avem acces la partea americană a Rețelei internaționale, așa că intervenția noastră în forumurile americane nu mai poate fi urmărită. Pentru că în SUA nu există obligativitatea de a te legitima, în principiu este simplu să devii utilizator; identitatea nu îți este verificată. Deci puteți crea câte identități sunt necesare pentru a interveni în discuții cu impact.

Privirea lui Adamek se opri asupra ultimului om rămas fără sarcini, Möller, un bărbat tăcut, de aproximativ treizeci și cinci de ani, care purta ochelari cu lentile ca niște funduri de sticlă.

— Dar noi trebuie să luăm măsuri și pentru cazul în care totuși SUA intră în război. Din războiul mondial dintre 1914 și 1917 știm că pericolul nu îl reprezintă soldații americani din prima linie, ci fabricile americane. Aici trebuie umblat. Și fabricile americane sunt conduse de computere. Dacă le dereglăm pe acestea, dereglăm și producția. Aceasta este misiunea dumneavoastră, Möller. Ea va purta numele de cod „Nisip mișcător” și atunci când intervin probleme de criptare vă va ajuta Kirst.

Adamek își plimbă iarăși privirea peste toți cei aflați în jurul mesei:

— Întrebări?

Lettke ridică ezitant mâna:

— Dumneavoastră vorbeați despre forumuri americane, asta înseamnă că sunt mai multe?

Adamek confirmă.

— Noi cunoaștem trei forumuri mari, asemănătoare Forumului german și numeroase forumuri mai mici. Voi avea grijă să primiți lista corespunzătoare.

— El va avea nevoie de oameni care cunosc bine limba engleză, interveni Dobrischowsky. Oameni care lipsesc.

— Da, din păcate, recunoscu Adamek și se uită la Lettke. Îi veți primi pe toți cei pe care îi avem. Și unele dintre programatoare au bune cunoștințe de engleză, pentru că multe lucrări fundamentale de tehnică a computerelor au fost concepute în engleză și, nu în ultimul rând, scrierile originale ale lordului Babbage și ale lui lady Lovelace. Femeile acestea vor lucra cu dumneavoastră. Important este să le supravegheați; nu toate au experiența discuțiilor politice de pe forumuri. Eu vreau să mai angajez pe cineva care să vă sprijine în ceea ce privește analizarea atmosferei din opinia publică americană și găsirea argumentelor corecte.

— Am înțeles, răspunse Lettke.

Nu concediat, ci promovat! Era unul dintre cei deocamdată în siguranță la NSA! Ușurarea lui era atât de copleșitoare, încât aproape că tremura.

— Țelul Führerului, spuse în încheiere Adamek, este simplu și clar: Anglia să fie cât mai repede posibil supusă și să ne consolidăm puterea pe continent. Spania și Italia sunt aliatele noastre, restul va fi sub control german. Imediat ce acest lucru este realizat, pentru SUA va fi prea târziu să ne mai declare război, pentru că atunci Europa, Marele Imperiu German, va fi un gigant de nesupus atât ca forță armată, cât și ca potențial industrial. Șeful arătă în direcția ferestrelor deja întunecate: Acolo, afară, milioane de oameni vor lupta pentru a realiza acest lucru. Dar lumea modernă are o parte interioară, constând din computere și Rețeaua internațională, iar aceasta este câmpul nostru de luptă. Inscripția de deasupra portalului nostru ne va aminti zi de zi că SCIENTIA POTENTIA EST – Știința înseamnă putere. Se prea poate ca ceea ce va realiza sau nu unul dintre noi să cântărească mai mult decât sângele a milioane de soldați de afară. Să fim permanent conștienți de această responsabilitate.

18.

În luna mai a anului 1939 Helene trecu în ultima clasă de liceu, dar fără Marie, care părăsise școala, pentru ca în iunie, la a optsprezecea aniversare, să se mărite cu Otto.

Helene i-a fost martoră la cununie și când ofițerul stării civile i-a spus „Vă rog să semnați, Fräulein Bodenkamp”, a fost pentru prima dată cu adevărat conștientă că era adultă și că avea viața în față. O viață în care încă nu știa ce să facă.

Din discursul ofițerului stării civile nu înțelese de ce acesta îi înmânase perechii un exemplar din cartea lui Hitler Mein Kampf pe care el a numit-o Biblia național-socialismului. Helene observă că Marie abia se stăpânise să nu se strâmbe la aceste cuvinte.

La biserică a fost o atmosferă foarte sărbătorească, cu totul altfel decât la ceremonia de dinainte. Naosul bisericii era plin de lume. Parcă venise întreg satul, atât Marie, cât și Otto aveau numeroase rubedenii, așa că felicitările nu mai luau sfârșit. Mulți bărbați purtau uniforme, formară un tunel și salutară cu mâinile ridicate trecerea lui Marie și a lui Otto, proaspăt însurați, prin portalul bisericii.

După aceea, la masă, Helene se simțise singură și pierdută. Nu cunoștea pe nimeni, iar Marie a fost prea ocupată pentru a schimba cu ea mai mult de câteva cuvinte. Ea făcu puțină conversație cu alt martor la cununie, un prieten al lui Otto, pe care îl chema Friedrich și care avea urechi clăpăuge, amuzante. Dar conversația cu el numai amuzantă nu se dovedi. Era tăcut și puțin crispat.

Masa a fost surprinzător de bogată, nu a lipsit nimic. Acesta este avantajul când petrecerea era organizată de două gospodării țărănești, îi strecură conspirativ la ureche Otto zâmbind. În prăvălii, alimentele de acest fel se găseau cu greu de când mai multe țări impuseseră embargou Germaniei pentru faptul că în martie Hitler integrase Memel în Reich, apoi și Cehia. Tatăl ei opinase că astfel Führerul restabilise granițele corecte din punct de vedere istoric, pentru că Boemia și Moravia aparțineau Germaniei, în plus, oamenilor de acolo le va merge în curând mult mai bine decât înainte și atunci toate criticile vor înceta.

Helene nu putea să aprecieze dacă era adevărat. Tonul din ce în ce mai agresiv de la știrile serii i se părea tot mai funest.

Și pe deasupra ea rămăsese singură la școală.

Teoretic, astfel ar fi putut să se dedice în totalitate învățăturii, ceea ce ar fi avut un efect pozitiv asupra rezultatelor școlare. Note cu adevărat bune avea doar la programare, la celelalte materii se cam lăsase pe tânjală. Era slabă mai ales la antropologia rasială și la genetică, deoarece resimțea o rezistență interioară față de aceste materii. Mai întâi pentru că obiectul lor, teoriile lui Mendel și celelalte, era prea apropiat de medicină, și ea nu va studia în