Mihai EMinescu- Versuri din Manuscrise citește top cărți romantice .PDF 📖
- AUTOR: MIhai Eminescu
- CATEGORIA: Poezie, Proză, Povești
- NR. DE PAGINI: 290
- LIMBA: Română
Cărți «Mihai EMinescu- Versuri din Manuscrise citește top cărți romantice .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Mihai EMinescu- Versuri din Manuscrise carte .PDF
Volumul de faţă se mai opune, explicit, şi unui alt cli şeu lipit asupra poetului de posteritatea sa: acela al creato rului inspirat, prin pana căruia se exprimă, neîntreruptă de nimic şi în chip neapărat genial, o transcendenţă a ideilor, dacă nu chiar a Ideii. Acest clişeu îşi are rădăci nile în modelul romantic al geniului, pe care nu numai Emi nescu îl folosise, ci şi – mai ales, mai simplu, mai lipsit de nuanţe – primii săi exegeţi, şi apoi o întreagă tradiţie a receptării sale. Îl putem descoperi pe Eminescu trudind asupra unei idei, asu pra unei imagini, asupra unei forme, la fel de bine cum îl putem vedea scriind sub impulsul ne ostoit al unei inspiraţii violente, vizionare. Vedem aici – poate mai bine decât în alte părţi – efortul creator şi cău tarea formei, a cuvântului perfect, tot astfel cum vedem naşterea unor experimente poe tice în - drăzneţe şi care nu au trecut, toate, pragul spre opera finită. Dar vedem şi cum anume ceea ce a fost şlefuit cu migala giu - vaergiului e lăsat să cadă în uitarea manu scriselor, de unde nimeni nu mai poate spune cu certitudine azi că autorul voia să îl mai scoată vreodată. Suspendată de boală şi de prea timpuria moarte, creaţia eminesciană a rămas, e adevărat, mereu sub semnul posibilului, dar redes coperirea unor asemenea pa gini ne poate ajuta, iată, să dăm mai multă concreteţe tocmai acestui posibil.
Volumul de faţă se mai opune, explicit, şi unui alt cli şeu lipit asupra poetului de posteritatea sa: acela al creato rului inspirat, prin pana căruia se exprimă, neîntreruptă de nimic şi în chip neapărat genial, o transcendenţă a ideilor, dacă nu chiar a Ideii. Acest clişeu îşi are rădăci nile în modelul romantic al geniului, pe care nu numai Emi nescu îl folosise, ci şi – mai ales, mai simplu, mai lipsit de nuanţe – primii săi exegeţi, şi apoi o întreagă tradiţie a receptării sale. Îl putem descoperi pe Eminescu trudind asupra unei idei, asu pra unei imagini, asupra unei forme, la fel de bine cum îl putem vedea scriind sub impulsul ne ostoit al unei inspiraţii violente, vizionare. Vedem aici – poate mai bine decât în alte părţi – efortul creator şi cău tarea formei, a cuvântului perfect, tot astfel cum vedem naşterea unor experimente poe tice în - drăzneţe şi care nu au trecut, toate, pragul spre opera finită. Dar vedem şi cum anume ceea ce a fost şlefuit cu migala giu - vaergiului e lăsat să cadă în uitarea manu scriselor, de unde nimeni nu mai poate spune cu certitudine azi că autorul voia să îl mai scoată vreodată. Suspendată de boală şi de prea timpuria moarte, creaţia eminesciană a rămas, e adevărat, mereu sub semnul posibilului, dar redes coperirea unor asemenea pa gini ne poate ajuta, iată, să dăm mai multă concreteţe tocmai acestui posibil.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
