— Păi, nici nu e altceva, vreau să spun pentru dumneavoastră, decît o joacă de copii. Sînt curios cam ce n-aţi fi în stare să faceţi.

M-aţi coborî şi din lună, dacă mi-ar trăsni prin cap să mă sui acolo, hi-hi-hi-hi!

— Tot îţi mai arde de glume? S-ar zice că nu ţi-a mers prea rău aici.

— Rău? Mie?! Aflaţi că mi-a mers foarte bine, ba chiar excelent! Kiowaşii m-au îndrăgit ca pe copilul lor; nici nu-mi mai pot reveni de atîtea alintări, drăgălăşenii şi pupături; m-au hrănit ca pe-o mireasă şi, cînd mă apuca somnul, nici nu era nevoie să mă culc, pentru că zăceam, zi şi noapte, tolănit pe spate.

— Te-au prădat?

— Fireşte. Mi-au puricat şi căptuşeala buzunarelor.

— Dac-au mai rămas din lucruri, atunci o să le capeţi înapoi. Mi se pare că sfatul bătrînilor s-a încheiat.

L-am avertizat încă o dată pe Tangua să nu mai întîrzie, dacă vrea ca fiul său să rămînă în viaţă. Continuarăm scurt şi energic tratativele, din care ieşii biruitor; eu nu cedam cu nici un pas, în timp ce Tangua se temea pentru fiul său. Conform înţelegerii finale, patru războinici urmau să ne însoţească, pe Sam şi pe mine, în alte două ' bărci şi să-i ia în primire pe cei doi prizonieri. Dar nu care cumva să ne urmărească pe ascuns kiowaşii — pentru că atunci Pida va fi ucis.

De fapt, era cam mult să cer ca Sam Hawkens să-mi fie încredinţat doar mie. S-ar fi putut să le joc o festă celor patru indieni care ne însoţeau în bărcile lor. Dar am fost crezut pe cuvînt şi nici mai tîrziu, nimeni vreodată nu s-a îndoit de lealitatea lui Old Shatterhand.

Bineînţeles că n-am trădat locul spre care aveam să ne îndreptăm.

Dezlegîndu-i-se mîinile, prichindelul de Sam şi le juca triumfător prin aer, strigînd:

— Liber! Iată-mă din nou liber! Asta n-am să v-o uit niciodată, sir! Şi nici n-am s-o mai apuc la stînga dacă stimatele dumneavoastră picioare binevoiesc să fugă la dreapta.

Pe cînd ne pregăteam de ducă, se iscă ici şi colo cîte un murmur de nemulţumire. Kiowaşii regretau profund că sînt nevoiţi să ne lase în pace, pe mine şi pe Sam, prizonierul lor; iar Tangua îmi şuieră:

— Pînă la înapoierea fiului meu, te afli încă în siguranţă, dar pe urmă întreg tribul te va hăitui şi te va înhăţa, chiar de-o fi să zbori prin văzduh!

N-am găsit cu cale să răspund acestei ameninţări şi, însoţit de Sam şi de cei patru kiowaşi, am luat-o spre malul rîului. Doi cîte doi" — eu, fireşte, împreună cu Sam — ne-am urcat apoi în cîte o barcă. Pe cînd părăseam malul, un urlet prelung al kiowaşilor răsună în urma noastră şi nu se stinse decît hăt tîrziu.

Vîsleam. Şi în timpul acesta, îi povesteam lui Hawkens tot ce se întîmplase de cînd a căzut în mîinile kiowaşilor. Îi părea foarte rău de plecarea lui Winnetou, dar îl consola oarecum faptul că scăpase astfel de mustrările tînărului şef al apaşilor.

În ciuda întunericului, atinserăm cu bine insula şi furăm întîmpinaţi cu mare bucurie de către Dick Stone şi Will Parker. Abia după ce plecasem, îşi dăduseră seama de măsura cutezanţei mele.

Am predat pe cei doi prizonieri, care nu ne-au fericit cu nici o vorbă de rămas-bun şi am aşteptat pînă ce se stinse în larg sunetul vîslelor. După aceea, am încălecat şi ne-am mînat caii dincolo, spre malul stîng al rîului. Totul depindea acum de viteză şi era bine că Sam cunoştea perfect ţinutul. Călare pe catîrul lui, omuleţul se îndreptă fă