pus repede echipamentul şi a început să „boxeze”, lovind în gol. Preocupat cum era, Geezil nu şi-a dat seama cât de prost se mişca „sportivul” şi cât de epuizat era după numai câteva minute de „antrenament”, în ciuda existenţei unor vagi urme de „stil”. O oră mai târziu, şi-au făcut apariţia Weil, unchiul acestuia şi milionarii – un grup de bărbaţi cu aer distins şi costume foarte elegante. Întâlnirea s-a desfăşurat bine, iar aceştia au decis să vândă cabana lui Geezil, care deja virase suma la una dintre băncile locale.

  Nu era vorba despre o afacere de o prea mare importanţă şi, după perfectarea ei, milionarii s-au relaxat şi au început să vorbească pe un ton degajat despre marea lume a finanţelor, pomenind, în treacăt, numele miliardarului J. P. Morgan ca şi cum l-ar fi cunoscut personal. În cele din urmă, unul dintre ei l-a remarcat pe boxerul rămas într-un colţ. Weil le-a explicat rostul prezenţei acestuia. Bancherul a spus că şi el avea un boxer printre cunoştinţele sale şi i-a dat şi numele. Weil a izbucnit într-un râs sfidător şi s-a lăudat că Gross ar putea lesne să-l trimită la podea pe celălalt. Conversaţia s-a îndreptat spre box şi, aparent sigur de sine, Weil i-a provocat pe toţi să parieze. Milionarii s-au declarat de acord şi au plecat, urmând ca a doua zi să-şi aducă omul lor şi să organizeze meciul.

  Îndată ce au părăsit camera de hotel, unchiul l-a luat la rost pe Weil de faţă cu Geezil – nu aveau destui bani, a zis el, şi dacă ceilalţi pariori şi-ar da seama de acest lucru, şi-ar pierde slujba de secretar. Weil i-a cerut iertare pentru încurcătura în care îl băgase, dar l-a asigurat că avea un plan: îl cunoştea şi el pe boxerul cu care trebuia să lupte Gross şi dacă îi dădea o mică sumă de bani, omul s-ar lăsa bătut, iar ei ar câştiga pariul. Şi de unde avea Weil de gând să ia banii? l-a întrebat, supărat, unchiul. Fără ei erau pierduţi. Geezil s-a hotărât pe loc. Nu dorea să rişte afacerea lui, aşa încât s-a oferit să avanseze cele treizeci şi cinci de mii de dolari pentru partea lor din miză. Chiar dacă pierdeau pariul, putea să obţină telegrafic alţi bani şi tot ieşea în câştig de pe urma vânzării cabanei de vânătoare. Şi unchiul şi nepotul i-au mulţumit. Cu cincisprezece mii ale lor şi treizeci şi cinci de mii ale lui Geezil, reuşeau să acopere miza meciului. În seara aceea, în camera de la hotel, privindu-i pe cei doi boxeri punând la punct „coregrafia” partidei de a doua zi, Geezil se bucura la ideea că era pe cale să dea o lovitură straşnică şi să obţină un profit frumos atât din revânzarea cabanei, cât şi din meciul de box.

  IEHU, REGELE LUI ISRAEL, SE PREFACE CĂ ESTE UN CREDINCIOS AL IDOLULUI BAAL.

  Apoi a adunat Iehu tot poporul şi a zis: „Ahab a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mai mult. Deci chemaţi la mine pe toţi prorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, şi nimeni să nu lipsească, pentru că am să fac o jertfă mare lui Baal. Tot cel ce va lipsi nu va rămâne cu viaţă”. Iehu însă a făcut aceasta cu gând viclean, ca să stârpească pe slujitorii lui Baal. Şi a zis Iehu: „Vestiţi o zi de sărbătoare în cinstea lui Baal!”

  Şi au vestit, iar Iehu a trimis în tot Israelul de au venit toţi slujitorii lui Baal şi n-a rămas niciunul care să nu fi venit. După aceea au intrat în templul lui Baal şi s-a umplut templul de la un capăt la celălalt. [.] Apoi a intrat şi Iehu cu Ionadab, fiul lui Recab, în templul lui Baal şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi nu cumva se află printre voi careva din slujitorii DOMNULUI, pentru că aici trebuie să fie numai slujitorii lui Baal singuri”. Apoi s-au apropiat ei să facă jertfele şi arderile de tot.

  Iar Iehu a pus afară optzeci de oameni şi le-a zis: „Sufletul aceluia căruia îi va scăpa careva din oamenii pe care vi-i voi da în mâini va fi în locul celui scăpat”.

  Iar după ce s-a isprăvit arderea de tot, Iehu a zis către oştenii săi şi către căpeteniile lor: „Duceţi-vă şi-i ucideţi şi să nu scape niciunul”.

  Oştenii şi căpeteniile i-au lovit cu ascuţişul săbiei şi i-au aruncat acolo. Apoi s-au dus în cetate unde era capiştea lui Baal, au scos idolii din capiştea lui Baal şi i-au ars.

  Şi au sfărâmat chipul cel cioplit al lui Baal şi au dărâmat capiştea lui Baal şi au făcut din ea loc de necurăţenii până în ziua de astăzi.

  Astfel a stârpit Iehu pe Baal din pământul lui Israel.

  VECHIUL TESTAMENT, IV REGI, 10: 18-28

  Meciul a avut loc a doua zi. Pariurile le-a strâns Weil şi, pentru mai multă siguranţă, banii au fost puşi într-o casetă de metal încuiată. Totul a mers exact aşa cum fusese plănuit de cu seară. Milionarii păreau indispuşi şi dezamăgiţi de felul în care lupta boxerul lor, iar Geezil visa la câştigul uşor ce urma să-i cadă în braţe. Apoi, brusc, un pumn zdravăn al adversarului lui Gross l-a azvârlit pe acesta cât colo. Gross a căzut şi a rămas lat, cu sângele izbucnindu-i pe gură şi pe nas. A tuşit, s-a înecat şi apoi nu s-a mai mişcat deloc. Unul dintre milionari, medic de meserie, s-a aplecat să-i ia pulsul, apoi a anunţat că omul era mort. Au intrat în panică – toţi doreau să plece cât mai repede, înainte de sosirea poliţiştilor, altfel riscau să fie acuzaţi de crimă.

  Îngrozit, Geezil a părăsit în mare grabă mica sală de box şi s-a întors la Chicago, lăsând în urmă cele treizeci şi cinci de mii de dolari, de care era acum bucuros să uite – suma părea