— Da, suntem treisprezece contra unuia care nu are voie să  facă vrăji, n-avem absolut nici o şansă, zise Fred.

— Amuzant, spuse Harry. Foarte amuzant.

— Dacă e nevoie să le luăm cu forţa, o vom face, mormăi  Moody, cu ochiul magic tremurându-i un pic în orbită, în timp ce se uita la Harry. Potter, toţi cei de aici sunt majori şi sunt pregătiţi să îşi asume acest risc. Mundungus ridică din umeri şi  se strâmbă, iar ochiul magic se învârti într-o parte, uitându-se urât la el prin tâmpla lui Moody.

— Să nu ne mai contrazicem. Nu mai avem mult timp. Băiete, vreau nişte fire din părul tău, acum.

— Dar este o nebunie, nu e nevoie să...

— Nu este nevoie! se răsti Moody. Cu Ştii-Tu-Cine în  libertate şi cu jumătate din minister de partea lui? Potter, dacă  avem noroc, a muşcat momeala falsă şi pune la cale o ambuscadă pentru data de treizeci, dar ar trebui să fie nebun  să nu aibă unu-doi Devoratori ai Morţii de pază - eu aşa aş face. Chiar dacă nu pot ajunge la tine sau la această casă atâta timp cât farmecele mamei tale rămân în vigoare, acestea sunt pe cale să se ridice şi ştiu în mare în ce zonă se află casa. Singura  noastră şansă este să folosim sosii. Nici măcar Ştim-Noi-Cine nu se poate împărţi în şapte părţi.

Harry întâlni privirea Hermionei şi se uită repede în altă parte.

— Deci, Potter, fii amabil şi dă-mi nişte fire de păr.

Harry aruncă o privire spre Ron, care se strâmbă, părând să-i spună să o facă şi gata.

— Acum! strigă Moody.

Cu toate privirile aţintite asupra lui, Harry ridică mâna, apucă un smoc de păr şi trase.

— Bun, spuse Moody, şchiopătând spre el şi desfăcând termosul cu Poţiunea. Pune-le aici, te rog. Harry dădu drumul  firelor în lichidul care semăna a noroi. În clipa în care atinseră  lichidul, Poţiunea începu să facă spume şi să scoată fum şi apoi  deveni brusc aurie, strălucitoare şi limpede.

— Ooo, pari mult mai gustos decât Crabbe şi Goyle, Harry,  spuse Hermione, înainte de a-l vedea pe Ron ridicând din  sprâncene, roşind un pic şi spunând: „Ştiţi voi ce vreau să  spun, Poţiunea lui Goyle avea gust de... muci."

— Bun, Potteri falşi, aliniaţi-vă aici, vă rog, spuse Moody. Ron, Hermione, Fred, George şi Fleur se aliniară în faţa chiuvetei sclipitoare a mătuşii Petunia.

— Mai trebuie unul, spuse Lupin.

— Aici, spuse Hagrid pe un ton aspru, ridicându-l pe Mundungus de guler şi dându-i drumul lângă Fleur, care strâmbă din nas ostentativ şi se mută între Fred şi George.

— V-am spus că aş prefera să fiu protector, spuse Mundungus.

— Taci din gură, mormăi Moody. Aşa cum ţi-am mai zis,  vierme laş ce eşti, Devoratorii Morţii vor încerca să-l captureze pe Potter, nu să-1 omoare. Dumbledore a zis întotdeauna că  Ştim-Noi-Cine va vrea să îl ucidă el însuşi pe Potter. Protectorii  vor fi cei mai vizaţi, pe ei vor dori să-i omoare Devoratorii Morţii. Mundungus nu păru mult mai liniştit, dar Moody scotea deja  din interiorul pelerinei şase pahare de mărimea suporturilor de ou, împărţindu-le şi turnând apoi puţină PoliPoţiune în fiecare dintre ele.

— Toţi odată...

Ron, Hermione, Fred, George, Fleur şi Mundungus băură. Toţi  rămaseră cu respiraţia tăiată şi se strâmbară când Poţiunea le ajunse în gât; imediat, trăsăturile începură să le bolborosească  şi să li se deformeze ca ceara fierbinte. Hermione şi Mundungus  se înălţau, Ron, Fred şi George se făceau mai mici, părul li se închidea la culoare, în timp ce părul lui Hermione şi Fleur părea  să le intre înapoi în cap. Moody, fără să pară deloc îngrijorat,  deschidea acum gurile sacilor mari pe care îi adusese cu el şi,  când se îndreptă, văzu şase Harry Potteri gâfâind în faţa lui.  Fred şi George se întoarseră unul spre celălalt şi ziseră în cor:

— Oau - suntem identici!

— Nu ştiu ce să zic, cred că tot eu sunt mai chipeş, spuse Fred, examinându-şi reflexia în ceainic.

— Vai, spuse Fleur, privindu-se în uşa de la cuptorul cu microunde, Bill, nu te uita la mine - arrrăt grrroaznic.

— Pentru cei cărora le sunt largi hainele, am unele mai  strâmte aici, spuse Moody, arătând spre primul sac, şi  viceversa. Nu uitaţi de ochelari, sunt şase perechi în buzunarul  lateral. Şi, după ce vă îmbrăcaţi, aveţi bagajele în celălalt sac. Adevăratul Harry se gândi că acesta trebuia să fie cel mai ciudat  lucru pe care îl văzuse vreodată - şi văzuse nişte lucruri mai  mult decât stranii la viaţa lui. Privea cum cele şase dubluri  cotrobăiau prin saci, scoţând haine, punându-şi ochelari şi  lăsându-şi de-o parte lucrurile lor. Ar fi vrut să îi roage să îi  respecte ceva mai mult intimitatea, când toţi începură să se dezbrace fără jenă, fiind evident că erau mult mai puţin reţinuţi cu dezgolirea corpului lui decât ar fi fost cu al lor.

— Ştiam eu că Ginny a minţit în legătură cu tatuajul acela,  spuse Ron, privindu-şi pieptul dezgolit.

— Harry, tu chiar ai vederea foarte proastă, spuse Hermione, punându-şi ochelarii. După ce se îmbrăcară,  dublurile lui Harry îşi luară din al doilea sac bagaje şi colivii cu bufniţe albe împăiate.

— Bun, spuse Moody, având în sfârşit în faţa ochilor şapte Harry îmbrăcaţi, cu ochelari şi bagaje. Perechile vor fi  următoarele: Mundungus va merge cu mine, pe mătură...

— De ce să merg eu cu tine? mormăi un Harry, aflat cel mai aproape de uşa din spate.

— Pentru că eşti singurul care trebuie supravegheat,  mormăi Moody şi, într-adevăr, ochiul său magic nu se dezlipi de Mundungus în timp ce continuă: Arthur şi Fred...

— Eu sunt George, spuse geamănul spre care arăta Moody. Nu poţi să ne deosebeşti nici când suntem Harry?

— Iartă-mă, George...

— Ei, glumeam şi eu, chiar sunt Fred...

— Terminaţi cu glumele! se răsti Moody. Celălalt - George sau Fred sau cine oi fi - tu mergi cu Remus. Domnişoara  Delacour...

— Merg cu Fleur pe un Thestral, spuse Bill. Nu îi prea plac  măturile. Fleur se duse să stea lângă el, aruncându-i o privire siropoasă, supusă, pe care