biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Psihologie » Succes Si Putere. 48 De Legi carte gratuita in format electronic PDF PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Succes Si Putere. 48 De Legi carte gratuita in format electronic PDF PDF 📖». Rezumatul cărții:

1
0
1 ... 226 227 228 ... 254
Mergi la pagina:
săi, Simeon Behbulatovici. Dar, deşi Behbulatovici se creştinase nu cu mult timp în urmă, prin naştere era tătar, iar aducerea sa pe tron constituia o jignire adâncă la adresa ruşilor, care socoteau că tătarii sunt o seminţie inferioară de păgâni. Cu toate acestea, Ivan le-a poruncit supuşilor săi de rând şi de neam deopotrivă să-i jure credinţă noului ţar, iar în vreme ce acesta s-a mutat în Kremlin, el însuşi s-a dus să trăiască într-o casă modestă la periferia Moscovei, de unde venea, din când în când, în vizită la palat, se înclina înaintea tronului, stătea printre boieri şi, cu umilinţă, îi solicita ţarului un hatâr sau altul.

  Cu timpul, lumea a început să înţeleagă că Simeon era un fel de dublură a lui Ivan: se îmbrăca asemenea lui, se purta ca el, dar, de fapt, nu avea nici o putere reală din moment ce nimeni nu-i dădea ascultare cu adevărat. Boierii suficient de bătrâni ca să-şi mai amintească felul în care îşi bătuseră joc de micul Ivan aşezându-l pe tron au priceput înţelesul situaţiei: cândva, îl făcuseră să se simtă un monarh de bâlci, căruia nu i se supune nimeni, iar acum ţarul le repeta batjocura ca într-o oglindă, înscăunând pe propriul său tron un alt monarh de bâlci, în faţa căruia să-i facă să se închine.

  Ivan i-a silit pe ruşi să privească în această oglindă vreme de doi ani. Voia să le spună prin ea: jeluirile şi nesupunerea voastră m-au făcut să ajung un ţar fără putere adevărată şi de aceea vă dau acum imaginea unui ţar fără putere adevărată. Nu mi-aţi arătat respect, nici eu nu vă arăt respect, iar Rusia nu are decât să fie ţinta batjocurii lumii întregi. În 1577, boierii pedepsiţi au venit pentru a doua oară la Ivan ca să-l roage, în numele poporului său, să se întoarcă pe tron, ceea ce el a şi făcut. A domnit încă şapte ani, până la moartea sa, survenită în 1584, dar în tot acest timp comploturile, jeluirile, nemulţumirile şi criticile au dispărut o dată cu „ţarul” Simeon, Comentariu.

  După ce, în 1564, ameninţase cu abdicarea, lui Ivan i se recunoscuse puterea absolută. Treptat, însă, această putere a început să fie ciuntită, primind lovituri din partea tuturor: nobilimea, clerul, guvernul. Toţi doreau să-şi extindă controlul. Războaiele din afară istoviseră ţara, conflictele interioare se agravaseră, iar încercările ţarului de a pune lucrurile în ordine se izbiseră de un zid de dispreţ. Rusia se transformase, parcă, într-o clasă gălăgioasă, plină de elevi obraznici, care nu se sfiesc să-i râdă în nas profesorului. Dacă acesta ridică vocea să protesteze, hărmălaia devine şi mai asurzitoare. În această situaţie, Ivan s-a hotărât să le plătească recalcitranţilor cu exact aceeaşi monedă şi să le dea o lecţie. Ca să-şi atingă scopul, şi-a construit o oglindă: Simeon Behbulatovici.

  După doi ani în care tronul fusese ţinta ridiculizării şi a dezgustului general, poporul rus şi-a însuşit lecţia. Doreau reîntoarcerea ţarului şi i-au arătat respectul şi supunerea cuvenite unui monarh. Până la sfârşitul domniei, Rusia şi Ivan s-au înţeles cât se poate de bine.

  Trebuie să înţelegi că oamenii sunt prizonierii propriilor lor obiceiuri, propriului lor fel de a fi. Dacă te plângi de lipsa lor de sensibilitate, deşi par să te înţeleagă, nu izbuteşti să ajungi în sufletul lor şi vor reacţiona printr-o împotrivire şi mai încăpăţânată. Scopul puterii este însă tocmai înfrângerea acestei împotriviri de care te loveşti. În acest sens, ai nevoie de unele stratageme, de exemplu aceea a lecţiei date oponenţilor.

  În loc să te ciorovăieşti cu oamenii, mai bine creează o oglindă în care să-şi vadă comportamentul. Astfel nu vor avea de ales decât între a te ignora şi a începe să se gândească. Dar chiar dacă te ignoră, tot ai reuşit să sădeşti în subconştientul lor o sămânţă care va încolţi mai târziu. În treacăt fie spus, atunci când le prezinţi imaginea reflectată a propriei purtări, nu te jena să mai adaugi şi câte o trăsătură de penel caricaturală, uşor exagerată, aşa cum a procedat şi Ivan cu înscăunarea unui tătar în Rusia pravoslavnică – puţină picanterie le va deschide ochii şi aşa vor vedea mai bine ridicolul propriilor lor fapte.

  Varianta a V-a.

  Unul dintre pionierii psihoterapiei strategice, doctorul Milion H. Erickson, obişnuia să-şi educe pacienţii într-o manieră forte dar indirectă, bazată pe valorificarea efectului oglinzii, şi anume prin realizarea unei analogii care să-i ajute să ajungă singuri la concluzia cuvenită şi, deci, să evite reacţia de rezistenţă la schimbare. De exemplu, ocupându-se de terapia cuplurilor cu probleme sexuale, doctorul Erickson a constatat că procedeul tradiţional al discuţiei directe cu şi dintre soţi, discuţie din care terapeutul să sesizeze aspectele problematice, nu făcea decât să amplifice rezistenţa partenerilor acestor pacienţi şi să agraveze disensiunile. În loc de aşa ceva, doctorul Erickson îi atră-gea pe cei doi în discuţii străine de problema sexului, abordând adesea subiecte anodine, în care identifica analogii cu conflictul lor sexual.

  La prima şedinţă terapeutică, perechea discuta despre habitudinile alimentare, mai ales cu referire la masa de seară. Soţia prefera o abordare mai decontractală a momentului respectiv – un aperitiv, o băutură, apoi un singur fel principal, totul în ritm aşezat, civilizat. Aceasta părea să-l irite pe soţ, care prefera să se aşeze la masă imediat şi să atace direct felul principal, într-o porţie cât mai substanţială. Pe măsură ce conversaţia continua, cuplul începea să întrevadă o paralelă între comportamentul la masă şi comportamentul în pat. În momentul în care sesizau conexiunea, doctorul Erickson schimba însă subiectul, evitând cu grijă să aducă vorba de problemele sexuale.

  Cei doi pacienţi îşi închipuiau că terapeutul încerca doar să-i cunoască şi că de adevăratele lor dificultăţi avea să se ocupe în şedinţa următoare. Dar la sfârşitul acestei prime întâlniri, doctorul Erickson le-a recomandat ca la o cină, peste câteva zile, să se străduiască să găsească o cale de mijloc; soţia să mănânce pe îndelete şi mai „uşor”, aşa cum îşi dorea, şi să aibă şi timpul pentru

1 ... 226 227 228 ... 254
Mergi la pagina: