„Stupefy şi o lumină roşie ţâşni din  bagheta sa, croind un gol între cei patru Devoratori ai Morţii de pe urmele lor, în momentul în care se împrăştiară, ca să se ferească de vrajă.

— Ţine-te bine, Harry, asta o să le vină de hac! strigă Hagrid şi Harry ridică privirea chiar la timp pentru a-1 vedea pe Hagrid lovind cu un deget gros butonul verde de lângă indicatorul de benzină. Din ţeava de eşapament ţâşni un zid negru şi solid.

Lungindu-şi gâtul, Harry îl văzu extinzându-se în aer. Trei  dintre Devoratorii Morţii cotiră şi îl evitară, dar al patrulea nu fu la fel de norocos: dispăru şi apoi căzu ca un bolovan de dincolo de zid, cu mătura făcută bucăţi. Unul dintre tovarăşii săi  încetini, ca să-1 salveze, dar aceştia şi zidul suspendat fură  înghiţiţi de întuneric, în timp ce Hagrid se aplecă peste ghidon  şi acceleră. Cei doi Devoratori rămaşi aruncară alte blesteme fatale, care zburară peste capul lui Harry; ţinteau în Hagrid. Harry răspunse cu Vrăji de împietrire: luminile roşii şi verzi se ciocneau în aer ca o explozie de scântei multicolore şi Harry se gândi instinctiv la artificii şi la încuiaţii de dedesubt, care habar  nu aveau ce se întâmpla.

— Încă o dată, Harry, ţine-te bine! strigă Hagrid, apăsând cu putere pe un al doilea buton. De data aceasta, din ţeava de eşapament ţâşni o plasă mare, dar Devoratorii Morţii erau pregătiţi. Nu numai că schimbară cursul că să o evite, dar  tovarăşul care încetinise pentru a-l salva pe prietenul lor inconştient îi ajunsese din urmă pe ceilalţi: apăru brusc din  întuneric şi, acum, toţi trei erau pe urmele motocicletei,  aruncând blesteme după ea.

— Asta o să meargă, Harry, ţine-te! strigă Hagrid şi Harry îl  văzu cum apasă cu toată mâna pe un buton mov de lângă  indicatorul de viteză. Se auzi un răget asurzitor şi din ţeava de eşapament izbucni foc de dragon, incandescent şi alb-albăstrui,  iar motocicleta se avântă înainte ca un glonţ, cu zgomot de metal zdrobit. Harry îi văzu pe Devoratorii Morţii cotind şi  dispărând, pentru a evita dâra letală de flăcări şi, în acelaşi  timp, simţi ataşul clătinându-se periculos: legăturile de metal  cu care era prins de motocicletă se fisuraseră din cauza forţei  acceleraţiei.

— E în ordine, Harry! strigă Hagrid, fiind acum aplecat mult pe spate, din cauza vitezei; pierduse controlul asupra direcţiei şi  ataşul începuse să se mişte violent pe lângă corpul motocicletei.

— Mă ocup eu, Harry, stai liniştit! strigă Hagrid şi scoase din buzunarul hainei umbrela sa roz cu flori.

— Hagrid! Nu! Lasă-mă pe mine!

— REPARO!

Se auzi o bufnitură asurzitoare şi ataşul se desprinse complet de motocicletă: Harry fu aruncat înainte, propulsat de viteza motocicletei, apoi ataşul începu să piardă din înălţime. Harry îşi îndreptă disperat bagheta spre ataş şi strigă:

— Wingardium Leviosal

Ataşul se înălţă ca un dop, necontrolabil, dar totuşi încă în  zbor: nu avu însă decât o clipă de uşurare, pentru că mai multe blesteme trecură pe lângă el: cei trei Devoratori ai Morţii erau din ce în ce mai aproape.

— Vin, Harry! strigă Hagrid din întuneric, dar Harry simţi  cum ataşul începe să coboare din nou. Ghemuindu-se cât putu de jos, el ţinti în mijlocul siluetelor care veneau spre el şi strigă:

— Impedimenta!

Blestemul îl lovi pe Devoratorul Morţii din mijloc în piept. Pentru o clipă, bărbatul rămase cu braţele în mod ciudat  răstignite în aer, de parcă s-ar fi lovit de un obstacol invizibil.

Lipsi puţin ca unul dintre tovarăşii săi să se izbească de el.

Apoi, ataşul începu să cadă de-a binelea şi ultimul Devorator al  Morţii aruncă un blestem atât de aproape de Harry, încât acesta  trebui să se lase în jos, sub marginea ataşului, pierzându-şi un  dinte când se lovi de marginea scaunului.

— Vin, Harry, vin!

O mână uriaşă îl înşfacă pe Harry de robă şi îl trase în sus din ataşul care se prăbuşea; Harry îşi apucă rucsacul, se caţără pe scaunul motocicletei şi se trezi spate în spate cu Hagrid. Zburând în sus şi depărtându-se de ultimii doi Devoratori ai  Morţii, Harry scuipă sânge, îşi îndreptă bagheta către ataşul  care cădea şi strigă: - „Confrigo!" În momentul în care ataşul explodă, simţi o durere sfâşietoare pentru Hedwig. Devoratorul Morţii care se afla cel mai aproape de acesta fu aruncat de pe mătură şi dispăru, tovarăşul său se dădu înapoi şi dispăru şi el.

— Harry, îmi pare rău, îmi pare rău, gemu Hagrid, n-ar fi  trebuit sa încerc să îl repar eu... nu mai ai loc...

— E în ordine, condu în continuare! strigă Harry, în timp ce încă doi Devoratori ai Morţii apărură din întuneric, apropiinduse vertiginos. Blestemele umplură din nou spaţiul dintre ei, iar Hagrid coti şi merse în zigzag: Harry ştia că Hagrid nu îndrăznea să folosească din nou butonul pentru focul de dragon, pentru că Harry stătea într-o poziţie foarte nesigură.  Harry trimise o Vrajă de Împietrire către urmăritori, reuşind cu  greu să le ţină piept. Aruncă un alt Western de oprire şi cel mai  apropiat Devorator al Morţii acceleră, ca să îl evite. Exact în  momentul acela îi căzu gluga, iar la lumina roşie a următoarei  Vrăji de împietrire, Harry văzu figura cu o expresie ciudat de absentă a lui Stanley Shunpike - Stan...

— Expelliarmus! strigă Harry.

— El este, el este, el este cel adevărat!

Strigătul Devoratorului Morţii care purta glugă ajunse la Harry,  acoperind chiar şi zgomotul motorului. O clipă mai târziu,  amândoi urmăritorii se dădură înapoi şi dispărură.

— Harry, ce s-a întâmplat? strigă Hagrid. Unde s-au dus?

— Nu ştiu!

Lui Harry îi era frică. Devoratorul Morţii cu glugă strigase: „El  este cel adevărat". De unde ştiuse? Se uită în jur, la întunericul  aparent pustiu, şi se simţi ameninţat. Oare unde erau?

Se întoarse în scaun, cu faţa înainte, şi îl apucă pe Hagrid de haină.

— Hagrid, apasă din nou pe butonul cu foc de dragon, hai  să fugim de aici!

— In regulă, Harry, ţine-te bine!

Se auzi din nou un răget asurzitor, huruieli şi focul albalbăstrui ţâşni din ţeava de eşapament. Harry simţi cum  aluneca în spate de pe minusculul loc de pe