înţelepciunii, patronul învăţării. Foarte simpatic. Mă face să zâmbesc. La picioare are un şobolan care se uită atent. Vehiculul lui. Pentru că, atunci când călătoreşte, se suie pe un şobolan. Pe peretele de vis-a-vis se află o cruce simplă din lemn.

În camera de zi, pe o masă alături de canapea, este un tablou al Fecioarei Maria din Guadalupe, cu flori care-i cad din mantia deschisă. Alături, este o fotografie, în robă neagră, a lui Kaaba, cel mai sfânt sanctuar din Islam, înconjurat de în jur de zece mii de credincioşi. Pe televizor, e o statuie de alamă a lui Shiva ca Nataraja, regele cosmic al dansului, care controlează mişcările universului şi curgerea timpului. Dansează pe demonul ignoranţei, cu cele patru braţe întinse într-un gest coregrafic, cu un picior pe spatele demonului şi celălalt în aer. Când piciorul lui Natarajaval va atinge pământul, se spune că timpul se va opri.

În bucătărie este un altar. Este amplasat într-un dulap a cărui uşă a fost înlocuită cu o arcadă din traforaj. Arcada ascunde parţial becul galben care luminează altarul seara. Picturile sunt în spatele unui altar mic: într-o parte, e din nou Ganesha, iar în centru, într-o ramă mai mare, zâmbitor şi cu pielea albastră, Krishna care cântă la flaut. Amândoi au urme de pudră roşie şi galbenă pe geam, deasupra frunţii. Într-o farfurie de cupru de pe altar sunt trei statuete de argint, reproduceri. Mi le arată cu degetul întins: Lakshmi, Shakti, zeiţa mamă, în forma lui Parvati; şi Krishna, de data asta ca un copil jucăuş târându-se în patru labe. Între zeiţe este o piatră Shiva yoni linga, care arată ca o jumătate de avocado cu o buturugă falică ridicându-se din mijloc, un simbol hindus care reprezintă energiile feminine şi masculine ale universului. Într-o parte a farfuriei este o scoică în spirală aşezată pe un piedestal; în cealaltă, un mic clopoţel de argint. În jur sunt boabe de orez şi o floare care începe să se ofilească. Multe dintre aceste obiecte sunt unse cu uleiuri în nuanţe de galben şi roşu.

Pe raftul de dedesubt sunt diverse obiecte de cult: un ulcior plin cu apă; o lingură de cupru: o lampă cu un fitil încolăcit în ulei; beţe de tămâie; şi boluri mici cu pudră roşie, galbenă, boabe de orez şi cuburi de zahăr.

În sufragerie e o altă Fecioară Maria.

Sus, în birou, este un Gapnesha din cupru care stă cu picioarele încrucişate alături de computer, un Isus pe cruce din lemn din Brazilia pe un perete şi un covoraş verde de rugăciuni într-un colţ. Isus e expresiv. Suferă. Covoraşul de rugăciuni este aşezat în propriul său spaţiu delimitat. Alături, pe un raft de cărţi scund, e o carte acoperită de o pânză. În mijlocul pânzei este un singur cuvânt în arabă, patru litere împletite complicat: un alif, două lams şi un ha Cuvântul Dumnezeu în arabă.

Cartea de pe măsuţa de lângă pat e Biblia.

Capitolul 16

Toţi suntem născuţi precum catolicii, nu-i aşa? În pragul iadului, fără religie, până când cineva ni-l prezintă pe Dumnezeu? După acea întâlnire, totul se termină pentru mulţi dintre noi. Dacă există schimbare, ea se întâmplă pentru foarte puţini; mulţi oameni îl pierd pe Dumnezeu undeva pe drum. N-a fost şi cazul meu. Persoana care mi l-a prezentat era o soră mai mare a Mamei, cu o minte mai tradiţională, care m-a dus la un templu când eram mic. Mătuşa Rohini a fost încântată să-şi întâlnească nepotul nou-născut şi s-a gândit că şi Mama Zeiţă s-ar bucura.

— Ar fi prima lui ieşire simbolică, a spus ea. E samskara!

Într-adevăr simbolic. Eram în Madurai; eram în prima mea călătorie cu trenul. Durase şapte ore. Nu conta. Ne-am aruncat în ritualul hindus al trecerii, Mama ducându-mă în braţe, iar mătuşa conducând-o. Nu am nicio amintire despre acest prim tur într-un templu, dar probabil că mi-a rămas ceva din mirosul de tămâie, din jocul de lumini şi umbre, de flăcări şi culori, din zăpuşeala şi din misterul locului. Un germen de exaltare religioasă, nu mai mare decât o boabă de muştar, a fost semănat în mine şi a fost lăsat să germineze. Şi nu s-a oprit din creştere până acum.

Conurile sculptate şi pudra kumkum, coşurile cu pepite galbene de şofran indian, ghirlandele de flori, bucăţile de nucă de cocos spartă, clopoţeii cristalini care-i anunţă lui Dumnezeu sosirea ta, tânguirea nadaswaram-ului (instrument clasic folosit în templele indiene) din trestie şi ritmul tobelor, zgomotul de picioare goale pe coridoare întunecate pavate cu piatră, străpunse de săgeţi de lumină, mirosul de tămâie, flăcările lămpilor arati rotindu-se în întuneric, cântecele bhajans, elefanţii din jur