chipul  lor shi durerea din jurul cicstricei, incursiunea sa in gandurile lui Cap-De-Mort nu trecuse neobservata. Se ridica din iarba  tremurand si se mira oarecum ca era ud leoarca, privi cupa care statea nevinovata in fata lui, iar auriul ei incepuse sa capete reflexele albastrui ale asfintitului.

— Stie si o sa verifice unde sunt toate celelalte, iar ultimul  dintre ele se afla la Hogwarts, steam eu ca asa este, stiam eu,  vocea sa parandu-se nespus de joasa, dupa tipetele acutite ale lui Cap-De-Mort.

— Ce?

Ron ramase cu gura cascata, Hermione ingenunche langa el,  parand ingrijorata.

— De unde sti? cum ai aflat?

— Eram in mintea lui, cand a aflat despre cupa. Parea extreme de speriat aa…

Harry isi aminti despre crime iar acum o sa verifice daca toate Hrocruxurile sunt la locul lor-intai inelul. Crede ca Horcruxul  ascuns la Hogwarts este cel mai in siguranta, dat fiind ca  plesneala este acolo. Pe acela o sa-l verifice ultimul. Dar ar  putea ajunge acolo in 2 ore.

— Ai vazut unde anume era ascuns Horcruxul la Hogwarts?

— Nu, se concentra sa-l avertizeze pe Plesneala, si nu asupra locului in care e ascuns, spuse Harry apucandu-se sa ia pelerine invizibila in timp ce Ron apuca Cupa.

— Stati putin, stati putin, striga Hermione. Nu putem merge asa fara sa avem un plan.

— Trebuie sa mergem, spuse Harry cu fermitate. Cu toate ca sperase sa doarma intr-un cort cald, acest lucru I se parea  acum imposibil.

— Va dati seama ce o sa se intample?  Va dati seam ace o sa faca imediat ce o sa  constate ca inelul si medalionul au  disparut? Daca schimba locul Horcruxului? Daca il muta de la  Hogwarts, gandindu-se ca nu mai e in siguranta.

— Bine, dar cum o sa intram?

— O sa mergem in Hogsmeade, si o sa vedem ce avem de facut deindata ce vom vedea ce masuri de paza sunt in jurul  caselului. Treci sub pelerina, Hermione, De data aceasta trebuie sa ramanem impreuna.

— Bine, dar nu vom  avem loc1

— Nui nimic, va fi intuneric, si nimeni nu o sa ne observe picioarele.

Bataile aripilor dragonului rasunara pe deasupra lacului.  Dragonul bause pe saturate, si acum isi lua zborul. Se oprira o  clipa din pregatiri ca sa-I urmareasca ascenisune indrazneata  pana cand acesta nu mai ramase decat un punct negru pe fundalul cerului care se intuneca din ce in ce mai mult, iar apoi  disparu in spatele unui munte din apropiere. Hermione se aseza  intre cei doi, Harry tragand pelerina cat putu de mult, apoi toti  trei se invartire pe loc, disparand in abisul intunericului de nepatruns.

 

 

Capitolul XXVIII

Oglinda disparuta

 

Harry simţi un damb sub picioare. Văzu strada principală  din Homeade, dureros de familiară: vitrinele întunecate ale magazinelor şi silueta munţilor din spatele satului, curba din  faţă care ducea spre Hogwarts şi lumina care se revărsa pe ferestrele de la „Trei mături". Inima i se strânse când îşi aminti,  în cel mai mic detaliu, cum aterizase acolo, cu aproape un an în  urmă, sprijinindu-1 pe Dumbledore, care era nespus de slăbit; îşi aminti toate acestea într-o secundă, când ateriza, şi atunci,  tocmai când îşi slăbi strânsoarea în jurul braţelor lui Ron şi  Hermione, se întâmplă. Văzduhul a fost sfâşiat de un ţipăt care semăna cu cel al lui Cap-de-Mort, când realizase că fusese furată cupa. Ajunsese la fiecare nerv din corpul lui Harry şi el  îşi dădu seama imediat că ţipătul fusese generat de apariţia lor.  Tocmai când se uită la ceilalţi doi sub pelerină, uşa de la „Trei  mături" se deschise la perete şi doisprezece Devoratori ai Morţii,  acoperiţi de pelerine cu glugi, se năpustiră în stradă, cu baghetele ridicate. Ron ridică bagheta, dar Harry îl apucă de încheietură. Erau prea mulţi pentru a-i împietri; iar dacă ar fi  încercat, şi-ar fi dat de gol poziţia. Unul dintre Devoratori flutură bagheta şi ţipătul încetă, răsunând încă în munţii din  depărtare.

— Accio Pelerină!  răcni unul dintre Devoratorii Morţii.

Harry înşfacă strâns faldurile pelerinei, dar aceasta nu dădu nici un semn de mişcare, Vraja de Chemare nu funcţionase asupra ei.

— Deci nu eşti sub învelitoare, Potter?  strigă Devoratorul  Morţii care încercase vraja, adresându-se imediat tovarăşilor săi: Imprăştiaţi-vă. E aici. Şase dintre Devoratori năvăliră spre ei. Harry, Ron şi Hermione se dădură înapoi, cât putură de repede, spre cea mai apropiată străduţă lăturalnică, iar Devoratorii Morţii trecură la doar câţiva centimetri distanţă.

Aşteptară cuminţi în întuneric, ascultând paşii care alergau de colo-colo, în timp ce raze de lumină din baghetele iscoditoare ale Devoratorilor Morţii zburau de-a lungul străzii.

— Haideţi să plecăm, pur şi simplu! şopti Hermione. Să  Dispărem acum!

— Bună idee, spuse Ron, dar, înainte ca Harry să poată  răspunde,  unul dintre Devoratori strigă:

— Ştim că eşti aici, Potter, şi nu ai cum să scapi! O să te

găsim!

— Se aşteptau să venim, şopti Harry. Au pregătit vraja aceea  că să ştie când ajungem. Cred că au făcut ceva să ne ţină aici,  să ne prindă în capcană...

— Ce zici de Dementori? strigă un alt Devorator al Morţii.

Dă-le drumul, îl vor găsi cât ai zice peşte!

— Lordul întunecat doreşte să îl ucidă el însuşi pe Potter!

— Dar Dementorii n-o să-1 omoare! Lordul întunecat vrea  să-i ia viaţa, nu sufletul. O să-i fie mai uşor să-1 omoare, dacă1 sărută Dementorii înainte!

Se auziră şoapte aprobatoare. Pe Harry îl cuprinse groaza:

pentru a se apăra de Dementori erau nevoiţi să creeze Patronuşi, iar asta i-ar fi dat imediat de gol.

— O să trebuiască să încercăm să Dispărem, Harry! şopti  Hermione.  In momentul în care rosti aceste vorbe, simţi cum o răcoare neobişnuită se făcea uşor simţită de-a lungul străzii.

Totul se cufundă în întuneric, până şi stelele de pe cer dispărură. In bezna desăvârşită, Harry simţi cum Hermione îl  apucă de braţ şi se învârtiră împreună pe loc.

Aerul prin care ar fi trebuit să se mişte părea să se fi  solidificat; nu puteau să Dispară, Devoratorii Morţii aruncaseră  vrăji puternice. Frigul muşca tot mai