că aş  prefera o dispariţie rapidă şi fără durere, în locul episodului  prelungit şi murdar care va avea loc dacă va fi implicat  Greyback, de exemplu

— Am auzit că l-a recrutat Cap-de-Mort, nu? Sau draga de Bellatrix, căreia îi place să se joace cu mâncarea, înainte să o mănânce. Vorbea pe un ton calm, dar ochii săi albaştri îl  priveau pătrunzător pe Plesneală, aşa cum îl priviseră foarte des  pe Harry, de parcă ar fi putut vedea sufletul celui cu care vorbeau. Până la urmă, Plesneală încuviinţă din nou scurt din  cap şi Dumbledore păru mulţumit.

— Iţi mulţumesc, Severus...

Biroul dispăru, iar acum Plesneală şi Dumbledore se plimbau împreună pe domeniul pustiu din junii castelului, la asfinţit.

— Ce faci cu Potter, în toate serile acestea când staţi închişi împreună? întrebă Plesneală subit.

Dumbledore părea obosit.

— De ce? Doar nu vrei să îi dai şi mai multe ore de detenţie,

Severus... Este leit tatăl lui...

— Suflete? Votbeam despre minţi!

— În cazul lui Harry şi al Lordului Cap-de-Mort, când vorbeşti despre una, atunci vorbeşti, automat, şi despre cealaltă. Dumbledore se uită în jur, pentm a se asigura că erau singuri. Acum ajunseseră aproape de Pădurea Interzisă, dar nu  părea să fie nimeni în apropiere.

— După ce mă vei omorî, Severus...

— Refuzi să îmi spui totul şi totuşi te aştepţi să îţi fac  această mică favoate! se răsti Plesneală şi pe chipul slab apăru o expresie de-a dreptul primejdioasă. Sunt multe lucruri pe care nu le apreciezi, Dumbledore! Poate că m-am răzgândit!

— Severus, mi-ai dat cuvântul tău. Şi dacă tot vorbim  despre serviciile pe care mi le datorezi, aveam senzaţia că ai  acceptat să fii cu ochii pe tânărul nostru prieten Viperin, nu?  Plesneală păru mânios, pe cale să se revolte. Dumbledore oftă.

— Vino în biroul meu în această seară, Severus, la ora  unsprezece, şi nu te vei mai plânge că nu am încredere în tine.  Se întoarseră în biroul lui Dumbledore; ferestrele erau întunecate şi Fawkes tăcea, în timp ce Plesneală stătea nemişcat, iar Dumbledore se plimba în jurul lui, vorbind.

— Harry nu trebuie să afle, decât în ultimul moment, decât  când va fi nevoie, altfel cum ar putea să mai aibă puterea să  facă ceea ce trebuie să facă?

— Dar ce anume trebuie să facă?

— Asta este între mine şi Harry. Acum, ascultă-mă cu  atenţie, Severus. Va veni o vreme, după moartea mea -, nu mă  contrazice, nu mă întrerupe! Va veni o vreme când Lordul Capde-Mort va părea că se teme pentru viaţa şarpelui său.

— Pentru Nagini? spuse Plesneală uimit.

— Exact. Dacă va veni o vreme când Lordul Cap-de-Mort nu  va mai trimite şarpele să îi îndeplinească ordinele, ci îl va ţine în siguranţă lângă el, sub protecţie magică, atunci cred că va fi  momentul potrivit să îi spui lui Harry.

— Ce să îi spun?

Dumbledore trase aer în piept şi închise ochii.

— Să-i spui că în noaptea când Cap-de-Mort a încercat să îl ucidă, când Lily şi-a folosit propria viaţă drept scut, blestemul  fatal s-a întors împotriva lui Cap-de-Mort şi un fragment din  sufletul lui a fost sfâşiat din întreg şi s-a agăţat de singurul  suflet rămas în viaţă din clădirea aceea care se dărâma. O parte din Lordul Cap-de-Mort trăieşte în Harry şi ea îi dă puterea de a  vorbi limba şerpilor şi o legătută cu mintea lui Cap-de-Mort pe care Harry nu a înţeles-o niciodată. Şi în timp ce fragmentul  acela de suflet, a cărui lipsă nu a simţit-o Cap-de-Mort, rămâne ataşat şi protejat de Harry, Lordul Cap-de-Mort nu poate muri.  Harry avu senzaţia că îi privea pe cei doi bărbaţi prin capătul unui tunel lung, erau atât de departe de el şi vocile reverberau ciudat în capul lui.

— Deci băiatul... băiatul trebuie să moară? întrebă  Plesneală, pe un ton destul de calm.

— Şi trebuie să o facă însuşi Cap-de-Mort, Severus. Asta  este esenţial. Se lăsă din nou o tăcere prelungită. Apoi,  Plesneală vorbi:

— In toţi aceşti ani... am crezut... că îl protejam pentru ea.  Pentru Lily.

— L-am protejat pentru că a fost esenţial să îl educăm, să îl  creştem, să îl lăsăm să îşi încerce puterile, spuse Dumbledore,  ţinând în continuare ochii închişi. Intre timp, legătura dintre ei  a devenit din ce în ce mai puternică, o evoluţie parazită, uneori  am crezut că o bănuieşte şi el. Dacă îl cunosc bine, va aranja  lucrurile în aşa fel încât atunci când se va duce cu adevărat să  întâlnească moartea, acela va fi cu adevărat sfârşitul lui Capde-Mort. Dumbledore deschise ochii. Plesneală părea îngrozit.

— L-ai ţinut în viaţă ca să poată muri la momentul potrivit?

— Nu fi şocat, Severus. Tu câţi bărbaţi şi femei ai privit murind?

— In ultima vreme, doar pe cei pe care nu i-am putut salva,  spuse Plesneală, ridicându-se. M-ai folosit.

— Adică?

— Am spionat pentru tine şi am minţit pentru tine, mi-am  pus viaţa în pericol pentru tine. Totul trebuia să fie pentru ca  fiul lui Lily Potter să rămână în siguranţă. Acum îmi spui că l-ai  crescut ca pe un porc pentru tăiere!

— Este chiar înduioşător, Severus! spuse Dumbledore pe un  tonserios. Până la urmă, ai ajuns să ţii la băiat?

— La el? strigă Plesneală. Expecto Patronum!

Din vârful baghetei sale ţâşni o căprioară argintie. Aceasta ateriza pe podeaua biroului, fugi o dată prin cameră şi zbură pe geam. Dumbledore o urmări îndepărtându-se în zbor şi, în timp ce sclipirea argintie se estompă, se întoarse din nou spre Plesneală, cu ochii înlăcrimaţi.

— Chiar şi după tot acest timp?

— Întotdeauna, spuse Plesneală.

Scena se schimbă. Acum, Harry îl văzu pe Plesneală vorbind cu portretul lui Dumbledore, din spatele biroului său.

— Va trebui să îi dai lui Cap-de-Mort data corectă a plecării  lui Harry din casa mătuşii şi unchiului lui, spuse Dumbledore.  Dacă nu o vei face, vor exista suspiciuni. Cap-de-Mort consideră  că eşti foarte bine informat. Cu toate acestea, trebuie să strecori  ideea sosiilor; cred că, astfel, Harry va