Altfel de Ingeri de Lili St Crow citește cărți de top online gratis .Pdf 📖
- AUTOR: Lili St Crow
- CATEGORIA: Science Fiction
- NR. DE PAGINI: 270
- LIMBA: Română
Cărți «Altfel de Ingeri de Lili St Crow citește cărți de top online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Altfel de Ingeri de Lili St Crow descarcă și citește doar ce îți place, carte electronică .PDF
Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.
Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.
Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută — totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule.
Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…
Prolog
Nu i-am spus tatălui meu despre bufniţa albă a bunicii. Ştiu că ar fi trebuit s-o fac. La graniţa dintre somn şi vis, se manifestă uneori acele trăiri care nu s-au întrupat încă nici în vise şi nici în premoniţii clare, fiind mai degrabă câte puţin din fiecare. Atunci deschizi încet ochii lipiţi de somn, când senzaţia că cineva te priveşte biruieşte căldura şi toropeala care te învăluie ca o ceaţă vătuită. Într-unul din aceste momente am văzut-o. Bufniţa stătea înfoiată pe pervazul scăldat în lumina lunii şi fiecare pană alburie se evidenţia clar în lumina rece. Nu mă deranjasem să trag jaluzelele ieftine şi nici să pun draperiile. De ce-aş fi făcuto, de vreme ce eu şi tata nu stăteam niciodată mai mult de câteva luni într-un oraş? Am clipit uitându-mă la pasărea cu ochi galbeni. În loc să-mi dea o senzaţie de alinare, căci asta însemna că bunica se gândeşte la mine – şi să nu mă întrebaţi de unde ştiu că morţii se gândesc la cei vii, căci am văzut destule până acum ca să fiu convinsă de acest lucru – am simţit o senzaţie acută de iritare, ca o daltă de spart gheaţa care mi se înfigea în creier. Pasărea avea ciocul negru şi penele aveau un aspect spectral, cu nişte desene ca o pânză de păianjen, nişte umbre pe puful ei alb ca neaua. Se uită o veşnicie în ochii mei toropiţi de somn, înfoindu-se şi pufăind aşa cum făcea bunica ori de câte ori i se părea că cineva se pune cu mine. Oh, nu, nu din nou! Pleacă! De obicei, bufniţa apărea doar când urma să se întâmple ceva interesant sau un lucru îngrozitor. Tata nu o văzuse niciodată, sau cel puţin nu credeam s-o fi văzut, dar îşi dădea seama când mi se arăta mie şi punea mâna imediat pe pistol înainte să apuc să deschid gura şi să-i spun dacă urma să întâlnim un prieten vechi sau să dăm de belea.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
