— O duşmănie de moarte s-a născut între Tangua şi mine; nu eu sînt vinovatul, dar nici nu mă tem. Mi-e totuna dacă eu şi prietenii mei ne punem rău cu vreunul din războinicii tăi, sau chiar cu întregul neam al kiowaşilor. Că nu mă tem, se vede şi din faptul că am venit singur aici, în sat, ca să discutăm. Deci să nu pierdem vremea: Pida se află la noi şi, dacă eu nu mă întorc la timp, va fi spînzurat de un copac.

Nici un cuvînt, nici un gest al celor din jur nu trăda efectul spuselor mele. Ochii şefului scînteiau de mînie: nu putea să-mi facă nimic fără a primejdui viaţa fiului său. Scrîşni printre dinţi întrebarea:

— Cum... cum... a ajuns în mîinile voastre?

— Am fost ieri dincolo, pe insulă, cînd fiul tău vorbea cu Sam Hawkens; l-am culcat la pămînt şi l-am dus cu mine.

— Iuf! Old Shatterhand e străjuit de spiritul rău care l-a salvat şi altădată. Unde mi-e fiul?

— Într-un loc sigur, pe care n-ai să-l afli acum. Ţi-l va spune el însuşi mai tîrziu. Din cuvintele mele poţi înţelege că nu doresc să-l ucid pe Pida. Mai avem un kiowaş la noi, războinicul acela pe care l-am prins mai demult; l-am scos frumuşel dintr-un tufiş, pe cînd ne spiona. Dacă mi-l dai pe Sam Hawkens, atunci îi eliberăm pe amîndoi.

— Iuf! Îl vei avea. Adu-mi, mai întîi, pe Pida şi pe războinicul meu.

— Să ţi-l aduc? Nici nu mă gîndesc! Îl cunosc pe Tangua şi ştiu ce preţ are cuvîntul lui. Fac schimbul, doi pentru unul. Sînt, va să zică, mai mult decît darnic. Dar nu îngădui nici un vicleşug.

— Întîi de toate, vreau dovada că Pida e într-adevăr la voi.

— Să-ţi dovedesc! Ce ţi-a venit? Cînd ţi-o spun eu, înseamnă că-i adevărat. Old Shatterhand nu e ca Tangua. Mai bine lasă-mă să-l văd pe Sam Hawkens! Pesemne că, pentru mai multă siguranţă, l-aţi mutat de pe insulă. Trebuie să vorbesc cu el.

— Ce vrei să-i vorbeşti?

— Să-l întreb cum l-aţi tratat şi să aud răspunsul din gura lui. Pe urmă, mai vedem.

— Voi ţine sfat cu bătrînii războinici. Depărtează-te pînă la cortul de alături. Vei afla, pe urmă, ce avem de gînd.

— Bine, dar grăbeşte-te! Dacă mă reţineţi prea mult şi nu mă întorc la timp, atunci Pida va fi spînzurat.

A fi spînzurat este cea mai ruşinoasă moarte pentru un indian.

Vă puteţi închipui cît era Tangua de furios. M-am retras pînă la cortul vecin, fireşte, înconjurat de kiowaşi. Tangua îşi convocă bătrînii şi sfatul începu. În ochii lor ardeau fulgere şi aş fi păţit-o rău de tot dacă nu era în joc viaţa lui Pida. Observai, cu acest prilej, că îndrăzneala mea îşi făcuse efectul.

După cîtva timp, căpetenia trimise pe un războinic undeva, în sat.

Omul dispăru într-un cort şi reveni apoi împreună cu Sam. Sării în sus, grăbindu-mă să-l întîmpin. Cînd mă văzu, omuleţul izbucni în adevărate ovaţii:

— Uraaa! Old Shatterhand! Uraaaa! Am spus eu că veţi veni neapărat. Îl vreţi, desigur, pe bătrînul Sam?

În chip de salut îmi întinse mîinile legate.

— Da, i-am răspuns, am venit în calitate de greenhorn ca să-ţi ofer diploma de cel mai mare meşter în furişat. Orice s-ar spune, dumneata o iei întotdeauna razna.

— Lăsaţi reproşurile pe altă dată, preaiubite sir. Prefer să-mi vorbiţi de Mary a mea.

— E la noi.

— Şi Liddy?

— Puşcociul? E bine sănătos.

— Atunci e totul în cea mai perfectă ordine, dacă nu mă-nşel. Hai, să ne cărăm! E cam plicticos pe-aici.