biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Psihologie » Succes Si Putere. 48 De Legi carte gratuita in format electronic PDF PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Succes Si Putere. 48 De Legi carte gratuita in format electronic PDF PDF 📖». Rezumatul cărții:

1
0
1 ... 48 49 50 ... 254
Mergi la pagina:
i-ar fi distrus şi şansa de a obţine alte comenzi. Michelangelo era prea inteligent ca să se ia la ceartă. Soluţia găsită de el a fost simplă: a schimbat, la propriu, perspectiva lui Soderini şi, aducându-l mai aproape de figura statuii, l-a făcut să creadă că i-a urmat sfatul.

  Din fericire pentru posteritate, sculptorul a lăsat intactă perfecţiunea lui David, dându-i, totuşi, comanditarului iluzia că a ţinut seama de părerea sa. Iată dubla forţă de convingere a faptei – nimeni nu se consideră ofensat şi ideea capătă consistenţa unui adevăr dovedit.

  CHEILE PUTERII.

  În ceea ce priveşte puterea, este necesar să înveţi să-ţi analizezi acţiunile prin prisma efectelor lor pe termen lung asupra altor persoane. Dezavantajul oricărei tentative de a marca un punct sau de a obţine o victorie pe calea argumentului verbal constă în imposibilitatea anticipării exacte a consecinţelor cuvintelor şi a modului în care ele i-ar putea afecta pe interlocutori. Unii dintre ei îţi pot arăta, în chip politicos, că te aprobă, dar, în realitate, opinia ta le trezeşte resentimente. Uneori, ceva din ceea ce spui riscă să jignească, fără voia ta. Cuvintele au această caracteristică periculoasă: pot fi interpretate în funcţie de starea de spirit şi de complexele oamenilor. Până şi argumentul cel mai bine ales este, întrucâtva, lipsit de soliditate, tocmai pentru că lumea nu mai are încredere în natura insesizabilă a vorbelor şi, deşi ne lăsăm convinşi de ele la un anumit moment, după un timp mai scurt sau mai lung, revenim la vechiul nostru fel de a gândi, dacă nu din alt motiv, măcar din pură obişnuinţă.

  Trebuie să înţelegi un lucru: cuvintele nu îl costă mai nimic pe cel care le rosteşte. Cine nu ştie că în „focul” unei discuţii, omul spune aproape orice ca să-şi argumenteze punctul de vedere?! Se recurge la citate din Biblie, se fac referiri greu de verificat la tot soiul de statistici şi aşa mai departe. Cine mai este dispus să „cumpere” asemenea gogoşi? În schimb, faptele şi demonstraţiile concrete sunt dovezi puternice şi pline de sens. Ele au o existenţă clară, palpabilă şi imposibil de contestat. „Da, acum nasul statuii arată într-adevăr cum trebuie”. Fără vorbe jignitoare, fără risc de interpretare eronată. Nimeni nu se ia la ceartă cu o dovadă irefutabilă. După cum remarca Baltasar Gracián, „De regulă adevărul îl vezi, nu îl auzi”.

  Sir Cristopher Wren a fost întruchiparea britanică a tipului de „om al renaşterii”. Stăpânea matematica, astronomia, fizica şi fiziologia. Deşi erudiţia sa era cunoscută, în cursul îndelungatei sale cariere de arhitect fără egal în Anglia, de multe ori clienţii îi cereau să facă tot felul de modificări neinspirate în proiectele sale. Sir Cristopher nu şi-a ieşit niciodată din fire şi nu s-a simţit niciodată vexat. Dispunea de alte mijloace cu care să-şi demonstreze ideile.

  În 1688, arhitectul a proiectat o splendidă clădire menită să devină sediul primăriei din Westminster. Primarul, însă, nu a fost satisfăcut. De fapt, era neliniştit. I-a spus lui Wren că se îndoia de siguranţa etajului şi se temea să nu se prăbuşească peste cabinetul său, amplasat la parter. I-a cerut să mai pună două coloane de susţinere, fiindcă paza bună trece primejdia rea. Fiind şi un experimentat inginer, Wren şi-a dat seama că cele două coloane nu aveau absolut nici un rost şi că temerile primarului erau total neîntemeiate. Cu toate acestea i-a făcut pe plac şi le-a construit, spre marea mulţumire şi recunoştinţă a clientului său. Abia câţiva ani mai târziu, urcându-se pe schele nişte lucrători au observat că faimoasele coloane nici nu atingeau tavanul – se opreau la câţiva centimetri mai jos: erau „false” – dar ambele părţi obţinuseră ceea ce doreau. Primarul putea să-şi uite angoasele, iar arhitectul a făcut, în felul său ironic, un „recurs la posteritate”, care a demonstrat că proiectul iniţial fusese corect.

  FAPTELE LUI AMASIS.

  După ce Apries a fost detronat aşa după cum am arătat, la domnie a venit Amasis, era de baştină din provincia Sais şi se născuse în cetatea Siuph. La început, egiptenii se simţeau îndemnaţi să-l dispreţuiască şi nu îşi puneau mare nădejde în el din cauza originii lui umile, lipsite de distincţie, dar, cu timpul, i-a făcut să-şi schimbe părerea fără să fie nevoit să recurge la măsuri drastice. Printre avuţiile sale nenumărate se afla şi un lighean mare, din aur masiv, în care el şi oaspeţii săi îşi răcoreau picioarele. A pus să fie topit şi din metal să se toarne o statuie a unuia dintre zei, pe care a aşezat-o apoi în locul ce i s-a apărut cel mal potrivit din oraş. Egiptenii veneau mereu să vadă statuia şi o priveau cu profundă veneraţie, iar Amasis, îndată ce a auzit de emoţia pe care ea le-o trezea, a adunat oamenii şi le-a dezvăluit faptul că sculptura atât de preţuita fusese mai înainte un lighean unde îşi spălaseră picioarele, se uşuraseră şi vomitaseră. A continuat spunându-le că el însuşi semăna cu statuia, pentru că altădată fusese un simplu om de rând, iar acum devenise regele lor: prin urmare, aşa cum ajunseseră să respecte ligheanul transformat, ar face bine să-l respecte şi pe el. Astfel i-a convins pe egipteni să-l accepte de stăpân.

  ISTORII, HERODOT, SECOLUL AL V-LEA Î. HR.

  Avantajul demonstraţiei constă în faptul că adversarii nu se simt ofensaţi şi că, prin urmare, nu refuză aprioric să se lase convinşi. Le creezi certitudinea concretă că ideile tale sunt mai puternice decât orice argument.

  Un îndrăzneţ l-a interpelat odată pe Nikita Hruşciov, în mijlocul unui discurs în care denunţa crimele lui Stalin: „Dar şi dumneata erai coleg cu Stalin, tovarăşe Hruşciov. De ce nu l-ai oprit atunci?”, a strigat el. De la tribună, interpelatul nu îl putea identifica pe curajos şi, furios, a întrebat: „Cine a spus asta?” Tăcere. Nici o mişcare. După câteva secunde de încremenire încordată, Hruşciov a continuat calm: „Acum înţelegeţi şi voi de ce nu l-am oprit”. În loc să se grăbească să explice (un lucru pe care, oricum, îl

1 ... 48 49 50 ... 254
Mergi la pagina: