Focul de P.C si Kristin Cast. carte PDF📚
- AUTOR: P.C si Kristin Cast
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 148
- LIMBA: Română
Cărți «Focul de P.C si Kristin Cast. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
“Spiritul lui Zoey se afla in lumea de dincolo, facut bucati. I-au fost luate vietile anterioare, la fel si amintirile... E pe cale sa devina o Daoine Sidhe, o entitate nici moarta, nici vie – o faptura captiva pe taramul spiritelor, fara a cunoaste mangaierea de a se afla impreuna cu propriul sau spirit.”
Cand prietenii nu mai au incredere unii in altii, Intunericul isi face aparitia si aprinde focul...; P.C. CAST este o premiata autoare de literatura fantastica si paranormala si un profesor indragit. Fiica ei, KRISTIN CAST, are si ea premii pentru jurnalism, dar si pentru poezie. Vanduta in milioane de exemplare, seria Casa Noptii se bucura de un urias succes international! Aventura continua in curand, in volumul al optulea.
Fragment :
" Kalona ridică mâna. Fără ezitare. În mintea lui, nu încăpea nicio îndoială în legătură cu ceea ce trebuia să
facă. Nu avea să accepte ca cineva sau ceva să-i stea în cale, iar băiatul acesta îl ţinea la distanţă de ceea ce îşi
dorea. Nu dorea neapărat să-l omoare pe băiat; nu ţinea morţiş nici ca el să rămână în viaţă. Era o simplă
necesitate. Nu simţea vreo remuşcare sau vreun regret. Aşa cum se întâmplase în toate acele veacuri de când
căzuse, Kalona avea foarte puţine sentimente. Aşa că, indiferent, nemuritorul înaripat suci gâtul băiatului şi îi
curmă viaţa.
― Nu!
Suferinţa din acel unic cuvânt îi îngheţă inima lui Kalona. Dădu drumul trupului lipsit de viaţă al băiatului
şi se întoarse la timp pentru a o zări pe Zoey, care se năpustea spre el. Privirile li se întâlniră. Ochii ei trădau
disperarea şi ura. În ai lui se citea imposibilitatea negării. Încercă să rostească vorbele care să o poată face să
înţeleagă - să înţeleagă şi să îl ierte. Dar nimic din ceea ar fi putut spune nu ar fi schimbat scena pe care fata o
văzuse şi, chiar dacă el ar fi putut realiza imposibilul, nu mai era timp.
Zoey trimise spre el întreaga putere a spiritului.
Îl izbi pe nemuritor, lovindu-l cu o forţă care depăşea dimensiunea fizică. Spiritul era esenţa lui, miezul lui,
elementul care îl susţinuse veacuri de-a rândul şi în prezenţa căruia se simţise întotdeauna cel mai bine, şi cel
mai puternic. Atacul lui Zoey îl arse. Se trezi ridicat în aer, cu atâta putere, încât se prăbuşi de pe zidul de
piatră uriaş care separa Insula
Vampirilor de Golful Veneţiei. Apele îngheţate îl înghiţiră şi îl sufocară. Preţ de o clipă, Kalona simţi o
durere interioară atât de ucigătoare, încât nici nu i se împotrivi. Poate că ar trebui să încheie o dată pentru
totdeauna această luptă pentru viaţă, cu toate complicaţiile ei. Poate că ar trebui să se lase din nou învins de ea.
Numai că, la o secundă după ce avu acel gând, simţi. Sufletul lui Zoey se făcu ţăndări şi, tot aşa cum căderea îl
purtase dintr-un tărâm într-altul, spiritul ei părăsi această lume.
Şi asta îl răni mai rău decât o făcuse lovitura ei.
Nu tocmai Zoey! Niciodată nu dorise să îi facă rău. Chiar cu toate maşinaţiile lui Neferet, cu toate urzelile
şi planurile lui Tsi Sgili, el îşi păstrase convingerea că, orice s-ar fi întâmplat, avea să-şi folosească
nemărginitele puteri supraomeneşti ca s-o ferească de primejdii pe Zoey, pentru că, la urma urmei, ea îi oferea
cea mai apropiată legătură cu Nyx pe acest tărâm - singurul care-i mai rămăsese.
