Tesla s-a întâlnit cu Edison la New York, faimosul inventator l-a angajat imediat. Tânărul lucra optsprezece ore pe zi. A încercat să perfecţioneze dinamurile primitive ale lui Edison şi, în cele din urma, s-a oferit să proiecteze altele. Patronului i se părea că aceasta ar fi însemnat ani întregi de experimente, fără nici un fel de certitudine asupra rezultatului, dar i-a răspuns: „Uite, ai aici cincizeci de mii de dolari. Sunt ai tăi dacă reuşeşti”. Tesla a muncit zi şi noapte şi, după numai un an a creat o versiune mult îmbunătăţită a motorului, completată cu comenzi automate. S-a dus la Edison să-i dea de veste şi să-şi primească banii promişi. Edison s-a arătat satisfăcut de îmbunătăţirile aduse, pentru care tot creditul urma oricum să-i revină companiei lui, dar când a venit vorba despre bani, lucrurile s-au schimbat: „Tesla, se vede că nu înţelegi umorul nostru american!”, i-a spus el tânărului sârb şi i-a acordat doar o mică mărire de salariu.

  Tesla era obsedat de ideea de a construi un motor electric pe curent alternativ, Edison nu credea decât în curentul continuu şi nu numai ca a refuzat să-l sprijine, ci a făcut tot posibilul pentru a-l sabota. Tânărul inventator s-a adresat unui mare magnat, George Westinghouse, din Pittsburgh, care îşi înfiinţase propria sa companie de electricitate. Westinghouse l-a susţinut fără rezerve, şi ia finanţat cercetările şi i-a promis un onorariu generos şi o cotă-parte din profiturile viitoarei invenţii. Motorul pe curent alternativ proiectat de Tesla este şi astăzi un motor-etalon, dar după ce i s-a trecut numele pe brevetul de invenţie, au apărut alţii, pretinzând că numai datorită cercetărilor lor de până atunci s-a realizat noul motor. Numele lui Tesla s-a pierdut pe drum, iar lumea a ajuns să asocieze invenţia cu acela al lui Westinghouse însuşi.

  Un an mai târziu, Westinghouse a pierdut o parte din afacere şi s-a lăsat „înghiţit” de J. Pierpont Morgan, care l-a obligat să-i rezilieze contractul tânărului inginer sârb. I-a explicat că dacă i-ar fi plătit sumele prevăzute în înţelegerea lor, compania ar fi fost ruinată. L-a convins să accepte sa vândă patentele de invenţie contra sumei de două sute şaisprezece mii de dolari – o mulţime de bani, fără îndoială, dar o cifră cu mult mai mică decât aceea de peste douăsprezece milioane cât valorau ele în momentul respectiv. Astfel, Tesla a fost deposedat de averea, patentele şi, în esenţă, de paternitatea oficial recunoscută asupra celei mai importante invenţii din cariera sa.

  Numele lui Guglielmo Marconi rămâne legat pentru totdeauna de inventarea radioului. Puţini ştiu însă ca această invenţie – în 1899, Marconi a transmis un semnal de pe un mal al Canalului Mânecii pe celălalt – se baza pe un brevet din 1897 al lui Tesla şi că toată munca sa depindea de cercetările acestuia, încă o dată, omul de ştiinţă sârb nu s-a ales nici cu bani, nici cu glorie. Prin urmare, Tesla a inventat un motor cu inducţie, apoi, generatorul de curent alternativ şi a fost adevăratul „părinte al radioului”. Şi totuşi niciuna dintre aceste creaţii nu îi poartă numele – omul şi-a sfârşit viaţa în sărăcie.

  În 1917, i s-a spus că urma să i se decerneze Medalia Edison a Institutului american de inginerie electrică. A refuzat-o. „Îmi propuneţi să mă onoraţi cu o medalie pe care s-o port la rever şi să mă împăunez cu ea vreme de un ceas, în faţa membrilor institutului vostru. Aţi fi în stare, să-mi acoperiţi trupul cu decoraţii şi să continuaţi să-mi înfometaţi mintea nerecunoscându-i meritele şi creaţiile care reprezintă o parte însemnată din temelia existenţei institutului.”

  Broasca ţestoasă, elefantul şi hipopotamul.

  Într-o zi broasca ţestoasă s-a întâlnit cu elefantul care a trâmbiţat: Dă-te la o parte din calea mea stârpitură! Vezi să nu te calc!„ Dar broasca ţestoasă era curajoasă, aşa că a rămas pe loc. Elefantul a călcat pe ea dar nu a putut să o strivească. „Ia nu te mai lauda atât Domnule Elefant. Sunt la fel de puternică pe cât eşti tu”, a zis broasca ţestoasă. Elefantul s-a mulţumit sa râdă. Atunci broasca ţestoasă l-a pus să vină pe deal a doua zi, dis-de-dimineaţă.

  În dimineaţa următoare, înainte de răsăritul soarelui, broasca ţestoasă a coborât repede dealul, grăbindu-se să ajungă la râu, unde l-a găsit pe hipopotam, care era pe cale să revină în apă, după ce îşi petrecuse noaptea ca de obicei, adică mâncând. „Domnule Hipo! Ce-ar fi să ne luăm la întrecere? Sunt gata să pun rămăşag că sunt tot atât de puternică pe cât eşti şi tu!” Hipopotamul a izbucnit în hohote de râs. Ce idee caraghioasă, s-a gândit el, dar a acceptat. Broasca ţestoasă a scos o funie lungă şi ia zis hipopotamului s-o ţină bine în bot până când o să strige ea „Hei!”. Apoi broasca ţestoasă s-a repezit în sus, pe deal, unde elefantul începuse să-şi cam piardă răbdarea aşteptând-o. I-a dat acestuia celălalt capăt al funiei şi i-a spus: „Când o să-ţi strig „Hei!„, să tragi cât poţi şi o să vedem care din noi e mai puternic”. Pe urmă, broasca a coborât pană la jumătatea costişei de unde nu putea fi văzută, şi a ţipat din rărunchi: „Hei!”. Şi elefantul şi hipopotamul s-au pornit să tragă şi iar să tragă, din răsputeri, dar niciunul nu l-a putut urni pe celălalt – se vede treaba că erau la fel de puternici amândoi. Au recunoscut că broasca ţestoasă avea tot atâta putere ca şi ei. Nu fă niciodată ceva ce poţi pune pe alţii să facă în locul tău. Broasca ţestoasă a lăsat munca în seama celorlalţi şi s-a ales cu gloria.

  FABULA ZAIREZĂ.

  Comentariu.

  Mulţi îşi închipuie că în domeniul ştiinţei, unde se lucrează cu date exacte şi cu fapte concrete, nu există rivalităţile meschine care tulbură restul omenirii. Şi Nikola Tesla a nutrit această iluzie. A crezut că ştiinţa nu are nimic de-a face cu „relaţiile” şi că faima şi bogăţia nu contează. Totuşi, pe măsură ce înainta în