însuşi nu mai are nici o dregătorie. La începutul veacului al XlX-lea, mazilii alcătuiau o categorie socială intermediară între boieri şi moşneni sau răzeşi.

  menzilhaneă: serviciul postei la turci şi în ţările române în epoca fanariotă.

  mesi: încălţăminte de piele foarte fină, purtată peste ciorapi, dar cu papuci sau cizme.

  meterhaneă: ansamblu de muzică militară turcească.

  mucarer: sumă plătită Porţii de domnitori ca să obţină confirmarea sau reînnoirea domniei.

  oca: măsură de greutate (1,271 până la 1,291 kg) sau de capacitate (1,288 sau 1,520 1). paharnic: mare dregător care avea grija băuturii la Curte şi care avea datoria de a gusta în prealabil băutura domnului.

  pară: monedă divizionară a piastrului şi a leului (l leu = 40 de parale). paşalâc: provincie a imperiului otoman guvernată de un pasă. peschergiu: copil de casă care-i ducea domnului şervetul de şters pe mâini.

  peşcheş: dar făcut înalţilor demnitari otomani.

  pârcălab: guvernatorul unei cetăţi în Evul Mediu; mai târziu, şi al unui târg.

  pârgar: membru în sfatul administrativ al unui oraş sau târg.

  polcovnic: colonel din armata rusească; termen folosit şi la români în prima jumătate a secolul al XDC-lea.

  postelnic: boier din sfatul domnesc având grija camerei domnitorului; în epoca fanariotă, el este însărcinat cu relaţiile externe şi protocolul.

  protosinghel: grad monahal, îndată după arhimandrit.

  raia: 1. supus creştin al sultanului; 2. provincie a imperiului otoman populată cu creştini (în ţinuturile româneşti, desemna enclavele turceşti de la nordul Dunării).

  scutelnici: ţărani sau slujbaşi mărunţi care, în schimbul anumitor munci în folosul domniei sau al vreunui demnitar, erau scutiţi de dări.

  serdar: în Moldova, comandant de oaste; în Muntenia, marele serdar comandă o unitate de cavalerie cu atribuţii de jandarmerie; de la sfârşitul epocii fanariote, boier de rang mijlociu.

  spătar: la origine, mare dregător care purta spada domnului la ceremonii; mai târziu, în Muntenia marele spătar are comanda întregii oştiri, iar, la sfârşitul epocii fanariote, mai mult atribuţii de menţinere a ordinii.

  staroste: căpetenia unei bresle de negustori sau de meseriaşi.

  stolnic: boier care purta grija mesei domnitorului; la sfârşitul epocii fanariote, pe lângă marele stolnic, sunt şi stolnici printre boierii fără atribuţii.

  sudit: locuitor din ţările române care se bucura de protecţia unei puteri străine.

  serbegi-basa: boier mărunt, însărcinat, pe lângă domnitor, să se îngrijească de dulceţuri.

  tui (tuiuri): semn distinctiv al unor înalţi demnitari otomani, format din cozi albe de cal împletite, legate la capătul unei lănci roşii; numărul cozilor varia după rangul personajului: domnii români aveau dreptul la două cozi, marele vizir şi unii beglerbei aveau trei.

  vătaf: în epoca ce ne interesează, sens general de intendent; vătaf de plai: sef al plăieşilor unei regiuni de munte.

  vitraţi: ţigani robi care locuiau la casele stăpânului.

  vecin: taran şerb, în Moldova (în Muntenia, i se zicea rumân).

  vistier sau vistiernic: trezorier; marele vistier era, în ambele tari, dregătorul care avea sarcina administraţiei financiare.

  vornic: mare dregător însărcinat cu conducerea treburilor interne şi care avea întinse atribuţii judecătoreşti; în Muntenia, avea rang îndată după marele ban; în Moldova, venea după marele logofăt.

  zapcii: cârmuitori ai unor plăşi; agenţi însărcinaţi cu strângerea dărilor.

