biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Science Fiction » Viața Lui Pi download .Pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Viața Lui Pi download .Pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 10 11 12 ... 92
Mergi la pagina:
de biologie de la Petit Seminaire şi un comunist activ care spera mereu că Tamil Nadu va înceta să mai aleagă vedete de cinema şi va merge pe drumul deschis de Kerala. Arăta foarte ciudat. Creştetul îi era chel şi ascuţit, dar avea cele mai impresionante fălci pe care le-am văzut, iar umerii înguşti făceau loc unui pântece care arăta ca baza unui munte, numai că muntele sfârşea în aer, iar pântecele lui se oprea brusc şi dispărea orizontal în pantalonii. E un mister cum picioarele lui ca nişte beţe puteau să suporte greutatea trupului, dar adevărul e că puteau, deşi uneori o luau în direcţii ciudate, ca şi cum genunchii lui s-ar fi putut îndoi în orice direcţie. Era construit geometric – era ca două triunghiuri, unul mic şi altul mare, în echilibru pe două linii paralele –, dar organic, cu foarte mulţi negi şi cu smocuri de păr negru care-i ieşeau din urechi. Şi prietenos. Zâmbetul părea să-i ocupe toată partea de jos a capului triunghiular.

Domnul Kumar era primul ateu declarat pe care l-am întâlnit. Am descoperit asta nu în clasă, ci la grădina zoologică. Venea des şi citea etichetele şi descrierile cu atenţie şi era de acord cu fiecare animal pe care îl vedea. Pentru el toate erau un triumf al logicii şi mecanicii, iar natura era o ilustrare excepţională a ştiinţei. Pentru el, când un animal simţea nevoia de împerechere, spunea „Gregor Mendel”, amintindu-şi de tatăl geneticii, iar când era timpul să-şi arate adevărata natură, spunea „Charles Darwin”, tatăl selecţiei naturale; ceea ce ni se pare a fi behăit, grohăit, sâsâit, urlet, ciripit, scârţâit erau doar puternice accente străine. Vizita grădina zoologică ca să ia pulsul universului, iar mintea sa stetoscopică îi confirma că totul e în ordine, că totul era ordine. Pleca de la zoo purificat din punct de vedere ştiinţific.

Prima dată când i-am văzut forma triunghiulară clătinându-se prin zoo, n-am îndrăznit să mă apropii. Oricât mi-ar fi plăcut ca profesor, era o figură a autorităţii, iar eu eram un supus. Îmi era un pic teamă de el. Îl observam de la distanţă. Tocmai venise la ţarcul rinocerilor. Cei doi rinoceri indieni erau marea atracţie a parcului, din cauza caprelor. Rinocerii sunt fiinţe sociabile şi, când l-am luat pe Peak, un mascul tânăr, dădea semne că ar suferi de izolare şi mânca din ce în ce mai puţin. Ca o măsură de urgenţă, până s-ar li găsit o femelă, Tata s-a gândit să vadă dacă nu s-ar putea obişnui cu caprele. Dacă asta ar fi mers, ar fi salvat viaţa unui animal valoros. Dacă nu, avea să îl coste câteva capre. A mers de minune. Peak şi turma de capre erau de nedespărţit, chiar şi după ce a sosit Summit. Acum, când rinocerii se îmbăiau, caprele stăteau în jurul bălţii pline cu nămol, iar când caprele păşteau într-un colţ, Peak şi Summit le păzeau. Aranjamentul era foarte plăcut de public.

Domnul Kumar şi-a ridicat şi privirea şi m-a văzut. A zâmbit şi, ţinându-se cu o mână de balustradă, mi-a făcut semn să vin mai aproape.

— Bună, Pi, a spus.

— Bună ziua, domnule. Ce bine îmi pare că aţi venit la zoo.

— Vin aici mereu. S-ar zice că e templul meu. E interesant…

Arătă spre groapă.

— Dacă am avea politicieni ca aceste capre şi rinoceri, am avea mai puţine probleme în ţară. Din nefericire, avem un prim ministru care are platoşa unui rinocer, fără a avea şi bunul simţ al acestuia.

Nu mă prea pricepeam la politică. Tata şi Mama se plângeau adesea de doamna Ghandi, dar pentru mine nu însemna nimic. Ea locuia departe, în nord, nu la zoo şi nu în Pondicherry. Dar am simţit că trebuie să spun ceva.

— Religia ne va salva, am spus.

Religia mi-a fost foarte aproape dintotdeauna.

— Religia? a rânjit domnul Kumar. Nu cred în religie. Religia e întuneric.

Întuneric? Eram încurcat. Credeam că religia e orice, dar nu întuneric. Religia e Lumină. Oare mă testa? Spunea „Religia e întuneric” la fel cum spunea în clasă „Mamiferele depun ouă” ca să vadă dacă îl corectează cineva? („Doar ornitorincul, domnule.”)

— Nu sunt motive să mergem dincolo de o explicaţie ştiinţifică a realităţii şi nici să credem în altceva decât în experienţa simţurilor noastre. Un intelect limpede, atenţie la detalii şi ceva cunoştinţe ştiinţifice vor demonstra că religia e un nonsens superstiţios. Nu există Dumnezeu.

Oare a spus el asta? Sau îmi aduc aminte din scrierile ateiştilor? Oricum, e tot aia. Nu mai auzisem asemenea cuvinte.

— De ce să tolerăm întunericul? Totul e aici, clar, dacă ştim să privim cu atenţie.

Arătă spre Peak. Deşi îl admiram pe Peak, nu mă gândisem niciodată la el ca la un bec electric.

A vorbit din nou.

— Unii spun că Dumnezeu a murit la împărţirea din 1947. Poate a murit în timpul războiului din 1971. Sau poate a murit ieri, aici, într-un orfelinat din Pondicherry. Aşa spun unii, Pi. Când eram ca tine, zăceam în pat, bolnav de poliomielită. Mă întrebam în fiecare zi: „Unde e Dumnezeu? Unde e Dumnezeu? Unde e Dumnezeu?” Dumnezeu n-a venit. Nu el m-a salvat, ci medicamentele. Raţiunea mi-e singurul profet şi ea îmi spune că murim aşa cum se opreşte un ceas. Asta e tot. Dacă ceasul nu merge bine, trebuie reparat pe ici, pe colo. Într-o zi vom pune mâna pe mijloacele de producţie şi atunci va fi dreptate pe pământ.

Era mult prea mult pentru mine. Tonul era potrivit amabil şi curajos dar detaliile păreau triste. N-am spus nimic. Nu pentru că mi-era frică să nu-l enervez pe domnul Kumar. Mi-era teamă că doar câteva cuvinte ar fi putut strica ceva ce iubisem întotdeauna. Dacă ar fi avut efectul poliomielitei asupra mea? Ce boală teribilă, dacă îl putea ucide pe Dumnezeu într-un om.

S-a îndepărtat, navigând pe marea zbuciumată care era pământul.

— Nu uita de testul de marţi. Învaţă, 3,14!

— Da, domnule Kumar.

A devenit profesorul meu preferat de la Petit Seminaire şi motivul pentru care am ales zoologia la Universitatea din Toronto. Simţeam că între noi era o legătură. Era primul meu indiciu că ateii îmi erau fraţi şi surori întru o altă credinţă, şi că

1 ... 10 11 12 ... 92
Mergi la pagina:


Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