Nu te complica şi clădeşte-ţi reputaţia pe numai o singură calitate din câte ai: una remarcabilă. Această calitate – să spunem, eficienţa sau seducţia – trebuie să devină o carte de vizită care să-ţi anunţe prezenţa şi să-i captiveze pe toţi. O reputaţie de onestitate îţi va permite să te dedai la orice gen de malversaţiuni. Casanova îşi folosea ca armă de seducţie chiar faima de seducător. Femeile care auziseră de forţa irezistibilă a farmecului său deveneau nebune de curiozitate şi doreau să descopere singure motivele celebrităţii acestui cuceritor de inimi.

  Poate că reputaţia ta nu mai este imaculată, aşa încât nu eşti în măsură să uzezi de ea. Într-un asemenea caz, ar fi mai înţelept să te asociezi cu cineva a cărui imagine îţi contracarează lipsurile şi să profiţi de bunul renume al acestei persoane pentru a ţi-l spăla pe al tău şi a mai acumula câteva „puncte”. Nu este uşor, de pildă, să te reabilitezi singur după ce lumea te-a etichetat ca necinstit. O poţi face, însă, alăturându-te unui om cunoscut ca întruchipare a onestităţii şi corectitudinii. Când P. T. Barnum a simţit nevoia să-şi amelioreze imaginea de promotor al unor divertismente de factură vulgară, a invitat-o pe celebra cântăreaţă de operă Jenny Lind, din Europa. I-a sponsorizat turneul prin America şi strălucirea de înaltă clasă a artistei s-a răsfrânt şi asupra lui. In mod similar, nou îmbogăţiţilor americani de la sfârşitul secolului al XVIII-lea le-a venit foarte greu să scape de reputaţia de duritate, lipsă de scrupule şi incultură pe care şi-o creaseră. Abia după ce au început să colecţioneze opere de artă şi numele de Morgan şi Frick a putut fi „asociat” cu cele ale lui da Vinci şi Rembrandt, au reuşit să-şi mai atenueze renumele oarecum dubios.

  Reputaţia reprezintă o valoare ce trebuie ocrotită cu grijă şi tezaurizată ca o comoară. Este necesar să o aperi de orice atac posibil şi să anticipezi orice tentativă de compromitere a imaginii tale, mai ales dacă te afli în plin efort de a ţi-o stabili temeinic. O dată ce acest proces de consolidare s-a încheiat şi renumele tău este asigurat, nu te lăsa înfuriat şi nu deveni excesiv de susceptibil la auzul comentariilor calomnioase ale duşmanilor. O atare atitudine demonstrează nesiguranţă, iar tu trebuie să ai încredere în reputaţia ta. Rămâi cu fruntea sus şi nu te zbate disperat, încercând să te aperi. Pe de altă parte, atacarea reputaţiei unui om este o armă puternică, mai ales în situaţia în care poziţia atacatorului este mai slabă decât aceea a „ţintei” sale. Cel vizat are mult mai mult de pierdut decât calomniatorul, a cărui reputaţie este de obicei atât de „subţire” încât nici nu poate fi luată în vizorul ripostei. Şi Barnum a recurs cu mare efect la acest gen de campanii de compromitere, în tinereţea sa. Totuşi această tactică necesită multă abilitate: trebuie evitată crearea impresiei că acţionezi împins de o meschină dorinţă de răzbunare sau din invidie. Dacă nu distrugi reputaţia duşmanului cu inteligenţă, rişti să ţi-o ruinezi pe a ta.

  Celebrul inventator Thomas Edison credea că un circuit trebuie să se bazeze pe curent continuu. După ce savantul sârb Nikola Tesla a demonstrat că se poate crea un circuit electric bazat pe curent alternativ, furia lui Edison nu a mai cunoscut margini. Hotărât să-şi elimine „adversarul”, s-a străduit să convingă pe toată lumea că acest gen de curent este periculos şi că, susţinând – contrariul Tesla dădea dovadă de iresponsabilitate.

  S-a apucat să prindă tot felul de animale din jurul casei şi să le electrocuteze la curent alternativ iar când aceste isprăvi nu i-au mai fost suficiente, în 1890, a convins autorităţile de la închisoarea statului New York să organizeze prima execuţie prin electrocutare din lume; utilizând curentul alternativ. Numai că experimentele cu animale mici fuseseră una şi execuţia unui om, cu totul altceva: descărcarea electrică, nu a avut suficientă forţă şi condamnatul nu a murit, aşa încât electrocutarea a trebuit repetată – a fost una din cele mai crude execuţii din istoria ţarii şi un spectacol îngrozitor.

  Deşi, până la urmă, numele lui Edison a supravieţuit în epoca respectivă, campania aceasta furibunda a dăunat cu mult mai mult propriei sale imagini decât celei a lui Tesla. A trebuit să se lase păgubaş. Lecţia este simplă: nu merge niciodată exagerat de departe în asemenea atacuri, pentru că vei atrage atenţia oamenilor asupra caracterului tău vindicativ când ar fi preferabil ca ea să se concentreze asupra persoanei a cărei imagine o distrugi. Dacă propria ta reputaţie este solidă, utilizează tactici ceva mai subtile, cum ar fi satira, batjocura şi ridiculizarea – ele îţi vor slăbi adversarul, creându-ţi totodată un aer de pezevenghi simpatic. Leul cel puternic se joacă amuzat cu şoricelul care i-a ieşit în cale – dacă ar avea o altă reacţie, şi-ar primejdui reputaţia sa de înspăimântător rege al junglei.

  Imagine:

  O mină plină de diamante şi rubine. O cauţi, sapi, o găseşti şi viitorul îţi este asigurat. Păzeşte-o ca pe ce ai mai scump în viaţă. Se vor ivi tot felul de hoţi, veniţi din toate părţile. Să nu crezi că bogăţia nu se poate pierde. Reînnoieşte-o neîncetat, pentru că, în timp, sclipirea nestematelor păleşte şi se îngroapă, treptat, în uitare.

  Ultimul cuvânt:

  Aşadar, l-aş sfătui pe curteanul nostru să-şi pună în lumină meritele cu pricepere şi subtilitate, având grijă ca oriunde se înfăţişează pentru prima oară, bunul renume să i-o ia înainte. [.] Căci faima aceea care se întemeiază pe preţuirea mai multor oameni inspiră o încredere nestrămutată în valoarea ei, care lesne va părea încă şi mai însemnată în cugetele celor astfel pregătiţi să-i dea crezare.

  (Baldassare Castiglione, 1478 – 1529)

  CONTRAARGUMENT.

  Nu există. Reputaţia omului are o importanţă capitală. Această lege nu admite excepţii. Dacă nu-ţi pasă de ce cred alţii despre tine, este posibil să-ţi câştigi o reputaţie de insolenţă şi aroganţă – o imagine valoroasă