Creaţia este un proces care provine din aceste trei părţi ale trupului vostru. Hai să o spunem altfel: voi creaţi la trei nivele. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta.

  5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul („vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt („Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde” ). Tot ceea ce este creat este desăvârşit prin faptă („şi Cuvântul S-a făcut trup şi a sălăşluit între noi”14).

  6. Ceea ce gândiţi, dar despre care nu mai vorbiţi după aceea, creează la un nivel. Ceea ce gândiţi şi despre care vorbiţi creează la un alt nivel. Şi ceea ce gândiţi, vorbiţi şi faceţi se manifestă în realitatea voastră.

  7. Este imposibil să gândiţi, să vorbiţi şi să faceţi ceva în care nu credeţi cu adevărat. De aceea, procesul de creaţie trebuie să includă sau credinţă sau cunoaştere. E vorba despre credinţa absolută, care se situează dincolo de speranţă. Aceasta înseamnă să ştii cu certitudine („credinţa ta te-a mântuit”15). De aceea, partea de acţiune a creaţiei include întotdeauna cunoaştere. Înseamnă o claritate la îndemâna oricui, o siguranţă totală, o acceptare completă ca realitate a ceva.

  8. Acest domeniu al cunoaşterii este un domeniu de recunoştinţă intensă şi incredibilă. Este o mulţumire adusă în avans. Şi acesta este, poate, cea mai mare cheie a creaţiei: să fii recunoscător înaintea creaţiei şi pentru ea. Faptul că socotiţi aceasta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat, ci chiar încurajat. Este semnul sigur al stării de maestru. Toţi Maeştrii ştiu dinainte că fapta a fost făcută.

  9. Sărbătoriţi şi bucuraţi-vă de tot ceea ce creaţi şi aţi creat. A respinge orice parte din creaţie înseamnă a respinge o parte din voi înşivă. Fiţi recunoscători pentru orice care se arată ca făcând parte din creaţia voastră, luaţi-o în posesie, binecuvântaţi-o.

  Nu căutaţi să o condamnaţi („blestemat să fie!”), pentru că a o condamna înseamnă a te condamna pe tine însuţi.

  10. Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou.

  Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă.

  Spuneţi „Eu sunt Calea şi Viaţa, urmaţi-Mă”16 În acest mod se manifestă voinţa lui Dumnezeu „precum în Cer, aşa şi pre Pământ”17.

  În cazul în care lucrurile stau atât de simplu, dacă numai aceşti zece paşi sunt necesari, de ce nu funcţionează în acelaşi chip pentru mai mulţi dintre noi?

  Dar funcţionează pentru voi toţi. Unii dintre voi folosiţi „sistemul” în mod conştient, în deplină conştiinţă de cauză, iar alţii îl folosiţi în mod inconştient, fără ca măcar să ştiţi ce faceţi. Unii dintre voi umblaţi în stare de trezie, alţii sunteţi somnambuli. Cu toate acestea, voi toţi vă creaţi realitatea – v-o creaţi, nu v-o descoperiţi – folosind puterea pe care v-am dat-o şi procedeul pe care tocmai vi l-am descris.

  Ai întrebat deci când va „porni” viaţa ta şi ţi-am dat răspunsul.

  Vei face ca viaţa ta să „pornească”, clarificându-ţi în primul rând gândirea legată de ea. Gândeşte-te la ce vrei să fii, să faci şi să ai. Gândeşte-te la aceasta cât de des, până când totul îţi devine clar, iar în acel moment nu te mai gândi la nimic altceva. Nu-ţi mai imagina nici o altă posibilitate. Elimină din construcţiile tale mentale tot ceea ce înseamnă gânduri negative. Alungă pesimismul. Renunţă la îndoieli. Respinge frica. Disciplinează-ţi mintea ca să se fixeze numai pe gândul creator originar.

  Când gândurile tale sunt clare şi stabile, începe să le consideri ca adevăruri. Rosteşte-le cu voce tare. Foloseşte comanda importantă care dă drumul forţei creatoare: eu sunt. Formulează către ceilalţi construcţii conţinând: eu sunt. „Eu sunt” este cea mai puternică afirmaţie creatoare din univers. Indiferent de ce gândeşti, indiferent de ce spui, după cuvintele „eu sunt” se pun în mişcare, se pornesc, vin către tine experienţele.

  Universul nu cunoaşte nici un alt mod de a acţiona. Nu cunoaşte nici un alt drum pe care s-o apuce. Universul răspunde la „eu sunt” aşa cum o face duhul din sticlă.

  Spui: „Renunţă la îndoieli. Respinge frica. Alungă pesimismul”, ca şi când ai spune „dă-mi o bucată de pâine”. Dar e mai uşor de spus decât de făcut. „Elimină din construcţiile tale mentale tot ceea ce înseamnă gânduri negative.” Sună la fel cu „urcă-te pe muntele Everest înainte de prânz”. E un ordin cam larg.

  Nu este aşa de greu pe cât poate să pară să-ţi ţii gândurile în frâu şi să le controlezi. (Nici să urci pe muntele Everest nu este atât de greu, ca să zic aşa). Totul este o problemă de disciplină. O chestiune de concentrare asupra scopului. Primul pas este să înveţi să-ţi monitorizezi gândurile; să gândeşti la ceea ce te gândeşti în clipa aceea.

  Când te surprinzi având gânduri negative, gânduri care neagă cea mai înaltă idee despre ceva – gândeşte din nou! Vreau să faci acest lucru în adevăratul sens al cuvântului. Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.

  Tu poţi să te antrenezi să o faci. (Ia uită-te cât de bine te-ai antrenat să nu o faci!)

  Mulţumesc. Niciodată nu mi s-a expus atât de clar acest procedeu. Aş dori să fie tot aşa de uşor de făcut pe cât este de spus, căci acum cred că cel puţin l-am înţeles bine.

  Dacă ai nevoie de o recapitulare, mai avem câteva vieţi la dispoziţie.

  Care este adevăratul drum către Dumnezeu. Este prin renunţare, aşa