„Numele acesta este o ocară”, s-a înfuriat el şi a tăiat tufa. Cum mai rămăsese un ciot, oamenii au început să-l poreclească „Marele preot Ciot”. Mai furios ca oricând, Ryogaku a pus să se sape un şanţ, ca să fie scoasă tufa cu tot cu rădăcină şi a aruncat-o departe, numai că în locul ei, a rămas şanţul. Astfel oamenii au prins să-i spună „Marele preot Şanţ”.

  ESEURI DESPRE LENE, KENKO, JAPONIA, SECOLUL AL XIV-LEA.

  Soluţia nu este totuşi să ne reprimăm supărarea şi să ne refulăm impulsurile emoţionale. Înăbuşirea lor ne secătuieşte energia şi ne provoacă reacţii comportamentale bizare. Trebuie, în schimb, să ne modificăm optica. Este necesar să înţelegem că, pe planul societăţii şi al jocului puterii, absolut nimic nu este „personal”.

  Toţi sunt prinşi în angrenajul evenimentelor – un angrenaj pus în mişcare cu mult înainte de momentul prezent. Adeseori, mânia noastră porneşte din incidente vechi, petrecute în copilărie, din problemele părinţilor (care şi acestea îşi au rădăcina în propria lor copilărie) şi aşa mai departe. Mânia mai poate izvorî şi din numeroasele noastre interacţiuni cu ceilalţi, din deziluziile şi suferinţele acumulate. Se întâmplă să ni se pară că există cineva anume care ne-a stârnit furia, dar lucrurile sunt mult mai complicate şi depăşesc contextul imediat sau răul pe care această persoană ni-l va fi făcut. Dacă ţi-ai atras explozia de mânie a altuia (şi reacţia sa este total disproporţionată), adu-ţi aminte că această izbucnire nu ţi se datorează şi nu ţi se adresează ţie exclusiv – ar însemna să-i dai o prea mare importanţă. Cauza este mai vastă, mai veche şi mai profundă; ea implică zeci de jigniri sau supărări deja stocate, pe care, în fond, nici nu merită să cauţi să le înţelegi. În loc s-o iei drept o ofensă personală, priveşte-o ca pe o manevră de putere deghizată, o tentativă de a te ţine sub control sau de a te pedepsi, camuflată sub masca sentimentelor vexate sau a mâniei.

  Schimbarea opticii te va ajuta să-ţi urmăreşti propriul tău joc de putere cu şi mai multă claritate şi energie. În loc să reacţionezi exagerat şi să te laşi atras în vâltoarea emoţiilor celorlalţi, te vei folosi de ele în avantajul tău – adică, în vreme ce ei îşi pierd cumpătul, tu ţi-l păstrezi.

  Într-una dintre bătăliile importante din perioada Războiului celor trei regate, în secolul al III-lea d. Hr., sfetnicii comandantului Ts'ao Ts'ao au descoperit nişte documente din care reieşea că unii din generalii săi conspiraseră cu duşmanii şi l-au îndemnat să-i aresteze şi să-i execute. În loc de aceasta, el a poruncit ca documentele să fie arse şi faptele, date uitării. Într-un asemenea moment critic al bătăliei, şi mânia, şi hotărârea de a cere să se facă dreptate s-ar fi întors contra sa: o izbucnire de furie ar fi atras atenţia generalilor neloiali, ceea ce ar fi distrus moralul trupelor. Justiţia putea aştepta – de trădători avea să se ocupe mai târziu. Ts'ao Ts'ao nu şi-a ieşit din fire şi a luat decizia corectă.

  Să o comparăm cu reacţia lui Napoleon faţă de Talleyrand: în loc să fi luat conspiraţia ca pe o ofensă personală, împăratul ar fi trebuit să fi făcut jocul lui Ts'ao Ts'ao, cântărind cu grijă consecinţele fiecărei variante de acţiune. Cu adevărat puternic s-ar fi arătat dacă l-ar fi ignorat pe ministrul său ori dacă l-ar fi recâştigat treptat, de partea sa, rezervându-şi dreptul de a-l pedepsi mai târziu.

  Mânia îţi limitează câmpul de acţiune – oamenii puternici nu îşi pot permite luxul acesta. Odată ce înveţi să nu mai iei lucrurile ca pe atacuri la adresa ta şi să-ţi stăpâneşti reacţiile emoţionale, vei ajunge să dispui de o putere colosală: vei fi capabil să manipulezi reacţiile emoţionale ale celorlalţi. Împinge-i la acţiune pe cei nesiguri provocându-i să-şi dovedească bărbăţia şi momindu-i cu perspectiva unei victorii uşoare. Fă ca Houdini atunci când a acceptat sfidarea mai puţin celebrului escapist Kleppini: manifestă-ţi o slăbiciune aparentă (Houdini l-a lăsat pe rivalul său să fure secretul încuietorii unei perechi de cătuşe) ca să-ţi determini adversarul să treacă la fapte. Apoi îl vei înfrânge cu uşurinţă. La fel, prefă-te slab şi faţă de cei aroganţi – îi vei sili să acţioneze pripit şi pe nepregătite.

  Sun Pin, comandantul armatelor regatului Ch'i, discipol fidel al lui Sun-tzu, îşi conducea odată soldaţii împotriva trupelor de două ori mai numeroase ale regatului Wei. „Să aprindem o sută de mii de focuri atunci când intrăm în regatul Wei”, a propus Sun Pin, „cincizeci de mii în ziua următoare şi numai treizeci de mii în a treia zi.” În această a treia zi, generalul din Wei a exclamat: „Ştiam eu că soldaţii din Ch'i sunt laşi – după numai trei zile au dezertat deja peste o jumătate dintre ei!” Aşadar, lăsându-şi în urmă greoaia sa infanterie, generalul s-a hotărât să profite de ocazie şi să dea un atac rapid asupra taberei celor din Ch'i, cu o trupă mai redusă numeric şi mai mobilă: armata lui Sun Pin s-a retras, atrăgându-şi inamicul într-o trecătoare îngustă, unde, plasată în ambuscadă, l-a nimicit. După ce generalul din Wei a căzut pe câmpul de luptă, iar trupele sale au fost decimate, Sun Pin a învins lesne restul oastei duşmanilor.

  Atunci când te confrunţi cu un adversar necugetat, reacţia cea mai bună este absenţa oricărei reacţii. Aplică tactica lui Talleyrand: nimic nu este mai enervant decât un om care îşi păstrează calmul atunci când toţi ceilalţi şi-l pierd. Dacă îţi convine să-i destabilizezi, fă pe aristocratul, adoptă o atitudine vag plictisită, nearătându-te nici batjocoritor, nici triumfător – pur şi simplu, indiferent. Acest lucru îi va scoate din minţi. Se vor face de râs cu istericalele lor, iar tu vei obţine mai multe victorii deodată, una dintre ele constând în faptul că îţi vei fi demonstrat stăpânirea de sine şi demnitatea în faţa izbucnirilor lor infantile.

  Imagine:

  Lacul cu peşti: Apele sunt liniştite şi