— Se află sub directa mea protecţie, se adresă Thurl spre Buciuma. Pot să-mi scot armura, dacă te referi la siguranţa noastră. După aceea, va trebui să aveţi grijă doar de mărimea mea.

Waast doar zâmbea spre Harpster, iar Vala nu putea decât s-o admire pentru stăpânirea de sine de care dădea ea dovadă.

Cei patru Culegători stăteau unul lângă altul, încremeniţi cu toţii în picioare.

— Semenii noştri practică rishathra, spuse Coriack.

Vala tânjea după căminul ei. Ar fi găsit hrană pentru perechea şi copiii săi şi în altă parte… Cât despre pasiunea pentru aventură, ar fi putut s-o mai amâne o vreme… Acum, însă, era mult prea târziu.

— Rishathra ţine unit Imperiul nostru, le preciză Valavirgillin Lorzilor Nopţii.

— Adevărul este că rishathra a unit imperiul Constructorilor Oraşului, o corectă Harpster. Combustibilul îl ţine unit pe al vostru. Şi noi practicăm rishathra, dar nu cred că o vom face în noaptea asta, pentru că bănuim cât de mult îi va deranja pe Păstorii Roşii…

— Nu suntem aşa de fragili, spuse Warvia.

— …dar şi pentru alt motiv, continuă Harpster. Aveţi a ne face vreo cerere?

Toţi încercară să vorbească deodată:

— Vampirii…

— Aţi văzut teroarea…

— Morţii…

În cele din urmă, vocea lui Thurl reuşi să le acopere pe celelalte.

— Vampirii au decimat toate speciile pe un teritoriu întins, cât zece zile de mers pe jos. Ajutaţi-ne să punem capăt ameninţării lor.

— Două sau trei zile de mers pe jos, nu mai mult, preciză Harpster. Vampirii au nevoie să ajungă la un adăpost, după un raid. Cu toate acestea, este un teritoriu destul de mare, ce adăposteşte mai mult de zece specii hominide…

— Dar ei ne hrănesc pe noi, interveni blând Buciuma (vocea ei se dovedea a fi puţin mai ascuţită şi mai înaltă decât cea a tovarăşului său). Problema cu care vă confruntaţi voi constă în faptul că noi nu avem probleme. Ceea ce este bun şi pentru fiecare dintre voi este, de asemenea, bun pentru Oamenii Nopţii. Vampirii ne hrănesc la fel de sigur cum deşteptaţi şi voi plăcerea pentru alcool printre speciile ce sunt clienţii voştri, Valavirgillin. Dacă veţi reuşi, însă, să-i cuceriţi pe Vampiri, şi acest lucru ne va fi de folos.

Îşi dădeau seama cât de multe lucruri dezvăluiseră în doar câteva vorbe? Pentru că prea mulţi începură din nou să vorbească deodată, Vala ceru să se facă linişte.

— Pentru înţelegerea voastră, continuă Buciuma, să-l luăm ca exemplu pe Manack. Ce s-ar întâmpla dacă regina voastră s-ar certa cu oamenii lui Thurl? Aţi încerca să ne convingeţi să nu ne atingem de nici un mort care zace în apropierea zidurilor lui Thurl? Curând, ar trebui să se predea.

— Dar noi şi Giganţii Ierbii, dădu să protesteze Manack, noi niciodată nu…

— Desigur că nu. Dar, Warvia, voi şi cu bătrânul Thurl aţi fost în război, cu cincizeci de falani în urmă. Să presupunem că lidera voastră, Ginjerofer, ne-ar ruga să sfâşiem orice gigant care le ucide animalele…

— Foarte bine, spuse Warvia. Înţelegem.

— Chiar înţelegeţi? Nu vom lua partea nici unui hominid împotriva celorlalţi. Voi toţi depindeţi de noi. Fără Oamenii Nopţii, cadavrele voastre ar rămâne acolo unde au căzut, ar izbucni molimele şi s-ar răspândi pretutindeni, apa ar deveni poluată! cânta femeia Demon cu vocea ei ascuţită.

Mai ţinuse acest discurs şi altă dată.

— Noi interzicem incinerarea, dar să presupunem că n-am face-o? Ce s-ar întâmpla dacă fiecare specie ar avea combustibilul necesar ca să-şi ardă morţii? Norii încă acoperă acest cer, la patruzeci şi trei de falani după ce a fiert marea. Dar dacă ar fi vorba de fumul morţilor arşi, o duhoare ce ar spori cu fiecare falan? Ştiţi cât de mulţi hominizi din fiecare specie mor într-un falan? Noi ştim!

— Noi nu putem alege o parte.

Chaychind hooki-Karashk se înroşise şi mai mult.

— Cum puteţi să consideraţi Vampirii o parte? Sunt nişte animale!

— Ei nu gândesc, interveni Harpster, iar voi o faceţi. Dar puteţi spune întotdeauna, cu mâna pe inimă, că aşa se întâmplă? Noi cunoaştem hominizi ce se află la limita raţiunii, câţiva care trăiesc chiar de-a lungul acestui arc al Arcadei. Unii folosesc focul, dacă-l găsesc, sau formează haite atunci când vânatul este mai mare şi înspăimântător. Alţii transformă beţele în suliţe. Unii trăiesc în apă; ei nu pot utiliza focul, dar cizelează rocile pentru a-şi face cuţite. Cum îi consideraţi pe aceştia? Unde trageţi linia?

— Vampirii nu utilizează uneltele sau focul!

— Focul, nu, dar uneltele, da. Sub această ploaie fără sfârşit, Vampirii au învăţat să poarte haine smulse de pe victimele lor. Atunci când sunt uscaţi, le abandonează ca pe un gunoi.

— Vedeţi, deci, de ce nu rishăm cu voi, de vreme ce trebuie să vă refuzăm celelalte dorinţe, adăugă femeia Demon.

Buciuma nu remarcase, sau se făcuse că nu vede, emoţiile amestecate pe care această declaraţie le generase.

În acest caz, trebuia să încerce altceva.

— Ajutorul vostru ar fi fost de o imensă valoare, dacă aţi fi avut motive să ni-l daţi, interveni din nou Vala. Deja ne-aţi vorbit despre zona de prădare a Vampirilor şi despre faptul că ei trebuie să se întoarcă la adăpostul lor… aţi precizat că au un singur adăpost. Ce altceva ne mai puteţi spune?

Harpster ridică din umeri, iar Vala tresări. Umerii săi erau teribil de căzuţi, ca şi cum oasele n-ar fi fost legate unele de altele şi i-ar fi alunecat liber sub piele.

— Am auzit un zvon, o poveste, o fabulă, continuă ea cu încăpăţânare. Oamenii-Maşină au auzit-o în locurile unde sunt cunoscuţi Vampirii. Trebuie să înţelegeţi că speciile de dincolo de Oraşul-Centru, cele cu care facem schimburi, nu-şi explică cum de au apărut aşa, deodată.

— Au o rată a natalităţii extrem de ridicată, preciză Harpster.

— Aşa este, adăugă Buciuma. În plus, din grupul principal s-au desprins mai multe cete, pentru a căuta alte cuiburi. Zece zile de mers nu reprezintă o estimare prea exagerată.

Ceilalţi, chiar şi Chaychind, o lăsaseră pe Vala să vorbească.

— S-a răspândit, însă, şi o explicaţie mai puţin logică, reluă ea. Victima unui Vampir învie din morţi, pentru a