  Repere cronologice (1800-1848)

  Externe

  Octombrie 1799 Bonaparte părăseşte Egiptul

  Interne

  Ultimele domnii fanariote

  —1801 Alexandru Moruzi în Muntenia

  —1801 Constantin Ipsilanti în Moldova

  —1802 Mihai Sutu în Muntenia

  —1802 Alexandru Sutu în Moldova septembrie 1802 Hatişerifurile sultanului inserate într-un acord bilateral cu Rusia, care asigură domnitorilor Moldovei şi Munteniei domnii cu o durată de şapte ani. Orice schimbare înainte de termen trebuia încuviinţata de Petersburg.

  —1806 Constantin Ipsilanti în 18 mai 1804 Proclamarea lui

  Muntenia Napoleon ca împărat al francezilor

  —1806 Alexandru Moruzi în 2 decembrie 1804, încoronarea

  Moldova 2 decembrie 1805 Austerlitz („bătălia celor trei împăraţi") august 1806 La instigaţia generalului Sebastiani, ambasadorul Franţei, sultanul îi revoca unilateral pe cei doi domnitori, dând astfel un pretext tarului să intervină în Principate.

  decembrie 1806 – mai 1812 Al cincilea război ruso-turc şi ocupaţia rusească a celor două principate, întreruperi intermitente

  —9 iulie 1807 Tratatul de la Tilsitt între Napoleon şi Alexandru I

  28 mai 1812 Pacea de la Bucureşti. Rusia anexează Moldova dintre Nistru şi Prut.

  iunie 1.812 „Marea Armată" a lui Napoleon intră în Rusia

  —1818 Ion Gheorghe Caragea în Septembrie 1814 – iunie 1815 Con-Muntenia greşul de la Viena

  —1819 Scarlat Callimachi în Moldova

  —1821 Alexandru Sutu în Muntenia

  —1821 Mihai Sutu în Moldova

  1821 martie-aprilie Revolta grecilor din Principate şi Peloponez: „Eteria". Alexandru Ipsilanti vine din Rusia în Moldova apoi în Muntenia

  23 ianuarie 1821 Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu în

  Muntenia 27 mai 1821 Executarea lui Tudor de oamenii lui Ipsilanti mai 1821 – iunie 1822 Ocupaţia turInsurectia continuă în Grecia ceaşca în Principate

  1822 Restabilirea domniilor pământene în cele două Principate 1822-1828 Grigore IV Ghica în

  Muntenia 1822-1828 Ion Sandu Sturdza în

  Moldova

  25 septembrie 1826 Convenţia de la Akkerman (Cetatea Albă) dintre Rusia şi Turcia: Divanurile celor două Principate au dreptul să-şi aleagă domnitorii pentru o durată de şapte ani.

  26 aprilie 1828 Rusia declară război Turciei. Armata lui Wittgenstein ajunge la Dunăre în cinci zile. Al şaselea război ruso-turc (1828-29) 2/14 septembrie 1829 Tratatul de pace de la Adrianopol: otomanii părăsesc cele trei „raiale" de la nordul Dunării, Turnu, Giurgiu şi Brăila; libertatea de navigaţie pe Dunăre. Principatele au dreptul să-şi aleagă domnitorii pe viaţă. 1829-1834 Administraţie rusească în Principate. „Proconsulatul" generalului contele Pavel Kiseleff

  1831 Adoptarea „Regulamentului Organic" de către Obşteasca Adunare extraordinară: Muntenia (mai 1831), Moldova (octombrie 1831) 1834-1842 Alexandru Ghica în Muntenia 1834-1849 Mihai Sturdza în Moldova 1842-1848 Gheorghe Bibescu în Muntenia iunie-septembrie 1848 Guvern revoluţionar provizoriu în Muntenia iulie 1848 Ruşii ocupă Moldova 25-27 septembrie 1848 Turcii şi ruşii se înţeleg să intre în Bucureşti

  4 iulie 1830 Luarea Algerului de către francezi