Uneori devine agitat. Nu e din cauză că am spus eu ceva (vorbesc foarte puţin). E din cauza propriei lui poveşti. Memoria e un ocean şi povestea apare la suprafaţă. Mă îngrijorez că ar vrea să se oprească. Dar el vrea să-mi spună povestea lui. Continuă. După atâţia ani, Richard Parker încă îi mai bântuie mintea.

Este un bărbat amabil. De fiecare dată când îl vizitez, pregăteşte un festin vegetarian specific sudului Indiei. I-am spus că îmi place mâncarea condimentată. Nu ştiu de ce am spus un lucru atât de prostesc. E o minciună. Adaug iaurt din belşug. Nu serveşte la nimic. De fiecare dată e la fel: papilele mele gustative se scorojesc şi mor, pielea mi se face ca sfecla, ochii îmi lăcrimează, capul mi-e ca o casă în flăcări, iar tractul digestiv începe să se răsucească şi să scoată sunete de agonie, ca un şarpe boa care a înghiţit o maşină de tuns iarba.

Deci, dacă ai să cazi într-o groapă cu lei, nu te vor sfâşia pentru că le e foame – la zoo animalele sunt bine hrănite – ori pentru că sunt însetaţi de sânge, ci pentru că le-ai încălcat teritoriul.

Ca un element suplimentar, de aceea îmblânzitorul de la circ trebuie să intre în arenă primul, ca leii să-l vadă bine. Făcând asta, el stabileşte că arena e teritoriul lui, nu al lor, lucru pe care-l subliniază strigând, bătând din picioare, plesnind din bici. Leii sunt impresionaţi. E clar că sunt în dezavantaj. Priviţi cum intră: oricât de puternici ar fi, „regele animalelor”, se târăsc înăuntru, spăşiţi, şi se plimbă pe lângă marginea ringului, care e întotdeauna rotund, ca să nu se poată ascunde. Sunt în prezenţa unui mascul dominant puternic, un mascul super-alfa, şi trebuie să i se supună. Deci deschid gura larg, stau în două labe, sar prin cercuri de hârtie, se târâie prin tuburi, merg cu spatele, se rostogolesc.

— E un ciudat, gândesc ei. N-am mai văzut un conducător ca el. Dar conduce bine grupul. Dulapul cu mâncare e întotdeauna plin şi – hai să fim cinstiţi – bufoneriile lui ne distrează. E plictisitor să moţăi tot timpul. Cel puţin nu ne pune să mergem pe bicicletă ca pe urşii bruni sau să prindem discuri zburătoare ca pe cimpanzei.

Dar îmblânzitorul trebuie să aibă grijă să fie tot timpul masculul super-alfa. Va plăti scump dacă ajunge beta din nechibzuinţă. Majoritatea cazurilor de ostilitate şi agresivitate între animale sunt expresia insecurităţii sociale. Animalul din faţa ta trebuie să ştie care-i este poziţia, dacă îţi e superior sau inferior. Poziţia socială e importantă în modul în care îşi organizează viaţa. Rangul determină asocierile, locul în care poate vâna, locul de odihnă, de adăpare, şi aşa mai departe. Animalul duce o viaţă anarhică insuportabilă până îşi găseşte poziţia. Este emotiv, arţăgos, periculos. Din fericire pentru îmblânzitorul de la circ, luarea deciziilor cu privire la animalele de rang superior nu este întotdeauna bazată pe forţă brută. Hediger (1950) spune: „Când două fiinţe se întâlnesc, cea care e capabilă să intimideze este recunoscută ca superioară din punct de vedere social, aşa că o decizie socială nu e bazată întotdeauna pe luptă; în anumite situaţii, o întâlnire e de ajuns.” Sunt cuvintele unui înţelept cunoscător al animalelor. Domnul Hediger a fost mulţi ani director de zoo, mai întâi la grădina din Basel şi apoi la Zürich. Înţelegea comportamentul animalelor.

Este vorba de superioritatea inteligenţei asupra forţei. Ascendenţa îmblânzitorului este de ordine psihologică. Un mediu necunoscut, poziţia bipedă, comportamentul calm, privirea fixă, pasul înainte făcut fără frică, sunetul ciudat (plesnetul biciului sau şuieratul fluierului), toate acestea sunt elemente menite să-l facă nesigur pe animal, să-l înspăimânte şi să-l facă să ştie unde îi este locul, adică exact lucrul pe care-l doreşte. Satisfăcut, Numărul Doi se va da la o parte, iar Numărul Unu poate să se întoarcă la public şi să strige:

— Să continue spectacolul! Şi acum, doamnelor şi domnilor, săritura prin cercuri de foc…

Este interesant de notat că leul care e cel mai receptiv la trucurile îmblânzitorului, este cel cu rangul cel mai mic în grup, animalul omega. Are cel mai mult de câştigat din alianţa cu super-alfa. Nu e mai cooperant numai pentru că i s-a dat mai multă atenţie. El ştie că o relaţie mai strânsă înseamnă protecţie faţă de ceilalţi membri ai grupului. Acest animal obedient va fi vedeta spectacolului, deşi pentru public nu există nicio diferenţă de mărime sau ferocitate între el şi ceilalţi, iar animalele beta şi gamma, subordonaţi mai greu de disciplinat, vor fi lăsate să stea pe postamentele lor colorate din spatele ringului.

Acest lucru e valabil şi pentru alte animale de la circ sau din grădinile zoologice. Animalele inferioare din punct de vedere social sunt cele care fac eforturile cele mai mari de a-şi cunoaşte îmblânzitorul. Par să fie cele mai credincioase, doritoare de companie, cele mai puţin solicitante sau dificile. Acelaşi comportament a fost observat la feline, bizoni, căprioare, oi sălbatice, maimuţe şi multe alte animale. Este un fapt bine cunoscut în domeniu.

Casa lui e un templu. În holul de la intrare e tabloul lui Ganesha, cel cu capul de elefant. Roz, gras, încoronat şi zâmbitor, stă cu faţa la trei mâini care ţin diverse obiecte, iar a patra, cu palma în sus, binecuvântează şi salută. El este cel care trece peste obstacole, zeul norocului, al