cu obiectivitate. Examinează-ţi şeful, colegii de muncă şi membrii personalului pentru a descoperi dacă există o slăbiciune cheie care te reţine pe tine sau compania, care acţionează ca o frână în atingerea ţelurilor tale cheie.

În viaţa personală, trebuie să ai onestitatea de a privi adânc în interiorul tău pentru a descoperi factorul sau abilitatea restrictivă care stabileşte rapiditatea cu care-ţi îndeplineşti propriile ţeluri personale.

Oamenii de succes încep întotdeauna analiza constrângerilor cu următoarea întrebare: „Care este factorul meu specific ce mă face să am reţineri?” Ei îşi asumă întreaga responsabilitate şi caută în ei înşişi atât cauza, cât şi soluţia pentru problemele lor.

Întreabă-te mereu: „Care este elementul care stabileşte viteza cu care obţin rezultatele pe care le doresc?” Definirea constrângerii atrage după sine strategia pe care trebuie să o foloseşti ca să-i limitezi acţiunea. Neputinţa de a identifica în mod corect constrângerea sau identificarea constrângerii greşite te poate duce într-o direcţie eronată. Ai putea sfârşi prin a rezolva nepotrivit problema.

O corporaţie majoră, care făcea parte din clientela mea, a constatat că vânzările erau în scădere. Directorii corporaţiei ajunseseră la concluzia că principala constrângere consta în puterea de cumpărare şi în strategia de vânzări. Au cheltuit o sumă imensă de bani pentru reorganizarea managementului şi perfecţionarea agenţilor de vânzări.

Au descoperit ulterior că motivul principal al scăderii vânzărilor era o greşeală comisă de un contabil care le calculase eronat preţuri prea mari la produsele lor, comparativ cu acelea ale competitorilor. Odată ce compania şi-a reevaluat preţurile, vânzările au crescut din nou şi afacerea s-a întors la profit.

În spatele fiecărui factor restrictiv sau punct inhibant, după ce le-ai localizat şi le-ai eliminat cu succes, vei descoperi o altă constrângere sau un alt factor restrictiv. Fie că este vorba de construirea unei cariere de succes sau de ajungerea la timp la serviciu, există întotdeauna factori restrictivi şi piedici care impun viteza progresului. Treaba ta este să le localizezi şi să-ţi concentrezi energiile asupra diminuării lor cât mai repede posibil.

Începe-ţi ziua prin a elimina o piedică sau o constrângere cheie, şi te vei simţi plin de energie şi putere. Vei fi impulsionat să continui şi să-ţi îndeplineşti sarcina. Un factor restrictiv va exista întotdeauna. Uneori, o constrângere sau un factor restrictiv cheie reprezintă cea mai importantă „broască” pe care o poţi mânca la momentul respectiv.

ÎNCEPE CU CE NU-ŢI PLACE!

Identifică cel mai important obiectiv din ziua curentă. Care este acesta? Care este obiectivul pe care, dacă l-ai îndeplini, ar avea cel mai mare efect pozitiv asupra vieţii tale? Care este realizarea profesională care, odată obţinută, ar avea cel mai mare impact pozitiv asupra carierei tale?

În momentul în care îţi este foarte clar care este obiectivul tău major, întreabă-te următorul lucru: „Care este factorul care stabileşte capacitatea cu care îmi îndeplinesc obiectivul? De ce nu mi l-am îndeplinit încă? Care este factorul specific care mă face să am reţineri?” Oricare ar fi răspunsurile, acţionează imediat. Fă ceva. Fă orice, numai pune-te pe treabă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12. „De la un butoi la altul”

„Persoanele cu puteri relativ modeste vor înfăptui multe dacă îşi folosesc puterile exclusiv şi neobosit asupra unui singur lucru odată.”

SAMUEL SMILES

 

O zicală veche spune: „Cu duiumul e mai greu; fă lucrurile unul câte unul şi totu-ţi va părea floare la ureche”.

Una dintre cele mai bune modalităţi de a depăşi tentaţia tergiversării este să uiţi de sarcina principală, luată ca întreg, şi să te concentrezi asupra unei singure acţiuni pe care o poţi întreprinde. Una dintre cele mai bune modalităţi de a „mânca o broască enormă” este să o consumi bucată cu bucată.

Confucius scria că: „O călătorie de o mie de leghe începe cu un singur pas”. Aceasta este o strategie excelentă pentru înfrângerea tărăgănării şi realizarea a cât mai multor lucruri în cât mai puţin timp posibil.

Cu mulţi ani în urmă, am străbătut inima deşertului Sahara, zona Tanezrouft, în chiar miezul Algeriei moderne. La momentul respectiv, deşertul fusese abandonat de francezi de ani de zile, iar staţiile de alimentare iniţiale erau părăsite şi distruse.

Deşertul se întindea pe o singură porţiune de 500 de mile, fără apă, mâncare, un fir de iarbă sau măcar o muscă. Era complet plat, asemenea unui spaţiu de parcare, din nisip galben, care se întindea în toate direcţiile cât vedeai cu ochii.

Mai bine de 1300 de oameni pieriseră în încercarea de a traversa acea porţiune a deşertului în anii precedenţi. Deseori, nisipurile mişcătoare şterseseră urmele drumului de-a lungul deşertului şi călătorii se rătăciseră pe timpul nopţii.

Pentru a compensa uniformitatea terenului, francezii marcaseră drumul cu cisterne negre de petrol, cu o capacitate de cincizeci şi cinci de galoane – aproximativ 200 de litri fiecare, poziţionate la distanţă de cinci kilometri, exact distanţa spre orizont, acolo unde pământul se curba pe măsură ce înaintai în acel plat ţinut al morţii.

Datorită acestui lucru, indiferent unde ne aflam în timpul zilei, puteam să vedem două cisterne de petrol, cea pe lângă care tocmai trecuserăm şi cea aflată la cinci kilometri mai înainte. Ceea ce ne era de ajuns.

Tot ce trebuia să facem era să ne îndreptăm spre următoarea cisternă de petrol. Prin urmare, am avut posibilitatea să traversăm cel mai mare deşert din lume, mergând pur şi simplu de la un butoi de petrol la celălalt.

Folosind aceeaşi metodă, şi tu poţi îndeplini cea mai mare sarcină a vieţii, antrenându-te să iei lucrurile pe rând. Treaba ta este să înaintezi cât mai departe, cât poţi vedea cu ochii.