Povestea fără sfârșit de Michael Ende top cele mai frumoase romane de dragoste online gratis .PDF 📖

AUTOR: Michael Ende
CATEGORIA: Poezie, Proză, Povești
NR. DE PAGINI: 200
LIMBA: Română

Citește online

Cărți «Povestea fără sfârșit de Michael Ende top cele mai frumoase romane de dragoste online gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:

Povestea fără sfârșit de Michael Ende descarcă top cele mai bune cărți pentru copii, Varsta Recomandаta:8-10 ani, 10-12 ani
carte .PDF

Ecranizarea Poveștii fără sfîrșit a cucerit inimile a generații întregi de tineri și adulți din toată lumea.
„O carte pentru copii ce poate fi citită și de adulți. O carte pentru adulți ce poate fi citită și de copii.” (Berliner Morgenpost)

„Ceea ce individualizează această carte-în-carte este că, la mijlocul ei, Bastian devine protagonistul povestii pe care o citește… Cartea prinde viața cînd Bastian intră în poveste, exploatind ingenios relația dintre imaginație și realitate.” (Alexander Stille, Newsweek)

Fragment

TAIRACITNA REDNAEROK DARNOK LRAK RATEIRPORP Inscripţia de mai sus se afla pe uşa de sticlă a unei prăvălioare, dar fireşte că arăta aşa numai cînd priveai din interiorul încăperii cam întunecoase prin geam afară, spre stradă. Era o dimineaţă de noiembrie rece şi cenuşie şi ploua cu găleata. Picăturile se prelingeau pe fereastră şi peste literele întortocheate. Tot ce se putea zări prin geam era doar un zid pătat de ploaie pe partea opusă a străzii. Dintr-o dată uşa fu deschisă atît de violent, că micuţul ciorchine de clopoţei de alamă atîrnat deasupra ei se porni să sune cu zgomot şi nu se mai linişti multă vreme. Făptaşul zarvei era un băieţel gras, de vreo zece sau unsprezece ani. Părul castaniu-închis îi atîrna ud peste faţă, haina îi era leoarcă de ploaie şi picura, iar peste umăr purta un ghiozdan prins de o curea. Băieţelul era cam palid şi gîfîia, dar, spre deosebire de graba de care dăduse dovadă pînă atunci, rămase acum încremenit în pragul uşii deschise. În faţa lui se afla o încăpere lungă şi îngustă, ce se pierdea spre fund în semiîntuneric. De-a lungul pereţilor pînă sus la tavan erau rafturi înţesate cu cărţi de toate mărimile şi de toate formele. Pe podea se îngrămădeau maldăre de tomuri uriaşe, iar pe cîteva mese se înălţau stive de cărţi mai mici, legate în piele şi cu cotorul auriu. Din spatele unui zid de cărţi înalt cît un stat de om, în celălalt capăt al încăperii, se zărea lumina unei lămpi. Iar printre razele ei se ridica din cînd în cînd cîte un rotocol de fum, se dilata şi apoi se topea mai sus în întuneric. Semăna cu semnalele prin care indienii îşi transmiteu veştile de pe un munte pe altul. Era limpede că acolo şedea cineva, şi într-adevăr băiatul auzi acum un glas spunîndu-i destul de răstit de după zidul de cărţi:

― N-aveţi decît să vă miraţi stînd înăuntru sau afară, dar închideţi uşa. Trage. Băiatul ascultă şi închise uşa încetişor. Apoi se apropie de zidul de cărţi şi privi cu băgare de seamă în spatele lui. Într-un fotoliu înalt din piele roasă şedea un bărbat îndesat şi greoi. Era îmbrăcat în haine negre mototolite, uzate şi parcă prăfuite. Avea o chelie mare şi doar peste urechi i se zbîrlea cîte un smoc de peri albi. Faţa îi era roşie şi-ţi amintea de un buldog rău. Pe nasul borcănat purta ochelari mici cu ramă de aur. Omul mai fuma şi o lulea curbată, care-i atîrna din colţul gurii, astfel că toată gura i se strîmbase într-o parte. Pe genunchi ţinea o carte pe care probabil tocmai o citea, căci, închizînd-o, îşi lăsase arătătorul gros al mîinii stîngi între paginile ei ― oarecum în chip de semn de carte. Acum îşi scoase ochelarii cu dreapta şi îl examină pe băieţelul gras care stătea în faţa lui cu hainele picurînd; uitîndu-se la el, îşi miji ochii, ceea ce îl făcea să semene şi mai tare cu un cîine ce vrea să muşte. Apoi mormăi:

― Ce mai flecuşteţ! Pe urmă deschise din nou cartea şi continuă să citească. Băiatul nu prea ştia ce să facă, de aceea rămase pe loc şi-l privi cu ochi mari pe bărbat. În sfîrşit, acesta închise iar cartea ― ca mai înainte, lăsînd degetul între pagini ― şi mîrîi:

― Ascultă, băiete, eu nu pot să sufăr copiii. E drept că în ziua de azi toată lumea face mare caz de voi ― dar eu nu! Nu sunt absolut deloc un prieten al copiilor. Pentru mine copiii nu sînt nimic altceva decît nişte prostovani gălăgioşi, nişte nesuferiţi care strică totul, murdăresc cărţile cu dulceaţă şi le rup paginile, şi nu se sinchisesc defel că cei mari ar putea să aibă şi ei grijile şi necazurile lor. Ţi-o spun numai ca să ştii de la bun început la ce să te-aştepţi. Şi să mai ştii că la mine nu există cărţi pentru copii, iar alte cărţi nu-ţi vînd. Asta e, şi sper că ne-am înţeles! Spusese toate acestea fără să scoată luleaua din gură. Apoi deschise din nou cartea şi continuă să citească. Băiatul înclină din cap în tăcere şi dădu să plece, dar pe undeva i se părea că nu putea accepta fără replică această cuvîntare, aşa că se mai întoarse o dată şi spuse încet:

― Dar nu sînt chiar toţi aşa. Omul îşi ridică încet privirile şi îşi scoase din nou ochelarii.

Povestea fără sfârșit de Michael Ende top cele mai frumoase romane de dragoste online gratis .PDF 📖