fel de agresive; prin supralicitare şi repetare, subtilitatea devine previzibilă şi lesne de descifrat. Aflat în serviciul stăpânului său, shogunul Oda Nobunaga, marele general japonez (ulterior, împărat) din secolul al XVI-lea, Hideyoshi, a cucerit odată o uimitoare victorie asupra armatei temutului general Yoshimoto. Shogunul dorea să meargă mai departe şi să zdrobească încă un vrăjmaş puternic, dar Hideyoshi i-a amintit un vechi proverb nipon: „După ce ai obţinui o victorie, leagă-ţi bine cureluşa coifului.” Hideyoshi considera că venise momentul în care shogunul trebuia să treacă de la forţă, la viclenie şi la manevre indirecte, instigându-şi duşmanii unul împotriva celuilalt printr-o serie de alianţe înşelătoare. Astfel evita să fie socotit exagerat de agresiv. Prin urmare, atunci când eşti victorios, opreşte-te şi creează-i adversarului tău iluzia că şi el poate sta liniştit. Schimbările de ritm joacă un rol imens.

  Oamenii care îşi depăşesc obiectivul stabilit iniţial sunt îndemnaţi, adeseori, de dorinţa de a-i face pe plac superiorului, dovedindu-i-se devotaţi. Totuşi excesul de zel riscă să trezească mai degrabă suspiciunea. S-a întâmplat de multe ori ca generalii regelui Filip al Macedoniei să fie destituiţi sau retrogradaţi imediat după ce îşi conduseră trupele la o mare victorie: încă un asemenea triumf, îşi spunea Filip, şi omul acesta îmi va deveni rival în loc să rămână supus. Când slujeşti un stăpân, este uneori mai înţelept să-ţi măsori bine succesele, să-i laşi lui gloria şi să nu-l faci niciodată să se simtă în pericol. Trebuie să i te arăţi supus în orice împrejurare, pentru a-i câştiga încrederea. În secolul al IV-lea î. Hr., în armata generalului chinez Wu Ch'i, despre a cărui severitate se dusese vestea, exista un căpitan care a pornit la atac înainte ca bătălia să înceapă şi s-a întors cu capetele mai multora dintre duşmani. Crezuse că îşi dovedea entuziasmul şi curajul dârz, dar Wu Ch'i nu s-a lăsat impresionat. „Un ofiţer talentat”, a remarcat generalul, „dar indisciplinat” şi, oftând, a dat ordin să i se taie capul.

  Un alt moment periculos în care un succes mic îţi strică şansa de a obţine unul mai mare poate apărea şi în situaţia când un superior îţi face o favoare – comiţi o greşeală primejdioasă cerând mai mult. Ai părea nesigur de tine: nu cumva simţi că nu meriţi această favoare şi cauţi să iei tot ce poţi apuca acum că ai o ocazie ce riscă să nu se mai întoarcă? Atitudinea potrivită este să accepţi cu eleganţă favoarea şi să te îndepărtezi. Favorurile următoare vor veni fără să fie nevoie să le soliciţi.

  În sfârşit, o mare importanţă dramatică are şi momentul când te opreşti. Finalul rămâne întipărit în mintea tuturor ca un semn de exclamare la capătul frazei. Cel mai bine este să alegi clipa de după victorie – ţi-ai isprăvit treaba şi pleci. Continuă-ţi drumul gloriei şi îi vei diminua efectul, ba s-ar putea chiar să-ţi închei cariera cu o înfrângere. După cum spun juriştii despre interogatoriul contradictoriu, „Termină întotdeauna cu o victorie”.

  Imagine:

  Icar căzând din cer. Tatăl său, Dedalus meştereşte din ceară aripi cu care cei doi să fugă în zbor din labirint şi să scape de Minotaur. Cuprins de euforie după evadarea lor triumfătoare şi de vraja plutirii în înălţimi, Icar se avântă din ce în ce mai sus, până când Soarele îi topeşte aripile de ceară, iar el moare zdrobindu-se de pământ.

  Ultimul cuvânt:

  Principii şi statele ar trebui să se mulţumească să câştige victoria, căci dacă ţintesc mai departe, în general pierd. Folosirea unui limbaj jignitor faţă de un duşman porneşte din insolenţa victoriei sau a falsei speranţe de victorie, care îi induce în eroare pe oameni în faptele lor tot atât de ades pe cât în vorbele lor; căci atunci când această falsă speranţă pune stăpânire pe mintea lor, îi face să întreacă măsura şi îi împinge să sacrifice un bine sigur pentru un mai bine nesigur.

  (Niccolo Machiavelli, 1469-1527)

  CONTRAARGUMENT.

  Conform preceptelor lui Machiavelli, pe un om ori îl distrugi definitiv, ori îl laşi în pace. Dacă îl pedepseşti numai pe jumătate sau îl loveşti prea blând, îţi vei face din el un duşman a cărui ură va deveni cu timpul din ce în ce mai puternică, şi care se va răzbuna. Prin urmare, dacă îţi învingi adversarul, mergi până la capăt şi cucereşte victoria completă. Zdrobeşte-l definitiv. În clipa aceea de triumf, nu de la a-ţi distruge duşmanul trebuie să te reţii, ci de la a trece la un atac inutil asupra altora. Fii nemilos cu cel înfrânt, dar nu îţi mai ridica împotrivă noi inimiciţii şi nu depăşi măsura.

  Există unii care devin mai precauţi ca oricând tocmai după victorie, în care văd doar o sursă de griji. Această prudenţă de după victorie nu trebuie totuşi să te facă să eziţi şi să-ţi pierzi elanul, ci să acţioneze ca un fel de avertisment contra oricărui act necugetat. Pe de altă parte, importanţa dată avântului este mult exagerată. Succesele ţi le creezi singur. Credinţa în rolul elanului îţi va stimula emotivitatea şi te va împiedica să-ţi aplici strategia, îndemnându-te să repeţi aceleaşi metode care au dat rezultat înainte. Lasă elanul în seama celor care nu sunt în stare să conteze pe altceva.

  LEGEA.

  RĂMÂI FLUID ASEMENEA APEI.

  ARGUMENT.

  Definindu-ţi personalitatea şi dezvăluindu-ţi planurile, devii vulnerabil. În loc să-ţi precizezi poziţia, fii flexibil şi insesizabil. Acceptă faptul că nimic pe lume nu rămâne bătut în cuie şi nici o lege nu este imuabilă. Cea mai bună modalitate de a te apăra este să fii fluid şi lipsit de formă asemenea apei. Nu paria niciodată pe stabilitatea sau pe durabilitatea situaţiei prezente. Totul este supus schimbării.

  ÎNCĂLCAREA LEGII.

  Prin secolul al VIII-lea î. Hr., oraşele-state greceşti cunoscuseră o asemenea dezvoltare, extindere şi prosperitate încât nu mai dispuneau de spaţiul necesar numărului mereu în creştere al populaţiei. S-au îndreptat pe mare spre Asia Mică, Sicilia, peninsula italică şi nordul Africii, unde au întemeiat colonii. Sparta, însă, era prizoniera aşezării ei