id="a298">{49} În cifre variind de la o regiune la alta, ţăranii ar fi avut nevoie – într-o evaluare aproximativă de minimum 163 de kilograme de cereale pentru subzistenţă, plus alte 40 până la 80 de kilograme grâne pentru sămânţă. înainte de 1914, consumul mediu anual pe cap de persoană fusese de 270 de kilograme (inclusiv grânele de sămânţă).

{50} Documente de arhivă recent scoase la lumină dezvăluie că Cicerin, comisarul sovietic al afacerilor externe, primise încă din februarie 1922 instrucţiuni din partea lui Lenin să „saboteze” Conferinţa de la Genova. RTsKhIDNI, fond 2, Opis 2, delo 1.119, publicat în: Richard Pipes, ed., The Unknown Lenin (New Haven, Conn., 1990), p. 149.

{51} Ibid., p. 181.

{52} Ultima propoziţie e un citat din Boris Godunov de Puşkin: cuprins de remuşcări, Godunov, pretendent la tron şi (presupus) ucigaş al ţareviciului, îşi retrăieşte crima.

{53} Că în Rusia este perfect posibil ca o mână de oameni să determine destinul politic al întregii ţări ne-au demonstrat-o şi evenimentele de la Moscova din august 1991, când puciul militar declanşat cu scopul de a restaura regimul comunist a fost dejucat de câteva mii de demonstranţi pro-democraţie, într-un oraş cu 9 milioane de locuitori şi o ţară cu o populaţie de 300 de milioane.

{54} Încă la începutul secolului trecut Clausewitz observa că devenise „imposibil să cucereşti o ţară mare, cu o civilizaţie de tip european, altfel decât provocând disensiuni în interiorul ei“. Carl von Clausewitz, The Campaign of 1812 in Russia (Londra, 1843), p. 184.

{55} Viaceslav Molotov, personalitatea cu cea mai îndelungată carieră în aparatul de partid, care i-a cunoscut îndeaproape pe cei doi lideri sovietici, afirma că Lenin era cu siguranţă „mai sever” – citeşte „mai inuman” – decât Stalin. In F. Şuev, ed., Şto sorok besed s Molotovîm (Moscova, 1991), p.184.