Străduindu-se să-şi revină după atacul lui Zoey, Kalona îşi smulse trupul masiv din încleştarea valurilor şi
avu revelaţia adevărului. Din cauza lui, spiritul lui Zoey dispăruse, iar asta însemna că ea urma să moară.
Odată cu prima gură de aer, slobozi un strigăt sfâşietor de disperare, care deveni ecoul ultimului ei cuvânt: Nu!
Oare chiar crezuse că, după cădere, nu mai avea niciun fel de sentimente? Fusese un prost şi se înşelase, cât
de mult se înşelase! Pe când zbura jerpelit pe deasupra apei, se trezi cuprins de emoţii care îi sfârtecau spiritul
şi aşa rănit, se dezlănţuiau împotriva lui, îi slăbeau puterile, îi vătămau sufletul. Cu privirea împăienjenită şi
întunecată, se uită spre lagună, mijind ochii pentru a zări luminile care vesteau apropierea de pământ. Nu ar fi
rezistat până acolo. Trebuia să se îndrepte către palat. Nu avea de ales. Cu ultimele puteri, aripile lui Kalona
lovi aerul rece ridicându-l peste zid, iar nemuritorul se prăbuşi pe solul îngheţat.
Nu ştia cât timp zăcuse acolo, în întunericul rece al nopţii sfărâmate, pe când emoţiile puneau stăpânire pe
sufletul său zdruncinat. În cele mai ascunse colţuri ale minţii, înţelese că ceea ce i se întâmpla nu era nou.
Căzuse iarăşi, doar că de astă dată fusese mai degrabă o cădere a spiritului decât a trupului - deşi părea că nici
trupul nu-i mai dă ascultare.
Îi simţi prezenţa înainte ca ea să spună ceva. Aşa fusese încă de la început, fie că îi convenea sau nu, pur şi
simplu se simţeau unul pe celălalt.
― I-ai îngăduit lui Stark să fie martor la uciderea băiatului!
Vocea lui Neferet era mai rece decât marea în toiul iernii.
Kalona întoarse capul încercând să vadă ceva mai mult decât vârful pantofului ei cu toc cui. Privi în sus şi
clipi ca să-şi limpezească vederea.
― Un accident.
Îşi regăsi vocea şi reuşi să emită o şoaptă răguşită.
― Zoey nu trebuia să fie acolo.
― Accidentele sunt de neadmis, şi nici că-mi pasă dacă ea a fost sau nu acolo. De fapt, urmările scenei la
care a asistat pică foarte bine.
― Ştii că are sufletul descompus? "
Cand prietenii nu mai au incredere unii in altii, Intunericul isi face aparitia si aprinde focul...; P.C. CAST este o premiata autoare de literatura fantastica si paranormala si un profesor indragit. Fiica ei, KRISTIN CAST, are si ea premii pentru jurnalism, dar si pentru poezie. Vanduta in milioane de exemplare, seria Casa Noptii se bucura de un urias succes international! Aventura continua in curand, in volumul al optulea.
Fragment :
" Kalona ridică mâna. Fără ezitare. În mintea lui, nu încăpea nicio îndoială în legătură cu ceea ce trebuia să
facă. Nu avea să accepte ca cineva sau ceva să-i stea în cale, iar băiatul acesta îl ţinea la distanţă de ceea ce îşi
dorea. Nu dorea neapărat să-l omoare pe băiat; nu ţinea morţiş nici ca el să rămână în viaţă. Era o simplă
necesitate. Nu simţea vreo remuşcare sau vreun regret. Aşa cum se întâmplase în toate acele veacuri de când
căzuse, Kalona avea foarte puţine sentimente. Aşa că, indiferent, nemuritorul înaripat suci gâtul băiatului şi îi
curmă viaţa.
― Nu!
Suferinţa din acel unic cuvânt îi îngheţă inima lui Kalona. Dădu drumul trupului lipsit de viaţă al băiatului
şi se întoarse la timp pentru a o zări pe Zoey, care se năpustea spre el. Privirile li se întâlniră. Ochii ei trădau
disperarea şi ura. În ai lui se citea imposibilitatea negării. Încercă să rostească vorbele care să o poată face să
înţeleagă - să înţeleagă şi să îl ierte. Dar nimic din ceea ar fi putut spune nu ar fi schimbat scena pe care fata o
văzuse şi, chiar dacă el ar fi putut realiza imposibilul, nu mai era timp.
