumătate a cărţii.

    Noţiunea de neuroplasticitate se referă la capacitatea acestuia de a se autoorganiza, prin voinţa şi dorinţa noastră. Aceasta se realizează prin educaţie şi experinţă.

Şi da! Putem să ne refacem neuronii, putem să ne refacem circuitele neuronale, putem să ne modificăm modul de gândire, putem să devenim (mai) sănătoşi şi să întinerim efectiv…