Zoey trimise spre el întreaga putere a spiritului.
Îl izbi pe nemuritor, lovindu-l cu o forţă care depăşea dimensiunea fizică. Spiritul era esenţa lui, miezul lui,
elementul care îl susţinuse veacuri de-a rândul şi în prezenţa căruia se simţise întotdeauna cel mai bine, şi cel
mai puternic. Atacul lui Zoey îl arse. Se trezi ridicat în aer, cu atâta putere, încât se prăbuşi de pe zidul de
piatră uriaş care separa Insula
Vampirilor de Golful Veneţiei. Apele îngheţate îl înghiţiră şi îl sufocară. Preţ de o clipă, Kalona simţi o
durere interioară atât de ucigătoare, încât nici nu i se împotrivi. Poate că ar trebui să încheie o dată pentru
totdeauna această luptă pentru viaţă, cu toate complicaţiile ei. Poate că ar trebui să se lase din nou învins de ea.
Numai că, la o secundă după ce avu acel gând, simţi. Sufletul lui Zoey se făcu ţăndări şi, tot aşa cum căderea îl
purtase dintr-un tărâm într-altul, spiritul ei părăsi această lume.
Şi asta îl răni mai rău decât o făcuse lovitura ei.
Nu tocmai Zoey! Niciodată nu dorise să îi facă rău. Chiar cu toate maşinaţiile lui Neferet, cu toate urzelile
şi planurile lui Tsi Sgili, el îşi păstrase convingerea că, orice s-ar fi întâmplat, avea să-şi folosească
nemărginitele puteri supraomeneşti ca s-o ferească de primejdii pe Zoey, pentru că, la urma urmei, ea îi oferea
cea mai apropiată legătură cu Nyx pe acest tărâm - singurul care-i mai rămăsese.
Străduindu-se să-şi revină după atacul lui Zoey, Kalona îşi smulse trupul masiv din încleştarea valurilor şi
avu revelaţia adevărului. Din cauza lui, spiritul lui Zoey dispăruse, iar asta însemna că ea urma să moară.
Odată cu prima gură de aer, slobozi un strigăt sfâşietor de disperare, care deveni ecoul ultimului ei cuvânt: Nu!
Oare chiar crezuse că, după cădere, nu mai avea niciun fel de sentimente? Fusese un prost şi se înşelase, cât
de mult se înşelase! Pe când zbura jerpelit pe deasupra apei, se trezi cuprins de emoţii care îi sfârtecau spiritul
şi aşa rănit, se dezlănţuiau împotriva lui, îi slăbeau puterile, îi vătămau sufletul. Cu privirea împăienjenită şi
întunecată, se uită spre lagună, mijind ochii pentru a zări luminile care vesteau apropierea de pământ. Nu ar fi
rezistat până acolo. Trebuia să se îndrepte către palat. Nu avea de ales. Cu ultimele puteri, aripile lui Kalona
lovi aerul rece ridicându-l peste zid, iar nemuritorul se prăbuşi pe solul îngheţat.
Nu ştia cât timp zăcuse acolo, în întunericul rece al nopţii sfărâmate, pe când emoţiile puneau stăpânire pe
sufletul său zdruncinat. În cele mai ascunse colţuri ale minţii, înţelese că ceea ce i se întâmpla nu era nou.
Căzuse iarăşi, doar că de astă dată fusese mai degrabă o cădere a spiritului decât a trupului - deşi părea că nici
trupul nu-i mai dă ascultare.
Îi simţi prezenţa înainte ca ea să spună ceva. Aşa fusese încă de la început, fie că îi convenea sau nu, pur şi
simplu se simţeau unul pe celălalt.
― I-ai îngăduit lui Stark să fie martor la uciderea băiatului!
Vocea lui Neferet era mai rece decât marea în toiul iernii.
Kalona întoarse capul încercând să vadă ceva mai mult decât vârful pantofului ei cu toc cui. Privi în sus şi
clipi ca să-şi limpezească vederea.
― Un accident.
Îşi regăsi vocea şi reuşi să emită o şoaptă răguşită.
― Zoey nu trebuia să fie acolo.
― Accidentele sunt de neadmis, şi nici că-mi pasă dacă ea a fost sau nu acolo. De fapt, urmările scenei la
care a asistat pică foarte bine.
― Ştii că are sufletul descompus? "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
